Ce regreţi cel mai mult în cariera ta? Iată care sunt cele mai dese răspunsuri

De abia terminasem un discurs despre afaceri şi inovaţie la Şcoala pentru Design Parson, unde am fost invitat, povesteşte Daniel Gulati pentru Harvard Business Review, când un spectator din primul rând a început seria de întrebări din public cu cea mai dificilă dintre toate. Am răspuns repede sperând că o să revenim rapid la cursul firesc al prelegerii. Însă, judecând după numărul de întrebări care au urmat şi volumul de emailuri pe care le-am primit după prezentarea mea, o discuţie în ceea ce priveşte regretul în carieră cred că era absolut necesară.

Din acea după amiază, mi-am propus să încerc să răspund în mod categoric la întrebarea ciudată, dar semnificativă, referitoare la ce am face dacă am putea să derulăm înapoi cariera noastră profesională. Care e scopul? Ca prin această expunere a lucrurilor care sunt cele mai dezamăgitoare în ceea ce priveşte viaţa noastră profesională, să reuşim să creştem şansele de minimalizare a regretului nostru.

Până acum, am stat de vorbă cu 30 de profesionişti cu vârste cuprinse între 28 şi 58 de ani şi i-am întrebat pe fiecare în parte ce regretă cel mai mult în ceea ce priveşte cariera lor profesională. Grupul a fost divers: am vorbit cu un director de 39 de ani al unei bănci mari de investiţii, cu un fotograf independent, un antreprenor milionar şi un director executiv care face parte din clasamentul Forbes 500.

Dezamăgirea nu face discriminări. Indiferent de industria în care o persoană a desfăşurat operaţiunea, indiferent ce rol a avut, dacă se scălda în succes sau era împotmolit în eşec, s-au evidenţiat cinci teme dominante. Important este faptul că efectele unor decizii profesionale proaste şi a unor aşteptări greşite au fost simţite în toate categoriile de vârstă.

Citeste si:  Băsescu: Niţu nu este un om care să se schimbe de la o zi la alta, cineva s-a urcat cu picioruşele pe el, la fel ca şi pe Cazanciuc

Iată care au fost primele cinci regrete profesionale în rândul grupului celor intervievaţi:

1. Îmi doresc să nu fi acceptat locul de muncă pentru bani. De departe cel mai mare regret a venit din partea celor care au acceptat un loc de muncă (o poziţie) bine plătit, dar care în cele din urmă a condus la o carieră nesatisfăcătoare. Cercetarea clasică dovedeşte faptul că remuneraţia, compensarea este un factor “de igienă”, şi nu un motivator real. Totuşi, ceea ce a fost surprinzător au fost sentimentele de neputinţă pe care aceşti indivizi le experimentau.

Un investitor bancar a povestit că “visam să îmi dau demisia în fiecare zi, însă aveam prea multe angajamente”. Un alt consultant mi-a spus că “mi-ar plăcea să las stresul în urmă, însă nu cred că aş mai fi bun la ceva”. Cel care a numit aceste poziţii importante drept “cătuşe de aur” nu a glumit.

2. Îmi doresc să fi demisionat mai devreme. Aproape în mod unanim, cei care au renunţat la serviciul lor pentru a-şi urma pasiunile, îşi doresc să fi făcut acest lucru mult mai devreme. 80% din cei nemulţumiţi de locul lor de muncă nu renunţă atunci când ar trebui.

Un director de vânzări a spus că “aş fi putut petrece acei ani lucrând la probleme care contează pentru mine. Niciodată nu o să pot să recuperez acei ani.”

3. Aş fi vrut să am suficientă încredere pentru a-mi începe propria afacere. Deşi finanţele lor personale erau susţinute în mod solid, profesioniştii tânjeau după mai mult control asupra propriei vieţi. Răspunsul logic? Să devină proprietar, nu un angajat în compania altcuiva. Însă, a-ţi dori ceva nu este suficient. Un studiu recent a descoperit că 70% dintre muncitori şi-ar fi dorit că locul lor de muncă actual să îi ajute să îşi pornească o afacere pe viitor, şi totuşi, doar 15% au spus că au calităţile necesare pentru a reuşi să construiască ceva singuri.

Citeste si:  Fotbal - Liga I: Steaua - Dinamo 3-1

Chiar şi directorii executivi din topul Forbes 500 visează la libertatea antreprenorială: “Cel mai mare regret al meu este că nu sunt “un antreprenor care vrea”. Niciodată nu am putut să îmi pun în valoare capacităţile începând ceva de la zero”, spune unul dintre aceştia.

4. Îmi doresc să îmi fi folosit timpul de la şcoală într-un mod mai productiv. În ciuda tuturor controverselor actuale referitoare la împrumuturile studenţilor, peste 86% dintre studenţi privesc în continuare universitatea ca pe o investiţie rentabilă. Acest lucru se reflectă în popularitatea tot mai mare a universităţilor: în urma unui sondaj s-a descoperit că 54% dintre cei care fac parte din generaţia Y au diplome universitare, în comparaţie cu 36% dintre persoanele din generaţia anterioară. Deşi tot mai mulţi studenţi urmează cursurile unei universităţi, mulţi din participanţii grupului intervievat şi-au dorit să fi fost mai productivi în anii de şcoală şi să fi avut un prim loc de muncă plin de satisfacţii.

Un cercetător în biologie şi-a amintit de experienţa sa din facultate ca fiind o perioadă “în care îmi doream să termin incredibil de repede ceea ce acum consider că au fost cei mai frumoşi şi mai încântători ani din viaţa mea”. După ce şi-au întemeiat o familie şi au făcut un credit ipotecar, mulţi oameni nu îşi mai permit să se întoarcă la şcoală pentru studii avansate astfel încât să poată să îşi reseteze cariera profesională.

Citeste si:  SURPRIZĂ: Cine munceşte cel mai mult dintre popoarele europene?

5. Îmi doresc să-mi fi urmat instinctele şi să fi acţionat pe baza intuiţiei mele profesionale. Mai multe persoane şi-au amintit de ferestre ale oportunităţii în carierele lor, sau aşa cum unul dintre profesionişti a descris, “momente acum-sau-niciodată”. În 2005, un bancher a fost rugat să conducă o echipă mică în America Latină (care acum este în continuă creştere). Deşi a simţit că această mişcare va fi una pozitivă, a refuzat. În mod dureros, cel care a acceptat oferta a fost promovat în scurt timp ca şef de divizie, iar apoi ca director executiv.

Teorii psihologice recente subliniază importanţa identificării acestor momente de schimbare uneori imprevizibile, dar pline de satisfacţii. Profită de aceste oportunităţi pentru a avansa într-un mod non-linear în viaţa ta profesională.

Departe de a fi suprimate, regretele profesionale ar trebui să deţină un loc privilegiat în repertoriul tău emoţional. Cercetarea arată că regretul poate fi un catalist puternic pentru schimbare.

Doctorul Neal Roese, un psiholog celebru a spus: “În medie, regretul este o emoţie care te ajută. Poate fi chiar o senzaţie care să te inspire. Însă, asta înseamnă că trebuie să subliniezi şi să sărbătoreşti dezamăgirile din viaţa ta, înţelegând faptul că eşti aici pentru a experimenta (inclusiv regretul la un nivel profund)

117 Cititori

loading...
  • Share on Tumblr

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *