Cele 5 tipologii ale inovatorilor. Tu unde te încadrezi?

Cele 5 tipologii ale inovatorilor. Tu unde te încadrezi?

– De fiecare dată când ni se evocă personalităţile inovatoare, ne sunt prezentate aceleaşi imagini devenite comune: Einstein cu limba scoasă, Edison şi becul său, Steve Jobs, vorbind pe o scenă despre ultimul său iDispozitiv.

http://www.financiarul.ro/wp-content/uploads/inovatie-ww.jpg

Inovaţia, totuşi, nu mai înseamnă de mult reprezentarea romantică  a momentului „a-ha!”, în faţa unei table sau a unei coli albe, ci este, mai degrabă, despre munca nuanţată şi dificilă care urmează „genialei” idei.

Cine sunt, aşadar, cei care transformă ideile bune în realitate? Care este profilul inovatorilor? Şi, mai ales, tu în care dintre categorii te încadrezi?

Un studiu recent realizat de Forbes Insights a delimitat şi identificat 5 tipuri esenţiale de personalităţi business, cruciale pentru crearea unui mediu care să încurajeze inovaţia în cadrul unei organizaţii. Trebuie reţinut că toate cele 5 roluri sunt în egală măsură importante: cei ce gândesc au nevoie de cei care fac pentru ca idelile lor bune să devină realitate, iar idealiştii au nevoie de o bază reală pentru ca viziunile lor să se concretizeze.

În orice mediu de lucru sănătos trebuie să existe o tensiune echilibrată între cei care îşi asumă riscuri şi cei care le evită, altfel o organizaţie fie alunecă pe panta neproductivităţii, fie încremeneşte în proiect. O cultură organizaţională eficace şi productivă este ca o supă-cremă bine făcută:  ingredientele trebuie să fie bine dozate, altfel devine un eşec total.

La studiul Forbes au participat 1 200 de directori din Europa, care au răspuns la întrebări legate de atitudinile, convingerile, priorităţile şi comportamentele pe care le au în cadrul companiei lor. Dincolo de cele 5 tipuri de personalităţi identificate, Forbes a constatat că factorul cel mai important, care poate stimula sau ucide spiritul inovator în cel mai bun executiv, este mediul de lucru din cadrul organizaţiei. Nici cel mai bun, mai creativ şi echilibrat dintre executivi nu poate supravieţui într-un mediu care nu-i valorifică talentul.

Premisa rezultatelor studiului este aceea că nici una dintre categorii nu este mai bună decât alta – toate joacă un rol esenţial în dezvoltarea unei idei, împingând corporaţia pe drumul noilor strategii şi al supervizării eficiente în punerea lor în aplicare.

  • Deschizătorii de drumuri
Citeste si:  Occidentul recunoaşte victoria lui Atambaev, pentru a preveni un nou război civil în Kârgâzstan

Cu o voinţă puternică „ce-i mână în luptă”, deschizătorii de drumuri s-au născut pentru a fi lideri.  Obiectivele şi recompensele îi motivează foarte bine, dar un stimulent şi mai puternic este, pentru ei, ideea de a lăsa ceva în urmă şi de a căpăta influenţă asupra celorlalţi. Ei sunt cei cărora le place să iasă în faţă, împingând proiectele în care se implică către trepte superioare. Deşi se promovează pe ei înşişi în proces, la sfârşitul zilei ei sunt cei datorită cărora compania a mai făcut un pas înainte.

Există, e adevărat, riscul ca deschizătorii de drumuri să dezvolte, în proces, o uşoară aroganţă şi să îşi piardă răbdarea în munca de echipă. Această tipologie se îndreaptă cu precădere către managementul riscului şi strategiile corporative din zona privată şi industriile media. Proporţia deschizătorilor de drumuri în categoria executivilor este de  22%, şi se regăseşte mai ales în cadrul companiilor mijlocii.

  • Experimentatorii

Perseverenţi şi deschişi la nou, experimentatorii sunt, probabil, soluţia perfectă pentru a aduce o idee nouă într-un mediu de lucru, trecând-o prin toate fazele de dezvoltare şi execuţie. „Acolo unde este voinţă, există şi o cale” este expresia care îi descrie cel mai bine.

„Experimentatorii” sunt perfecţionişti şi au tendinţa de a fi dependenţi de muncă, pentru că este nevoie de multă dăruire şi eforturi susţinute pentru implementarea unei idei care nu a fost încă folosită. Sunt mândri de realizările lor, dar se bucură, de asemenea, să împărtăşească celorlalţi din experienţa lor. Intră în tipologia colegului care este pasionat de ceea ce face, făcându-i pe ceilaţi să se simtă prost că pierd vremea la muncă.

Deoarece sunt atat de perseverenţi, inclusiv în greşeli, rolul lor este esenţial pentru ciclul de inovare al unei companii. Tind să îşi asume riscuri, dar cu măsură, şi reprezintă 16% dintre executivi. Sunt bine reprezentaţi la nivelul companiilor mijlocii cu cifre de afaceri între 100 milioane şi 1 miliard de dolari. Surprinzător, numai 15% dintre ei sunt încadraţi pe postul de CEO.

  • Elevii-vedetă
Citeste si:  10 trucuri de amenajare a birourilor care stimulează creativitatea

Vă amintiţi de acei colegi care stăteau mereu în prima bancă, cu mâinile mereu ridicate atunci când punea profesorul o întrebare? Ei sunt cei care devin segmentul de executivi ce formează categoria de faţă. Elevii-vedetă sunt buni la toate: la dezvoltarea brandului personal, mereu în căutarea unor modele potrivite, în identificarea talentelor angajaţilor şi valorificarea lor optimă. De cele mai multe ori, sunt capabili să iasă din rând şi să facă lucruri îndrăzneţe, chiar şi atunci când cultura organizaţinală nu pare să-i avantajeze.

Deloc surprinzător, elevii-vedetă devin CEO, dar nu au preferinţe evidente pentru companiile cu un anumit profil sau de anumite dimensiuni. Mai degrabă se poate spune că sunt capabili să dezvolte oriunde: în IT, finanţe, start-up-uri, coroporaţii consolidate şi sunt numiţi „celulele stem ale lumii de afaceri”.

  • Obsedaţii de control

Nu se simt confortabil asumându-şi riscuri de nici un fel. Dependenţi de control, se exprimă de pe o structură fixă şi se ţin departe de proiectele nebuloase, limitându-şi expertiza la un singur domeniu.

Într-o echipă, nu sunt cei mai grozavi la capitolul relaţii interpersonale, sunt mai degrabă individualişti şi concentraţi pe obiective clare. Din grupul analizat, ei reprezintă 15% din executivi – cel mai mic grup ca dimensiune – şi pot fi regăsiţi fie în cele mai mari întreprinderi (cu 1.000 de angajaţi sau mai mulţi) fie în cele mai mici (cu mai puţin de 10 angajaţi).

Obsedaţii de control se descurcă bine prin meandrele birocratice în firmele mari şi cu organizarea riguroasă a celor mici, putând, la fel de bine, să dezvolte o afacere articulată în totalitate în jurul propriei personalităţi.

Reprezentanţii acestui grup se specializează cu precădere în zona finanţelor şi a marketingului, şi se plasează pe posturile mai puţin vizionare ale ierarhiei corporatiste: şefi de departamente sau manageri, primind directive din mers şi având grijă ca ele să fie implemetare riguros.

  • Cu picioarele pe pământ
Citeste si:  Traian Băsescu a promulgat Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi pe cea privind indemnizaţia pentru mame

Rolul unic al acestor executivi este de a verifica faptul că angajaţii unei companii nu pierd contactul cu realitatea. Dacă ar exista un echivalent al rolului lor într-un meniu, aceştia pot fi comparaţi cu spanacul: puţini îl agreează, dar este extrem de important pentru un meniu complet şi sănătos.

Lucrează în medii diverse şi au tendinţa de împinge lucrurile mereu mai departe, fără să se abată, însă, de la regulile convenţionale, folosind, mai degrabă, procedeele atestate decât cele revoluţionare. Când li se cere să se poziţioneze într-o grilă, aleg, fără ezitare, calea de mijloc, cunosc exact limitările proceselor instituţionale şi reprezintă 23% din cadrele cu putere executivă. .

Nici una dintre categoriile acestea acestea nu poate fi luată ca „grup antreprenorial pur”, însă deschizătorii de drumuri şi experimentatorii se apropie cel mai mult de acest statut.

Firmele tinere sunt cele care au nevoie de inovatori, în general. Astfel, deschizătorii de drumuri canalizează energia angajaţilor către obiective clare şi dau experimentelor o dimensiune realistă, care poate fi pusă în aplicare. Pe măsură ce organizaţiile se dezvoltă şi devin mai stabile, au nevoie de elevi-vedetă, care pot transpune viziunea pusă la punct de experimentatori într-o strategie pe termen lung.

Executivilor preocupaţi de controlul permanent nu le rămâne de făcut decât să dea continuitate acestor strategii iar celi cu picioarele pe pământ să menţină activitatea companiei pe linie continuă.

Concluzia este una singură: pentru ca o idee inovatoare să ajungă să fie concretizată, este esenţial să existe o distribuţie echilibrată a celor cinci profiluri de executivi, pentru ca tensiunea dintre cei care îşi asumă riscuri şi cei ancoraţi în realitate să ducă la progresul companiei.

Foto: Mootee.typepad.com

627 total views, 0 views today

Citeste si:

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

loading...