Noi detalii despre deţinuţii din închisorile secrete ale CIA în România şi Polonia

Biroul grănicerilor polonezi a oferit recent o serie de documente Fundaţiei Helsinki pentru Drepturile Omului, cu sediul la Varşovia, care furnizează, pentru prima dată, detalii privind numărul deţinuţilor transferaţi de către CIA la o închisoare secretă în Polonia în perioada 5 decembrie 2002-22 septembrie 2003, precum şi numărul de deţinuţi transferaţi ulterior la o închisoare secretă a CIA din România, susţine o analiză publicată marţi pe site-ul organizaţiei media non-profit Truthout.

Documentele furnizează informaţii importante despre centrul secret de detenţie de la Szymany (nord-estul Poloniei) şi adaugă detalii la ceea ce era cunoscut cu privire la programul desfăşurat de CIA în România, care a primit cu mult mai puţină atenţie.
Existenţa închisorilor CIA a fost dezvăluită pentru prima dată în Washington Post, la 2 noiembrie 2005, deşi cotidianul s-a abţinut ‘să publice numele ţărilor est-europene implicate în program, la cererea unor oficiali americani de rang înalť.

Cu toate acestea, la 6 noiembrie 2005, Human Rights Watch a identificat printre statele care au găzduit închisori ale CIA, Polonia şi România, şi a declarat că a văzut ‘înregistrări de zbor care arată că un Boeing 737, cu numărul de înregistrare N313P – un avion pe care CIA l-a utilizat pentru a transfera mai mulţi prizonieri în şi din Europa, Afganistan şi Orientul Mijlociu, în 2003 şi 2004 – a aterizat în Polonia şi România, după zboruri directe din Afganistan în două rânduri, în 2003 şi 2004’.

Deşi guvernele polonez şi român au negat afirmaţiile, senatorul elveţian Dick Marty, raportor al Consiliului Europei, a conchis într-un raport din iunie 2007, pe baza a doi ani de cercetare şi interviuri cu peste 30 de actuali şi foşti membri ai serviciilor de informaţii americane şi europene, că are suficiente ‘dovezi care să afirme că centre secrete de detenţie administrate de CIA au existat în Europa între 2003 şi 2005, în special în Polonia şi România’.

Marty a identificat, de asemenea, şi ambele locaţii unde erau transferaţi prizonierii, remarcând că zborurile către România aterizau pe aeroportul militar ‘Mihail Kogălniceanu’, şi a explicat şi modul în care zborurile au fost mascate, folosindu-se planuri false de zbor.
Însă abia la 23 martie 2009 primele detalii despre zborurile care au aterizat la Szymany au fost confirmate oficial de către Polonia, atunci când Agenţia poloneză pentru Servicii de Navigaţie Aeriană a dat publicităţii informaţii despre un Lockheed L100-30 Hercules, cu numărul de înregistrare N8213G, care zburase la 4 februarie 2003.

Această dezvăluire a fost urmată, la 16 septembrie, de dovezi cu mult mai incriminatoare, care demonstrau că un ‘avion al torturii’, un Gulfstream V, cu numărul de înregistrare N379P, zburase la Szymany de şase ori între 8 februarie şi 22 septembrie 2003. De asemenea, la data de 2 iunie a acelui an, o altă dezvăluire identifica un Gulfstream IV, cu numărul de înregistrare N63MU, care a zburat către respectiva locaţie la 28 iulie 2005.

Dezvăluirile făcute la sfârşitul săptămânii trecute sunt deosebit de importante, în primul rând pentru că includ, pentru prima dată, confirmarea faptului că N63MU a zburat în Polonia la 5 decembrie 2002, şi în al doilea rând, pentru că oferă detalii cu privire la numărul de pasageri în şapte zboruri, după cum urmează:
5 decembrie 2002, 8 pasageri predaţi 8 februarie 2003, 7 pasageri predaţi alţi 4 spre o destinaţie necunoscută; 7 martie 2003, 2 pasageri predaţi 25 martie 2003, 1 pasager predat; 6 mai 2003, 1 pasager predat; 30 iulie 2003, 1 pasager predat; 22 septembrie 2003, 0 pasageri, 5 trimişi cu avionul în România.

În ceea ce priveşte identificarea acestor 20 de pasageri, documentele ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri, deoarece nu se ştie câţi dintre ei erau prizonieri şi câţi responsabili guvernamentali americani îi însoţeau.
Cu toate acestea, ceea ce poate fi afirmat cu certitudine este că trei dintre bărbaţii care au sosit la 5 decembrie 2002 au fost Abu Zubaydah, Al-Rahim al-Nashiri Abd şi Ramzi ben al-Shibh, deţinuţi anterior într-o închisoare secretă a CIA din Thailanda.

Ultima piesă a puzzle-ului relevat de noile documente poloneze, susţine analiza, se referă la România, în condiţiile în care pare clar că, la 22 septembrie 2003, cinci deţinuţi au fost luaţi de la închisoarea poloneză pentru a fi transferaţi către ceea ce a părut să fie la acel moment un nou proiect al CIA în România.
În raportul său pentru Consiliul Europei, Marty declara că din motive care ţin atât de securitate, cât şi de capacitate, CIA a stabilit că componenta poloneză a programului „Deţinuţi de Mare Valoare”(HVD – High Value Detainees), ar trebui să rămână limitată ca mărime.

Prin urmare, s-a căutat o ‘a doua locaţie europeană’ unde CIA putea transfera deţinuţi ‘fără vreo revizuire logistică majoră”. România, folosită intensiv de către forţele americane în timpul Operaţiunii ‘Libertate în Irak’, la începutul anului 2003, beneficia de avantaje certe în acest sens: după cum remarca un membru al Centrului de Contraterorism al CIA cu privire la locul de detenţie propus, ‘băieţii noştri sunt familiarizaţi cu zona’.

Marty a adăugat că România s-a transformat într-o locaţie în care au fost transferaţi mai mulţi deţinuţi numai după ce programul HVD a fost extins. Înţeleg că ‘locaţia neagră’ din România, susţinea el, a fost inclusă în program în 2003, a atins cea mai mare importanţă în 2004 şi a fost folosită până a doua jumătate a anului 2005. Deţinuţii transferaţi în România au fost unii de o importanţă apreciată ca fiind mai mică, dar în privinţa cărora Agenţia a considerat că merită încă să desfăşoare investigaţii suplimentare.

În timp ce această pistă rămâne încă să fie explorată, raportul privind centrele de detenţie secretă elaborat de ONU a sugerat că trei dintre bărbaţii transferaţi în România ar fi putut fi yemeniţii Salah Ali Nasser Salim (reţinut în Indonezia, în august 2003), Ahmad Mohammed Farag Bashmilah (prins în Iordania, în octombrie 2003) şi Mohammed al-Asad (reţinut în Tanzania, în decembrie 2003), care, după ce au fost ţinuţi în închisori secrete în Afganistan, au fost transferaţi în aprilie 2004 la ‘o unitate necunoscută, modernă, aparent condusă de funcţionari ai SUA, care a fost creată cu grijă pentru a produce dezorientarea maximă, dependenţa şi stresul deţinuţilor …

Cercetările privind durata zborului şi observaţiile lui Al-Asad, Ali şi Bashmilah sugerează că locaţia a fost probabil situată în Europa de Esť. Cei trei au fost în cele din urmă transferaţi în custodia Yemenului, în mai 2005, şi au fost în mod clar mai norocoşi decât alte persoane transferate de CIA în România, ale căror poveşti nu au apărut niciodată şi care sunt la fel de necunoscute ca şi cele ale celor 5 bărbaţi transferaţi din Polonia în România, la 22 septembrie 2003, a căror existenţă tocmai a fost dezvăluită.

În concluzie, deşi publicarea acestor documente relevă doar o mică parte dintr-un program al CIA încă învăluit în secret, ea oferă totodată informaţii extrem de necesare pentru o încercare de a forţa guvernele polonez, român şi american să înceteze să pretindă fie că aceste închisori nu există, fie că ‘trebuie să privim înainte, nu înapoi”, pentru a spune adevărul atât despre închisori cât şi despre bărbaţii deţinuţi acolo, încheie analiza.

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.