Chinezii de la „Palas” îşi fac ucenicia pe „plantaţia” personală a lui Iulian Dascălu

Cunoscutul om de afaceri ieşean Iulian Dascalu, supranumit şi "tăticul mall-urilor", a redevenit proaspăt tătic. Nu al vreunui mall, nici al vreunui grandios  proiect, ci un "tătic al chinezilor".
 
Iulian Dascălu s-a gândit la faptul că pentru a preveni executarea unor lucrări de proastă calitate la proiectul "Palas", micii chinezi trebuie rodaţi şi formaţi pentru viitoarele activităţi ce le vor presta în cadrul măreţului proiect. Şi unde în altă parte decât pe şantierul propriu din apropierea Grădinii Botanice?
 
Cei care au curiozitatea să treacă pe lângă intrarea secundară a Grădinii Botanice, au surpriza să constate că la viitoarea locuinţă privată (ca să nu-i spunem cazemată) a lui Iulian Dascălu munceşte cu "drag şi spor" stimatul chinez popor (ca să fie cu rimă).
 
Deşi unele voci cârcotaşe, în persoana Irinei Schrotter, afirmau zilele trecute că există riscul ca medicul să nu înţeleagă ce anume îl doare pe micul chinez în eventualitatea în care va avea nevoie de asistenţă medicală, totuşi aceştia dau dovadă că le prieşte munca pe şantierul personal al lui Dascălu, şi mai ales "stilul de lucru" românesc. Şi la urma-urmei, dacă nu pricepe doctorul, exista varianta valizei!
 
Cum decurge o zi din viaţa chinezilor pe acest şantier?
 
În plină zi de lucru, în jurul palatului lui Dascălu gravitează vreo 15 chinezi cu sarcini bine definite. Unul dintre ei, mai spătos, ce pare a fi şeful de formaţie, plimbă cu mândrie, la şold, o staţie radio portabilă cu sintetizator de voce şi translator automat în 3 limbi de circulaţie internaţională.
 
În timp ce unul se munceşte să îmbine o placă de marmură, alţi doi chinezi îl asistă dându-i indicaţii despre cum ar trebui poziţionată aceasta. Productivitatea este la mama ei acasă. Deşi avea mâinile ocupate încercând  să aşeze placa de marmură, micul chinez trăgea vârtos dintr-o ţigară (strict necesară pentru puterea de concentrare!)
 
Alţi doi chinezi erau parcă fixaţi cu Poxypol de pământ, ţinând minute în şir o coală de tablă în poziţie verticală, fără să ştie ce să facă cu ea. Aşteptau parcă schimbul 2 care să preia dificila sarcină.
 
Pe lângă piscina acoperită, în părculeţul verde sub forma unui amfiteatru, patru muncitori cu ochii alungiţi păreau că joacă ascunsa pe sub plantele ornamentale care înverzesec peisajul, astfel că, ajutaţi şi de statură, şi-au găsit cu uşurinţă loc de repaus, feriţi fiind de razele toropitoare ale soarelui.
 
În spatele casei, alţi trei chinezi curioşi se uitau rând pe rând printr-un tub de polietilenă. Oare descoperiseră "luminiţa de la capătul tunelului"?
 
În fine, ceilalţi 3 rămaşi la socoată, îşi făceau somnul de prânz trântiţi pe schelele aruncate aiurea, după ce probabil, în prealabil, avuseseră grijă să servească prânzul… special pentru ei, s-au inventat la Iaşi sandwich-urile  cu orez.
 
Din pepinieră de trandafiri s-a ajuns la… "pepinieră de chinezi"
 
Dascălu a devenit proprietarul unei "bucăţi" din Grădina Botanică, de 300 mp, în anul 2003. După trei ani, două bătrâne din Bucureşti, Alexandra Georgescu şi Ioana Enăchescu, au obţinut titluri de proprietate, în baza legii retrocedărilor, pe o suprafaţă de 3,3 hectare chiar din pepiniera de trandafiri a Grădinii Botanice. Terenul a fost vândut imediat, ajungând printr-o "fericită întâmplare" în proprietatea omului de afaceri Iulian Dascălu şi a ministrului pentru IMM-uri, Ovidiu Silaghi. Potrivit unor surse neoficiale, Dascălu ar fi plătit 470.000 de euro pe 2.914 de metri pătraţi, iar ministrul Silaghi a oferit 4 milioane de euro pe restul terenului.
 
"Plantaţia-mamă“, aşa cum numeau îngrijitorii Grădinei Botanice suprafaţa ajunsă în curtea celor doi bogătaşi, era folosită până atunci pentru cultivarea trandafirilor care erau apoi comercializaţi sau aduşi în rozariul grădinii.
 
Între timp, în locul trandafirilor au apărut buldozerele şi încet-încet s-a ridicat deasupra pământului palatul lui Dascălu – o construcţie cu amprentă la sol de 586,8 mp, cu suprafaţă desfăşurată de 1.249,9 mp, iar cea utilă de 946,9 mp. Adică de vreo cinci ori mai mare decât o vilă încadrată în limitele normalului. Autorizaţia de construcţie a fost eliberată în mai 2007, dată la care "specialiştii" Primăriei au estimat valoarea lucrărilor din Copou la 1,9 miliarde lei vechi. Prin urmare, Iulian Dascălu a avut de plătit o taxă pentru autorizaţia de construcţie în valoare de 9,5 milioane lei vechi.
 
La demisol, omul de afaceri ieşean şi-a proiectat o piscină acoperită de peste 100 mp, o vinotecă şi o sală de fitness. La parter, planurile prevedeau o bibliotecă de peste 130 mp şi un dinning-room, iar la etaj dormitoare şi garderobă.
 
ITM-ul şi-a planificat vizite pe şantierele lui Dascălu
 
În momentul în care un dezvoltator imobiliar se decide să aducă pe şantier lucrători extracomunitari trebuie să asigure, pe lângă autorizaţiile de muncă pentru fiecare persoană în parte, şi o serie de persoane responsabile de bunul mers al activităţii.
 
"În primul rând, pentru că vorbim despre lucrători proveniţi dintr-o altă ţară necunoscători ai limbii române, trebuie să existe pe şantier un translator care să asigure instructajul general introductiv privitor la legislaţia din România. Apoi trebuie asigurat instructajul privitor la protecţia şi securitatea în muncă, efectuat de un coordonator de specialitate care trebuie să se asigure că fiecare lucrător a înţeles şi va înţelege toate dispoziţiile date de şefii de lucrări", ne-a explicat George Albulescu, inspector-şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Iaşi.
 
Teoretic, dezvoltatorul poate muta lucrătorii de pe un şantier pe altul, însă, doar cu obligaţia de a face un nou instructaj, cu fişă de instructaj semnată de coordonatorul de securitate în muncă şi în prezenţa unui translator.
 
Dacă omul de afaceri Iulian Dascălu a respectat sau nu aceste reguli, rămâne să stabilească organele de control, după verificările pe care le vor face la faţa locului. "În ceea ce priveşte prezenţa expresă a unui translator sau a unei persoane care să prezinte siguranţa că indicaţiile tehnice sunt înţelese nu este stipulată în legislaţia românească. Această prevedere este, însă, una logică şi de care ţinem cont în controalele noastre pe şantierele cu muncitori străini", a afirmat Albulescu.
 
Se verifică tot, mai puţin salariile
 
Până la ora actuală, inspectorii ITM Iaşi au mai desfăşurat controale, în astfel de condiţii, pe şantierul "Green Park", unde au fost aduşi muncitori din Turcia şi din Bulgaria. "În ceea ce priveşte şantierul «Palas», deocamdată am primit de la «Iulius Group» rapoarte cu privire la sosirea muncitorilor şi numărul de înregistrare al permiselor de muncă. Avem planificat un control pe legislaţia muncii, însă nu vă putem divulga data", ne-a mai spus inspectorul-şef al ITM Iaşi.
 
Acesta a mai menţionat că, în general, raporturile angajator-angajat în cazul lucrătorilor aduşi din străinătate se supun reglemetărilor Codului Muncii, la fel ca în cazul muncitorilor autohtoni. "Singura diferenţă constă în regimul de salarizare care a făcut obiectul negocierilor cu angajatorul de China, în cazul de faţă, şi în baza cărora s-a încheiat un contract între părţi. Ca urmare nu avem jurisdicţie în a verifica acest aspect, toate celelalte prevederi cu privire la raporturile de muncă pot fi controlate", a mai spus şeful ITM Iaşi.
 
 

Citește și
1 Comentariu
  1. palimaru marcel spune

    cu ce sunt mai buni chinezii. noi nu avem unde munci si ei aduc chinezi.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.