Suntem mai puţin conectaţi decât înainte de criză

– Deşi ne-am obişnuit să considerăm lumea în care trăim ca fiind pe zi ce trece tot mai interconectată, această stare (de interconectare) este departe de a fi statică şi sau ireversibilă.

Un studiu recent (DHL Global Connectedness Index 2012, care ia în calcul fluxurile comerciale, informaţionale, de capital şi de populaţie dintre 140 de ţări care produc împreună 99% din PIB-ul mondial) relevă că interconectarea internaţională a scăzut semnificativ odată cu declanşarea crizei financiare şi, deşi situaţia s-a îmbunătăţit în ultima perioadă, mai este mult până să revină la nivelurile de dinainte de criză.

Alte concluzii ale raportului sunt:

– pieţele de capital se fragmentează, iar fluxul de servicii stagnează – în timp ce comerţul cu bunuri şi-a revenit în mare parte, fluxurile informaţionale continuă să crească, iar mobilitatea persoanelor s-a modificat prea puţin comparativ cu anul 2005, interconectarea pieţelor de capital se situează pe un trend descendent, mare parte din capitaluri fiind investit pe plan local, parţial şi din cauza recentelor reglementări bancare;

– interconectarea internaţională este mai redusă decât se crede, aceasta fiind o concluzie rezultată din analiza obiectivă a datelor colectate de autori şi nu opinii din presă, ceea ce poate reduce îngrijorările privind impactul negativ al globalizării;

Citeste si:  România i-a reunit pe “conaţionalii ruşi”

– distanţa fizică şi graniţele rămân repere care contează , chiar şi online, principalele fluxuri (de bunuri, informaţie, capital şi persoane) având loc în special în interiorul zonelor geografice considerate, şi mai puţin între acestea. Chiar şi conexiunile virtuale (online) sunt mai numeroase, mai frecvente şi mai puternice pe plan local, intensitatea acestora scăzând odată cu distanţa;

– Europa este cea mai conectată regiune, 9 din primele 10 cele mai conectate ţări fiind în Europa, clasamentul internaţional al studiului plasând pe primele locuri Olanda, Singapore, Luxemburg, Irlanda, Elveţia, Marea Britanie, Belgia, Suedia, Danemarca şi Germania.

Ţările europene se situează pe primele locuri şi în privinţa mobilităţii persoanelor, în timp ce Asia de sud-est şi zona pacifică conduc în clasamentul comercial, iar America de nord se plasează în vârf în privinţa fluxurilor de capital şi informaţionale;

– ţările africane sub-sahariene au înregistrat cele mai semnificative progrese în privinţa conectării, în special pentru că au plecat de la zero, şi rămân în continuare în grupa ţărilor cel mai puţin interconectate; cele mai mari creşteri ale interconectării înregistrate în Africa au avut loc în Mozambic, Togo, Ghana, Guineea şi Zambia, toate ţări africane sub-sahariene.

Citeste si:  Certificarea declaraţiei privind nedeductibilitatea fiscală a TVA pentru proiecte finanţate din instrumente structurale

– câştigurile potenţiale rezultate dintr-o conectare sporită pot ajunge la trilioane de dolari sau euro, interconectarea putând favoriza dezvoltarea economică;

– toate ţările au resurse neexploatate din care pot beneficia ca urmare a unei interconectări sporite, în special printr-o mai mare conectare internaţională;

– există un spectru larg de politici şi strategii, atât naţionale şi internaţionale, care pot îmbunătăţi gradul de interconectare;

– schimbarea centrului de greutate al economiei mondiale remodelează conectarea internaţională, în special ca urmare a evoluţiilor înregistrate în domeniul telefoniei mobile, a industriei auto şi a celei farmaceutice.

România se clasează în acest studiu pe locul 66 al interconectivităţii (cea mai joasă clasare a unei ţări membre EU), între Peru şi Mongolia, cu o pierdere de şase locuri faţă de studiul anterior, dar mai mobilă în ceea ce priveşte persoanele (locul 32).

Deşi legătura dintre gradul de conectare şi nivelul dezvoltării economice este în general valabilă (studiul identifică o corelare între nivelul de prosperitate al unei ţări şi nivelul de interconectare al acesteia), poziţia în clasament trebuie interpretată considerând contextul dimensiunii cererii interne, respectiv faptul că ţările mici sunt nevoite să fie mai conectate internaţional pentru a supravieţui şi evolua, în timp ce ţările cu o economie şi cerere internă semnificative nu depind în aceeaşi măsură de conectarea internaţională.

Citeste si:  Dovada că nemţii sunt datori României

În acest context, merită observat că ţări mari sunt plasate în partea inferioară a clasamentului (Argentina pe locul 106, Mexic pe 84, Brazilia pe 77 iar China pe 74), în timp ce ţări mai mici se situează în prima jumătate: Olanda pe 1, Singapore pe 2, Luxemburg pe 3, Irlanda pe 4, situaţie valabilă şi în afara primilor 10: Hong Kong pe 12, Malta pe 13, Israel pe 18, Austria pe 19, Taiwan pe 21, Cehia pe 32 şi Slovenia pe 34.

Interesant (din perspectiva României) este faptul că, deşi suntem pe locul 2 la destinaţie de export pentru o parte a vecinilor noştri (Bulgaria, Moldova şi Ungaria), principalele destinaţii de export ale României (predominant dub formă de echipament industrial, metale, textile, încălţăminte, produse chimice, produse agricole şi combustibili) nu sunt în imediata proximitate, pe primele locuri situându-se Germania (19%), Italia (13%), Franţa (8%) şi Turcia (6%).

Ovidiu Bordeuţ

49 Cititori

loading...
  • Share on Tumblr

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *