Insolvenţa „Metro”, pe masa judecătorilor

– Pe 23 ianuarie 2012, Tribunalul Bucureşti analizează cererea de deschidere a insolvenţei debitorului „Metro Cash&Carry România“ SRL, depusă de creditorul „Motus CEE“

– Pe 2 februarie este programat primul termen la un proces de acelaşi tip, intentat de creditorul  „Tiger Amira Com“

– În mai 2008, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de intrare în insolvenţă a lanţului de magazine „Metro”, dar situaţia a fost remediată la recurs

 

Tribunalul Bucureşti va judeca, la 23 ianuarie, primul termen al procesului în care se cere deschiderea procedurii insolvenţei pentru „Metro Cash&Carry România“ SRL Bucureşti (J40/9081/2010, CUI  8119423). Partenerul de afaceri nemulţumit de modul în care „Metro“ îşi achită datoriile este „Motus CEE“ SRL Bucureşti, fostă „Valtec Comercial România“ SRL Bucureşti (J40/10579/1997, CUI 10077508).

Avocata Liliana Anton, care reprezintă firma creditoare, a precizat că nu poate face declaraţii în acest moment al litigiului, dar şi că nu s-a ajuns la o înţelegere între părţi care să determine renunţarea la proces. Dosarul a fost deschis în ultimele zile ale anului trecut, mai exact la 28 decembrie.

Firma nu va renunţa uşor la pretenţiile pe care le are faţă de „Metro“, mai ales că în 2010 a înregistrat, pentru prima dată, pierderi. Cu un număr de 22 de angajaţi, „Motus CEE“ SRL a realizat în acel an o cifră de afaceri de 17.536.535 lei, dar nu a reuşit să încheie exerciţiul financiar decât cu pierderi în valoare de 1.318.200 lei.

O cerere similară a făcut şi SC „Tiger Amira Com“ SRL Oradea (J05/2263/1994, CUI 5796116), în dosarul numărul 62420/3/2011, deschis anterior, la 21.09.2011, dar căruia i s-a acordat primul termen mai târziu, la 02.02.2012. Conform reprezentanţilor firmei orădene, „Metro“ refuzase să achite timp de trei ani o datorie de circa 100.000 de lei, dar, când s-a văzut târâtă la judecată, a acceptat o înţelegere pentru stingerea datoriei.

 

Firmă intrată în insolvenţă cu „Metro“ de gât

Într-o altă situaţie similară, judecarea cererii de declanşare a procedurii de insolvenţă a trenat destul de mult pe masa judecătorilor. Astfel, dosarului 56765/3/2010 deschis la 25.11.2010 de SC „Diffusion MD“ SRL Bucureşti (J40/11487/2008, CUI  22147763)  i s-a acordat primul termen la  aproape jumătate de an distanţă, la 20.04.2011, şi, după câteva amânări şi o soluţionare parţială, a trecut un an, ultimul termen precizat de portalul instanţelor de judecată fiind la data de 16.11.2011.

De fapt, prima solicitare făcută de „Diffusion MD“ SRL a fost înregistrată de Tribunalul Bucureşti la 19.07.2010, în dosarul numărul 34719/3/2010. După ce a admis să acorde un termen mai scurt, mai devreme decât cel stabilit iniţial, adică să îl aducă de la 14.06.2011 la 29.03.2011, instanţa a conexat dosarul la cauza cu numărul 32064/3/2010.

Intrată ea însăşi în insolvenţă, firma „Diffusion MD“ SRL a renunţat la proces. Instanţei nu i-a rămas decât să „ia act de renunţarea creditorului prin administrator judiciar Rodicom IPURL“, la 06.05.2011.

 

Cât contează cine trebuie judecat când e vorba de „Metro“

Un litigiu de muncă adus pe rolul instanţei de un angajat concediat de „Metro” arată cât de intens se grăbesc judecătorii să facă dreptate atunci când au de-a face cu centre de influenţă: au înregistrat dosarul la 20 septembrie 2011 şi au stabilit primul termen peste aproape un an, la 7 august 2012. Este cazul dosarului numărul 62148/3/2011, în care Daniel Tigu contestă decizia de concediere.

Anul a început, de altfel, cu multe procese pe rol pentru „Metro“. În stadiul de recurs, care, de mai multe ori este respins ca nefondat, „Metro“ se judecă cu Protecţia Consumatorilor Bucureşti, pentru anularea unei amenzi. Dosarul a fost înregistrat la data de 17.11.2011 şi are termen la 10 februarie. Procesul a fost pierdut pe fond de „Metro“.

Un alt proces vizează o marcă folosită de „Metro“, care are calitatea de pârât, şi are primul termen la 15 februarie. Reclamantul este „Windas Consulting“ SRL Otopeni (J23/1829/2010, CUI 17806760). Dosarul din domeniul proprietăţii intelectuale a fost deschis la 09.11.2011 şi a primit numărul 71290/3/2011.

„Metro Cash&Carry România” SRL Bucureşti (J40/9081/2010, CUI 8119423) are o situaţie financiară de pe poziţiile căreia îşi permite să sfideze unii parteneri de afaceri. În 2010, „Metro a realizat un profit de 139.502.606 lei, adică de peste 33 milioane euro, la o cifră de afaceri de aproape 5,3 miliarde de lei noi, cu 6.132 de angajaţi.

 

„Metro” nu e la prima ispravă de acest fel

Chiar dacă face an de an profituri uriaşe pe spinarea furnizorilor şi clienţilor din România, „Metro” nu se poartă nemţeşte cu aceştia… ci mai degrabă ţigăneşte. Această atitudine de dispreţ faţă de furnizori a ieşit la iveală în urmă cu câţiva ani, când un partener de afaceri a avut curajul să ceară insolvenţa „Metro”… şi a fost cât pe ce să reuşească.

Astfel, prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucuresti, Secţia a VII a Comercială, sub nr. 33425/3/2007, la data de 03.10.20007 creditoarea SC „Toneli Holding” SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC Metro Cash&Carry România SRL.

În motivarea cererii s-a arătat că societatea-creditoare are împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă si exigibilă în suma de 587.998,47 lei (390.994,62 lei facturi neachitate si 197.003,85 lei penalităţi de 0,15% pe zi de întârziere si dobânda legala).

Prin sentinţa comercială nr. 2278/16.05.2008, pronunţată de instanţa menţionata judecătorul sindic a respins contestaţia debitoarei SC „Metro Cash&Carry România” SRL, ca neîntemeiată, a admis cererea introductivă formulată de creditoarea SC „Toneli Group” SRL si a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva societăţii debitoare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs societatea debitoare, recurs ce a fost soluţionat prin decizia comercială nr. 1245/20.11.2008 în sensul admiterii lui, aşa încât hotărârea atacată a fost modificată în tot prin admiterea contestaţiei debitoarei şi respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

 

Citește și
3 Comentarii
  1. distribuitor spune

    Buna ziua,

    O mare parte din vina apartine chiar furnizorilor de marfa.
    Daca pentru canalul de distributie traditional TT (distribuitori si ENG) nu livreaza marfa decat in cazul in care obtin de la acestia garantii suficiente pentru a-si acoperi complet riscul.(scrisori de garantie bancara) pentru canalul de distributie modern (IKA) se pare ca isi asuma in totalitate riscul.Mai mult datorita faptului ca bonusurile oferite catre IKA sunt pozitionate undeva la minim 30% din valoare marfii livrate (fata de TT unde aceste bonusuri sunt undeva in jurul valorii de 18%) furnizorii au fost nevoiti sa ridice foarte mult pretul de vanzare al produselor.Neexistenta unei concurente reale in piata si conventiile incheiate intre marile corporatii internationale au dus preturile in Romania de multe ori peste cele practicate de acestia pe piata europeana.
    Datorita faptului ca s-a acceptat deschiderea IKA in interiorul oraselor sau in imediata apropiere a acestora piata de TT a scazut f mult ajungand undeva la 20% din total valoare.In Europa civilizata toate IKA sunt amplasate la minim 15 km in afara centrelor urbane pentru a se proteja atat comertul traditional cat si cultura locala.Astfel datorita unei nefericite coincidente (nepasarea si lacomia autoritatilor locale si lacomia furnizorilor) comertul traditional este pe cale de disparitie.Au fost inchise cateva mii de magazine, care au generat cateva zeci de mii de someri,centrele culturale ale oraselor mari sunt pustii (oamenii se duc la shopping nu?)…

    Mai sunt multe de spus…Cineva trebuie sa analizeze impactul social pe care la generat deschiderea IKA in Romania.Se va observa cu usurinta ca este absolut negativ…

  2. distribuitor 2 spune

    Furnizori disperati sa vanda in IKA,Stat indiferent la protectia Pietii TT ( ma face sa rad Legea anticoncurentiala din Sept.2009- cine verifica,cu ii pasa?)
    Suntem toti niste fraieri disperati sa vindem si sa cumparam de la multinationale.
    Ne meritam soarta datorita Bravului Stat Roman.

  3. catalin spune

    Sunt de acord ca trebuie protejat intai romanul;
    Dar nu inteleg cum se face ca, desi se platesc multe biruri de catre furnizori, supermarketurile au in continuare -cele mai mici preturi. (sunt si unele exceptii)
    Cat de nesatui sunt si buticarii astia, cand iti vand unele produse cu ~50% mai mai mult, decat la supermarket? (Vezi cat e o sticla de cola la magazinul din colt si cat e la hypermarket)

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.