Decalogul pentru combaterea corupţiei

În aceeaşi zi în care majoritatea deputaţilor italieni a respins arestarea unui parlamentar acuzat de corupţie, în Comisia pentru justiţie din Camera Deputaţilor continuau lent discuţiile privind noul proiect de lege împotriva corupţiei.

Atenţia acordată corupţiei poate fi comparată cu un râu subteran. Nu se vorbeşte despre ea perioade lungi de timp, în pofida rapoartelor Curţii de Conturi sau documentelor organismelor internaţionale care evidenţiază în fiecare an amploarea problemei, dar, din când în când, râul subteran iese cu putere la suprafaţă, se arată într-o analiză publicată luni (03 octombrie 2011) de revista L”Espresso şi semnată de magistratul la Curtea de Casaţie, Raffaele Cantone.

În urmă cu 20 de ani, anchetele „Mâini Curate” au dezvăluit un sistem de corupţie generalizat. Entuziasmul cetăţenilor s-a transformat însă în neîncredere. Pe de o parte, s-a lăsat să se creadă că procesele şi condamnările au anihilat răul, iar pe de altă parte, s-au remarcat erorile inevitabile comise. „”Tangentopoli”” a devenit pentru unii un simbol al terorii justiţiare.

Întreg aparatul de control a fost demontat sau neutralizat. În numele eficienţei s-a eludat acel mecanism reprezentat de legislaţia referitoare la achiziţii publice, creând sistemul public-privat, cu consilii de administraţie debordând de oameni numiţi politic şi care, decuplaţi de la orice formă de supraveghere, au gestionat resursele publice deloc transparent. În companiile private controalele nu au fost încredinţate unor entităţi publice: controlorii au fost aleşi şi plătiţi de controlaţi.

Citeste si:  Islanda: Vulcanul Bardarbunga a intrat în erupţie, traficul aerian a fost interzis

În plan judiciar a devenit mai complicată anchetarea unor delicte împotriva administraţiei publice. Intervenţiile privind abuzul în funcţie şi infracţiunile fiscale, până la dezincriminarea multor aspecte ale falsului în contabilitate, au limitat sau exclus intervenţia magistraţilor. S-a redus, de asemenea, termenul de prescripţie pentru corupţie, fapt ce a zădărnicit anchete privind mita de mare importanţă.

În schimb, instrumentele de control preventiv, alternative la cele judiciare şi mult mediatizate, nu au fost dotate cu puteri reale, de exemplu Autoritatea împotriva corupţiei.

În timp ce de aproape 20 de ani s-a făcut totul pentru a anihila prevenirea şi reprimarea, corupţia s-a schimbat. Investigaţiile cele mai recente dovedesc că corupţia tradiţională constând în mita dată unui funcţionar sau politician ţine de domeniul trecutului. Arestările din trecut au ascuţit simţurile.

Astăzi, formele prin care au loc acţiuni ilicite merg de la acele sisteme numite „”gelatinoase”” – în care funcţionarii publici şi întreprinzătorii sunt în relaţii de afaceri întrepătrunse – până la tehnici aproape geniale, cum ar fi ascunderea mitei în spatele unui depozit pentru o vânzare a unui bun care nu va fi niciodată cumpărat.

Citeste si:  Reducerea salariilor parlamentarilor italieni: mai multe îndoieli decât acorduri

Se impune de urgenţă o reformă cuprinzătoare, care să conţină un mix de măsuri ce privesc atât aspectul represiv penal cât şi cel preventiv. Din cele 22 de „recomandări” trimise guvernului de „Greco” (Group d”état contre la corruption), par să fie realizate mai puţin de jumătate.

În ceea ce priveşte controlul judiciar, ar trebui să se prevadă alături de norma referitoare la corupţie şi una privind „traficul de influenţă”, care i-ar pedepsi pe acei oficiali ce se pun la dispoziţia unor privaţi.

Ar trebui să se intervină, de asemenea, asupra termenilor de prescripţie deveniţi atât de scurţi încât devine inutilă orice anchetă. Este nevoie apoi de protecţie pentru cei care denunţă: adesea ei riscă pe lângă incriminare şi excluderea din relaţiile cu instituţiile.

Normele privind corupţia ar trebui apoi extinse la privaţi: în prezent nu se sancţionează mita dată unui manager pentru a obţine contracte de milioane din partea unei multinaţionale.

Legat de nivelul de prevenire, este necesar să se creeze sisteme de control al cheltuielilor unor entităţi locale, încredinţate unor organisme care oferă garanţii de independenţă.

Citeste si:  Top 10 al celor mai ieftine oraşe de vizitat

În acest domeniu ar trebui copiate companiile, care introduc în contracte clauze pentru a împiedica ca proprii manageri să se ducă să lucreze la concurenţă. Veniturile şi proprietăţile angajaţilor publici lor şi ale familiilor acestora ar trebui înscrise într-un fel de registru fiscal, care permite monitorizarea îmbogăţirilor prea rapide.

În planul conflictului de interese, entităţile, mai ales cele teritoriale, ar trebui să înceteze să facă pe întreprinzătorii. A venit totodată timpul să se reglementeze şi lobby-urile, prin inspirare din legislaţiile altor state occidentale.

26 Cititori

loading...
  • Share on Tumblr

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *