Educaţia copiilor din familiile neonaziste germane, un fenomen care necesită intervenţia statului, potrivit experţilor

Experţii germani sunt îngrijoraţi de faptul că copiii unor neonazişti din ţara lor cresc în comunităţi extremiste izolate.

Copiii citesc cărţi neonaziste, fac puzzle-uri care prezintă hărţi cu frontierele din 1937 şi frecventează tabere cu instruire ideologică. Este, oare, timpul ca statul să intervină?, se întreabă Der Spiegel în ediţia de joi (21 iulie 2011).

Pentru mulţi copii a fi crescuţi în familii neonaziste înseamnă ca părinţii lor să le aranjeze s㬺i petreacă vacanţa făcând ceea ce aceştia cred că este de folos pentru „Volk” şi „Vaterland”, oferindu¬le o educaţie naţionalistă, în afara celei de masă.

Astfel de activităţi pot include camping, pregătire de supravieţuire şi excursii călare, cu copiii altor neonazişti. Tot mai multe familii extremiste din Germania organizează vacanţele şi timpul liber al copiilor de-a lungul unor linii ideologice.

Unele locuri oferă chiar reduceri pentru a atrage copii de neonazişti, de exemplu, o fermă ecvestră din Ahrensfelde, un oraş mic din apropiere de Berlin. Der Spiegel a obţinut copia unui mai e¬mail care se adresează unor „camarazi”, oferind o săptămână de echitaţie – completată cu focuri de tabără şi drumeţii nocturne – pentru suma de doar 150 de euro.

Copiii sunt împărţiţi pe grupe, în funcţie de abilităţile lor de călărie şi de „Weltanshauung,” sau „viziunea asupra lumii.” Turiştii neonazişti pot profita, de asemenea, de case de închiriat într-o regiune muntoasă aflată la sud de Dresda, cunoscută drept „Elveţia Saxonă”.

Una dintre ele aparţine unui politician din Partidul Naţional-Democrat /NPD, de extremă-dreapta/ din Germania.

Pe măsură ce auto-intitulata „Mişcare Naţional-Socialistă”, a câştigat teren în Germania în ultimii ani, ea s-a dedicat tot mai mult copiilor membrilor.

Experţii estimează că familiile neonaziste cresc câteva mii de copii în spiritul familiarizării cu armele, violenţa, raidurile în case particulare, obiecte de cult naziste, cântece ale „Tineretului Hitlerisť” şi „Waffen-SS”, şi cultul marilor figuri ale celui de-al „”Treilea Reich””.

Copiii au devenit involuntar parte dintr-o „comunitate de luptă” secretă, ascunsă în spatele unei faţade a clasei de mijloc.

Aceşti copii sunt masiv influenţaţi nu numai de părinţii lor, ci şi de organizaţii radicale, cum ar fi „”Tineretul German Credincios Patriei”” /HDJ, interzis/ şi grupurile succesoare acestuia. Într-un raport recent pe această temă, serviciul de informatii al landului estic Brandenburg a constatat că părinţii acestor copii se bazează pe „dansuri, petreceri de copii şi un sentiment aparent de securitate în taberele de tineret neonaziste””.

Rezultatele acestei îndoctrinări sunt groteşti. De exemplu, aşa cum a aflat Spiegel, o fetiţă de 9 ani a putut cita pasaje din cartea lui Hitler „Mein Kampf” în compania unor adulţi, făcându-l pe tatăl ei să se simtă mândru.

De ceva timp, aceste familii nu mai aparţin unor subculturi de la marginea societăţii. Cele mai multe dintre ele îşî duc acum viaţa în mijlocul societăţii. Cupluri tinere cu mai mulţi copii îşi maschează convingerile şi idelile extremiste despre pedagogia „cazonă” sub aparenţa normalităţii clasei de mijloc. Aşa cum a scris ziarul Deutsche Stimme al NPD, „sarcina de viaţă a naţionaliştilor” este de a crea următoarea generaţie de neonazişti.

Acest lucru pare să conducă la o întrepătrundere inseparabilă a vieţii private şi politice. „În multe locuri, lumea de zi cu zi a oamenilor începe să fie una în care propria lor lume privată este complet adaptată la această ideologie inumană”, avertizează Reinhard Koch, care lucrează pentru un grup militant împotriva extremismului şi violenţei în oraşul central-nordic Braunschweig. „În acest fel, tinerii sunt transformaţi într-un instrument politic”, precizează el.

Oficiali din serviciile de informaţii din Brandenburg au constatat că acest tip de „abuz politic” începe de multe ori încă de la naştere. Părinţii unor astfel de copii aleg nume care sună nordic, cum ar fi „Markward”, făcând o conexiune cu naţional-socialismul şi dând o conotaţie rasistă numelor.

În cadrul acestei comunităţi închise, genul determină poziţia cuiva. Emanciparea şi egalitatea de gen sunt luate în derâdere, drept sinonime pentru societatea „reeducată” impusă de aliaţii învingători în cel de-al doilea război mondial.

Potrivit oficialilor din serviciilor secrete din Brandenburg, copiii care cresc în familii extremiste sunt învăţaţi să vadă democraţia şi statul modern german drept sortit eşecului, în timp ce al „Treilea Reich” şi „Volksgemeinschaft” – sintagma folosită de nazişti pentru a descrie o comunitate rasială pură – sunt prezentate ca o lume ideală.

Cu scopul de a-şi proteja copiii de influenţele externe „dăunătoare”, aceşti părinţi aleg adesea să-i izoleze de societate. Oficialii din domeniul aplicării legii din estul Germaniei au observat o tendinţă în creştere la membrii unor astfel de familii, de a se muta mai aproape unii de alţii şi de a forma comunităţi cu valori comune, pentru a face mai uşor pentru ei să trăiască aşa cum vor.

Asistenţii sociali au observat şi tendinţa în familiile extremiste din zonele urbane, de a forma tipuri de „comunităţi” în complexe de apartamente sau cartiere.

Astfel de tendinţe i-au determinat pe unii să ceară intervenţia statului. „Dacă influenţa ideologică capătă asemenea proporţii încât să ameninţe bunăstarea copiilor, organismele de stat sau civice sunt obligate să analizeze situaţia”, a declarat Günther Hoffmann, un expert în prevenire cu sediul în Anklam /nord-estul Germaniei/.

Un raport pe 2010 intitulat „A fi părinte în mediul tensionat al extremismului de dreapta”, al „Kulturbüro Sachsen”, o organizaţie non-profit împotriva extremismului de dreapta în fosta Germanie de Est, a abordat problema dacă naziştii sunt „părinţi răi în sine.” Studiul postulează că o educaţie neonazistă ameninţă bunăstarea copilului doar atunci când este vorba de pedepse corporale, prejudicii psihologice sau alte acte degradante.

Pedagogia neonazistă datorează mult ideologiei rasiale, pagânismului, artei naziste, anti¬semitismului, militantismului şi credinţei în superioritatea proprie. Aceste eforturi sunt ajutate de reeditari ale unor cărţi pentru copii din era nazistă, disponibile în magazine online.

Temându-se de o diminuare a influenţei şi controlului, părinţii neonazişti detestă să-şi trimită copiii în instituţii de învăţământ de stat. Potrivit unor oficiali din serviciile de informaţii din Brandenburg, aceşti părinţi se plâng în forumuri on-line cu privire la modul în care copiii lor ar „degenera cu adevărat” în şcolile sau grădiniţele de stat.

Numai în Güstrow, un district mare din Mecklenburg-Pomerania de Vest, cu mai puţin de 100.000 de locuitori, experţii estimează că există aproximativ 60 de copii care cresc în peste o duzină de familii neonaziste.

„Ne vom confrunta cu probleme mari dacă nu abordăm această problemă mai agresiv”, avertizează expertul Hoffmann din Anklam.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.