Înainte de a deveni bijuterii, aurul este instrument de spălare a banilor

 
Într-un colţ pierdut al planetei, la Sadiola, 74 kilometri sud de Kayes, regiunea Bambouk, din Mali, nu departe de frontiera cu Senegalul, se află unul dintre cele mai promiţătoare zăcăminte de aur din lume. Proprietate a gigantului sud-african „AngloGold” şi a celui canadian „IamGold”, din acest zăcământ se extrag 5 milioane de tone de minereu pe an.
 
În fiecare zi de joi, aurul este încărcat în cala unui avion aparţinând Societăţii de Transporturi din Mali, luând calea aerului spre Accra, în Ghana, unde „AngloGold” posedă alte mine.
 
Într-adevăr, comerţul internaţional al aurului, opac şi subteran, este un sistem complex care leagă de unul şi acelaşi fir foarte puternice societăţi miniere, şefi de state corupţi sau slabi, mercenari din ţările din Est, bănci mari, negustori de materii prime, societăţi elveţiene de rafinare şi prelucrare a aurului, dintre care multe cu rădăcini în Italia.
 
A străbate ruta metalului galben este o activitate de profesionişti demni de ultimul roman al lui John Le Carre, dacă nu chiar de iniţiaţi. Societăţile de extracţie sunt nişte bastioane mute şi impenetrabile.
 
După mai bine de un an de cercetări, călătorii şi anchete, Gilles Labarthe, ziarist şi corespondent pe lângă ONU la Geneva, a strâns o serie de date foarte interesante, publicate în cartea sa, considerată o anchetă cu foarte puţine precedente, recent apărută la editura Agone din Franţa: „L’or africain. Pillages, trafics & commerce International”.

Citeste si:  ARR a demarat controale privind depăşirea masei totale maxime
 
 
80% din zăcămintele de aur,  sub controlul unor companii private

 
În pepite sau lingouri, declarat sau nu, aurul este în centrul economiei mondiale, simbol al bogăţiei, sistem universal de schimb, valoare-refugiu prin excelenţă.
 
„Cu atentatele de la 11 septembrie, războiul din Irak şi instabilitatea din Orientul Mijlociu şi mai cu seamă în condiţiile crizei dolarului, cererea de aur continuă să crească, aşa cum se întâmplă întotdeauna în vremuri dificile. La ora actuală, aurul a ajuns să valoreze aproape 16.000 de euro kilogramul, respectiv 800 de dolari uncia. Este un record istoric. Dar, cine îl produce nu îl posedă”, explică Labarthe, lapidar.
 
De peste un deceniu, mai bine de un sfert din producţia mondială de aur provine din continentul african. „Peste 34 de ţări africane produc în total peste 600 de tone pe an, dar 80% din zăcăminte se află sub controlul unor companii private, care procedează după bunul lor plac, vărsând diferitelor guverne cifre derizorii, întârziind plăţile şi mai ales refuzând dreptul la renegocierea procentelor în funcţie de cursul materiei prime”, mai spune Labarthe.
 
Aurul extras pe scară industrială de puţinele companii multinaţionale, omniprezente şi vorace, sprijinite de înalta finanţă internaţională, ia drumul societăţilor de rafinare sud-africane sau elveţiene.
 
„Din 12 mari societăţi mondiale europene recunoscute de London Bullion Market Association pentru vânzarea lingourilor pe piaţă, cinci îşi au baza în Elveţia, iar dintre acestea trei în regiunea Ticino”, relatează Labarthe.
 
Experţii estimează că în fiecare an în Elveţia intră peste 1.000 de tone de aur. O parte din lingouri zac în subsolurile blindate ale băncilor sau a porturilor franco, în aşteptarea unei creşteri a preţurilor. O altă parte este revândută pe pieţele din Londra, Paris, Zurich sau Dubai, pentru a satisface nevoile pieţei arabe sau asiatice.

Citeste si:  Emil Boc către prefecţi: Să combateţi diversiunile lansate de posturile TV
 
 
Aurul „murdar” nu lasă urme

 
O parte importantă face escală la giuvaergerii italiene înainte de a pleca spre India, ţările din Maghreb şi America Latină. Elveţia, în virtutea absolutei libertăţi de circulaţie a metalului galben, a ratelor dobânzii foarte scăzute şi a unui fisc practic inexistent, este şi o escală obligatorie a aurului care provine dintr-un alt circuit, acela, deseori însângerat, al contrabandei.
 
„O treime din aurul extras în mod artizanal pe continentul negru, în valoare de 8 miliarde de euro, alimentează piaţa neagră”, afirmă Labarthe, trecând în mod clandestin graniţele poroase ale unor State în derivă precum Republica Democratică Congo, pentru a fi vândut în Rwanda, Burundi sau în Uganda unor intermediari senegalezi, pakistanezi, nigerieni, libanezi sau greci, în aşteptarea de a lua zborul spre Occident.
 
În lipsa unui sistem de certificare cum este acela al firmei „Kimberley”, valabil pentru diamante, aurul „murdar” nu lasă urme. Fără paşaport, rafinat şi curăţat, devine un foarte util instrument de reciclare a banilor înainte de a se transforma în bijuterii numai bune de oferit cadou de Crăciun.
 
 
 
 

263 Cititori

loading...

Citeste si:

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *