Noua bombă demografică

Demografia mondială va evolua mult până în 2050, ceea ce ridică noi probleme, cu mult diferite de cele ale suprapopulării. Nu se poate vorbi de dezvoltare economică fără a evoca o constantă majoră: demografia, scrie ziarul elveţian Le Temps.

Într-un eseu apărut recent, sociologul american Jack A. Goldstone sintetizează provocările unei lumi în plină transformare, dar care sunt mult subestimate. El aminteşte că în urmă cu patruzeci de ani, biologul Paul Ehrlich lansa un semnal de alarmă, potrivit căruia explozia demografică va duce la o mare foamete prin anii 1970. Această previziune nu s-a produs; revoluţia verde şi planningul familial au permis evitarea acestei situaţii.

Potrivit lui Jack A. Golstone, ‘bomba’ demografică rămâne de actualitate, dar şi-a schimbat natura. Îngrijorarea nu este generată de suprapopulare, ci mai degrabă de inegalitatea dezvoltării acesteia care va crea noi tensiuni, în special creşterea spectaculoasă a locuitorilor în majoritatea ţărilor sărace şi îmbătrânirea vechilor naţiuni industrializate.

Potrivit unui scenariu demografic mediu al ONU, vârful demografic va fi atins spre 2050. Terra va număra atunci 9,15 miliarde de locuitori; populaţia ţărilor bogate va sc ădea cu peste un sfert şi va induce probabil o vastă mişcare de migraţii dinspre ţările cele mai sărace, în mare parte musulmane.
Pentru prima dată în istorie, aproape 70% dintre locuitori vor fi concentraţi în oraşele care, în cea mai mare parte, se vor ridica la gradul de cele mai defavorizate regiuni. La începutul secolului al XVIII-lea, aproximativ 20% dintre locuitori trăiau în Europa (inclusiv Rusia).

Odată cu industrializarea şi progresele înregistrate în medicină, în Europa şi Statele Unite, noul Eldorado al secolelor al XIX- lea şi XX- lea, creşterea demografică a fost spectaculoasă (de patru ori). Astfel, în 1913, Europa număra mai mulţi locuitori decât China.
Dar foarte rapid, ‘boom-uľ demografic s-a extins şi în restul lumii. În 2003, populaţiile luate la un loc din Europa, Statele Unite şi Canada încă mai reprezentau 17% din populaţia mondială; acest procent va scădea la 12% până în 2050, un nivel uşor mai mic decât cel din secolul al XVIII-lea.

În termeni de bogăţii produse, inversarea tendinţelor este la fel de spectaculoasă: partea celor mai bogate ţări (Europa, Statele Unite, Canada) a culminat la 68% în 1950 şi s-a stabilizat la 47% în 2003. Această scădere se va accentua: se estimează că, până în 2050, 80% din bogăţia lumii va fi produsă în ţările în curs de dezvoltare, mai ales ca urmare a creşterii puterii de cumpărare a clasei medii, care va creşte cu 200%.

Marile echilibre demografice vor fi foarte divergente cu atât mai mult cu cât ţările numite bogate se vor confrunta cu o îmbătrânire pronunţată a populaţiei. În 2050, aproximativ 30% dintre americani, canadieni, chinezi şi europeni vor avea peste 60 de ani (40% în Japonia şi în Coreea de Sud).
Această îmbătrânire va avea repercusiuni majore asupra numărului de persoane apte pentru muncă şi a capacităţii acestora de a genera bogăţii. Invers, creşterea demografică se va intensifica puternic în ţările cele mai sărace din Asia, America Latină şi Africa unde 9 copii din 10 vor avea sub 15 ani.

Această concentrare a forţelor tinere va fi foarte prost repartizată: se va produce în 24 de ţări, din care mai puţin de jumătate vor fi în teritoriu musulman. Potrivit lui Jack A. Goldstone, inegalitatea economică şi contrastul demografic vor diviza lumea în trei blocuri: vechile ţări industrializate, ţările care se dezvoltă rapid (China, India, Brazilia, Indonezia) şi ţările sărace (Nigeria, Pakistan, Filipine), care vor avea o formă de dezvoltare anarhică, un urbanism extensiv şi favorabil bandelor şi mafiei.

Primul bloc, care îmbătrâneşte (Europa, Statele Unite, China din 2030) va trebui să negocieze acorduri cu cel de-al doilea (Brazilia, Iran, Mexic, Thailanda, Turcia) şi al treilea, care este foarte sărac.
Lumea noilor puteri emergente va fi pivotul unei noi arhitecturi mondiale care se conturează odată cu G20, a cărei creare, potrivit lui Jack A. Goldstone, nu este consecinţa crizei financiare, ci mai degrabă recunoaşterea implicită a greutăţii politice a Braziliei, Chinei, Indiei, Indoneziei, Mexicului şi Turciei.

Mai devreme sau mai târziu, NATO, care include mai ales ţări în declin demografic, va trebui să aibă în vedere extinderea la alte regiuni ale lumii. Pentru Europa, devine absolut necesar să aibă în vedere imigraţia din ţările de pe malul Mediteranei şi să includă Turcia, care ar putea servi drept legătură cu lumea musulmană. Afganistanul, teatrul unei înfruntări între cele ‘trei lumi’ descris de Jack A. Goldstone, focalizează, numai el singur, provocarea.

Sunt acum 28 de milioane de afgani; vor fi 45 de milioane, în 2025 şi 75 de milioane, în 2050. Stabilizarea economică şi politică a ţării în care se vor naşte 20 de milioane de locuitori în următorii cincisprezece ani ilustrează provocarea guvernării mondiale a cărei arhitectură este încă bazată pe marile echilibre ale Războiului Rece.
‘Niciodată de la 1800 până în prezent, cea mai mare parte a creşterii economice nu a fost generată în afara Europei, a Statelor Unite şi Canadei. Niciodată, atâţia locuitori din aceste regiuni nu au fost atât de în vârstă.

Niciodată, ţările cele mai sărace nu au fost atât de populate şi urbanizate. Dar aceasta va fi tendinţa demografică majoră şi inevitabilă a secolului al XXI-lea. Strategiile economice de dezvoltare moştenite de la secolul al XX- lea sunt depăşite, trebuie identificate altele’, conchide Jack Goldstone.

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.