EUR
4,83 RON
(+0.41%)
USD
4,38 RON
(-0.83%)
GBP
5,42 RON
(-0.22%)
CHF
4,57 RON
(-0.23%)
BGN
2,47 RON
(+0.03%)
BYN
1,69 RON
(-0.2%)
CAD
3,09 RON
(+0.2%)
RSD
0,04 RON
(+0.23%)
AUD
2,69 RON
(-0.54%)
JPY
0,04 RON
(-0.86%)
CZK
0,18 RON
(-0.08%)
INR
0,06 RON
(-0.24%)

 

Marea Neagra: poarta de acces a Pentagonului catre trei continente si spre Orientul Mijlociu

 
Dat fiind pozitia sa strategica, intre Europa si Asia, regiunea Marii Negre a fost revendicata timp de milenii de mai multe puteri, printre care Imperiul persan si roman, grecii, hititii, bizantinii, hunii, Turcia Otomana si Rusia Tarista, dar si de Franta lui Napoleon si Germania hitlerista.
Într-o analiza, Center for Research on Globalization, cu sediul in Canada, subliniaza, printre altele, importanta geostrategica a României si Bulgariei, pentru pretentiile Washingtonului la Marea Neagra, in conditiile in care, inainte de incetarea Tratatului de la Varsovia, in 1989, si de descompunerea Uniunii Sovietice, doi ani mai târziu, Marea Neagra nu era accesibila Occidentului in general si Pentagonului si Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) in special.
 
Pâna in 1991, doar 4 state aveau iesire la Marea Neagra: Bulgaria, România, Turcia si Uniunea Sovietica. Turcia, in calitate de stat membru-cheie al NATO, era singura poarta de acces a Occidentului in regiune, in timp ce Bulgaria si România, a doua mai mult oficial decât in fapt, erau membre ale blocului estic si ale Tratatului de la Varsovia.
În cei 18 ani care au urmat, situatia in regiune, asemenea multor altora, s-a transformat conturându-se o noua disputa pentru controlul regiunii, in conditiile in care au aparut doua noi state cu iesire la Marea Neagra, Georgia si Ucraina, cu Abhazia adaugata in luna august.
 
În plus, fiecare tara membra a fostului Tratat de la Varsovia din afara fostei Uniuni Sovietice este in prezent membra a NATO si a UE, alaturi de trei foste republici sovietice de la Marea Baltica, Estonia, Lituania si Letonia. SUA au semnat acorduri pentru parteneriate strategice cu Georgia si Ucraina in ultimele doua luni, cele doua state reprezentând punctele-cheie ale incercarii Washingtonului de a obtine controlul asupra Marii Negre si a fostei Uniuni Sovietice.
 
Potrivit Center for Research on Globalization, in momentul de fata principalul accent al campaniei Pentagonului de a cuceri regiunea Marii Negre, si principalul punct major in mutarea interesului sau de la Est la Sud, priveste Bulgaria si România. Ambele tari, aminteste analiza, au aderat oficial la NATO la summitul de la Istanbul, in 2004 si, de atunci, au devenit ultimele – in ambele sensuri ale cuvântului – membre ale UE, se arata in analiza.
 
În decembrie 2004, secretarul de stat al SUA la acea data, Condoleezza Rice, a calatorit la Bucuresti pentru a semna un acord de folosire si de preluare a controlului asupra a patru baze militare: Mihail Kogalniceanu, Babadag, Cincu si Smârdan. La acel moment, explicatia SUA a fost ca Washingtonul se va folosi de respectivele patru baze pentru antrenamente, inclusiv pentru exercitii comune si multilaterale, pentru furnizarea de provizii si ca statie de tranzit pentru razboaiele din Afganistan si Irak.
 
În luna aprilie a lui 2006, SUA au semnat un acord similar cu tara vecina României, Bulgaria, pentru folosirea a trei dintre bazele sale militare importante, baza aeriana de la Bezmer, cea de antrenament de la Novo Selo si cea de la Graf Ignatievo, atât acordul cu Bucurestiul cât si cel cu Sofia fiind facute pentru o perioada de 10 ani. În conformitate cu acestea, Statelor Unite li s-au permis sa stationeze trupe intr-un numar care varia de la 5.000 la 10.000, prin rotatie sau permanent in ambele tari.
 
Dupa cum mentiona in 2006 publicatia americana Star and Stripes, acordurile prevad ca Washingtonul sa se poata folosi de bazele românesti si bulgare pentru pre-pozitionarea echipamentului si pentru trimiterea trupelor americane si echipamentului in zonele de conflict, daca este necesar. În cazul Bulgariei, a fost prima data când trupele straine au stationat pe teritoriul sau, de când fortele Wehrmachtului nazist au fost alungate in 1944, in timp ce in cazul României, prima data când aceasta permite acelasi lucru trupelor straine de la retragerea trupelor sovietice din 1958.
 
Cele sapte baze din cele doua tari sunt astfel primele baze militare americane pe teritoriul fostului Tratat de la Varsovia, subliniaza Center for Research on Globalization, relevând ca baza aeriana de la Bezmer, Bulgaria, este o baza similara ca importanta celei de la Mihail Kogalniceanu, in România. Baza Mihail Kogalniceanu a primit primele trupe americane deplasate in România in 2007 si a gazduit nou formata „Joint Task Force East”, fosta „Eastern Europe Task Force”.
Cu referire la bazele din România, Stars and Stripes nota ca este posibil ca trupele altor tari sa se foloseasca de bazele respective pentru antrenament si ca trupele americane stationate acolo sa se deplaseze, ca parte a turului lor de 6 luni, in tari din apropiere, Georgia si Ucraina, pentru scurte misiuni de antrenament.
 
Tot Star and Stripes mentiona, citând un oficial american, la 27 iulie 2008, construirea, in desfasurare, a unei baze permanente americane in România, care ar urma sa gazduiasca 1.700 de militari, si de un proiect similar in Bulgaria, cu capacitatea de a gazdui pâna la 2.500 de militari, care ar urma sa inceapa in iarna aceluiasi an. Analiza aminteste totodata ca Bulgaria si România, in momentul de fata membre ale NATO cu drepturi depline de aproximativ cinci ani, au deplasat contingente militare in Balcani, Afganistan si Irak si au pierdut militari in aceste doua din urma zone de conflict.
 
Desi niciuna dintre cele doua tari nu a gazduit forte sovietice sau baze ale Tratatului de la Varsovia in timpul Razboiului Rece, ambele sunt in prima linie a unor viitoare razboaie in zona Marii Negre, cum a fost cel din luna august a anului trecut dintre Rusia si Georgia, un conflict care ar fi putut foarte usor sa fie importat in Ucraina, se mai arata in analiza. Asa cum remarca presedintele român Traian Basescu, in luna august a anului trecut, „România este responsabila pentru protejarea frontierelor UE si NATO”, iar flota româna este responsabila in numele UE si al statelor aliate.
 
România si Bulgaria vor fi ambele facute sa isi respecte aceasta promisiune, acesta fiind unul dintre motivele cruciale pentru care cele doua tari au fost absorbite in structurile NATO, sustine analiza. De asemenea, potrivit Center for Research on Globalization, ambelor li se va ordona sa intervina in fosta Iugoslavie – Kosovo si Bosnia – daca Washingtonul si Bruxelles-ul, o vor cere. Totodata, ambele tari sunt implicate in circuitul trupelor pentru razboiul din Afganistan si pentru ocuparea Irakului.
 
Timp de doi ani, s-a mentionat in mod repetat ca bazele bulgare, acum bulgaro-americane, pot fi folosite pentru atacuri impotriva Iranului, cea mai recenta referire la aceasta fiind facuta de catre ambasadorul rus la NATO, Dmitri Rogozin, in luna septembrie a anului trecut. Dupa cum remarca, Vakhtang Maisaia, presedintele Asociatiei pentru Politica Externa din Georgia, „zona Marii Negre este o zona geostrategica vitala pentru Alianta, alaturi de misiunea sa ISAF in Afganistan, de operatiunile logistice in Darfur, de misiunile de antrenament ale NATO din Irak si de operatiunile de mentinere a pacii din Kosovo.
 
În prezent, sublinia acesta, unele din semnele clare ale noului interes al NATO in regiunea Marii Negre, incluzând Caucazul de Sud si sub-regiunile Europei de Sud-Est, dar si Marea Neagra insasi, pot fi remarcate având in vedere geo-economia, aici intrând si rezervele de energie ale Marii Caspice. Odata cu includerea României si Bulgariei in Alianta Nord-Atlantica, Marea Neagra a fost incorporata in zona vizata de articolul 5 al Tratatului de constituire al NATO (cel privind apararea colectiva), zona unde este posibila activarea Combined Joint Task Force, se mai arata in analiza.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata