Festivalul Trandafirilor de la Kazanlâk – cum ştie Bulgaria să-şi atragă turişti?

0 10

A mai rămas o săptămână până la punctul culminant al unuia dintre cele mai renumite evenimente turistice ale Bulgariei: Festivalul Trandafirilor de la Kazanlâk. Deşi puţin cunoscut la noi, festivalul este un punct de atracţie pentru zeci de mii de turişti din toată lumea, de la Nordul auster până în îndepărtata Japonie.

Dan Bărboi

Din proprie experienţă pot spune că am întâlnit, la precedenta ediţie a festivalului, turişti francezi, englezi, germani, americani, japonezi, chinezi, italieni şi din multe alte neamuri, evident şi compatrioţi din România. Poate cea mai interesantă astfel de întâlnire a avut loc la o masă a unui pitoresc restaurant tradiţional bulgăresc, unde gazdele ne-au invitat la un delicios vin de trandafiri: alături de noi la masă se aşezase o familie de francezi… din Bucureşti. El era angajatul unei multinaţionale cosmetice şi venise să vadă – tot pentru prima dată – acest eveniment unic care este “Roz Festival”, cum îi spun bulgarii.

Tot din proprie experienţă pot spune că nicăieri în România nu am văzut atât de multe autocare strânse la un loc… Fără a exagera, sunt convins că zeci de mii de turişti au fost prezenţi la festival doar în acel weekend, iar evenimentele care constituie atracţia festivalului – focuri de artificii, parada trandafirilor, culesul trandafirilor pe câmpurile din jurul oraşului etc.) se repetă la fiecare sfârşit de săptămână, timp de aproximativ o lună.

 

  • Kazanlâk – bijuteria pierdută în mijlocul unui imens câmp de trandafiri

Oraşul Kazanlâk, situat în sudul Bulgariei, în faimoasa Vale a Trandafirilor, este punctul central al unei industrii în care ţara vecină a excelat de multe decenii: cultura şi prelucrarea trandafirilor.

De primăvara până spre mijlocul verii, valea şi dealurile blânde din jurul ei sunt colorate în rozul delicat al ‘trandafirilor de Kazanlâk’ – un soi de trandafiri specific bulgăresc, cu floare mai mică decât pe la noi, însă care emană un parfum deosebit şi, mai ales, se pretează perfect la extracţia uleiului din care se produce binecunoscuta esenţă ce stă la baza respectivei industrii care produce de la parfum la lichior, vin şi jeleuri.

Trandafirii bulgăreşti provin din faimoasele exemplare de “roza damascene”, aduse aici cu secole în urmă şi supranumite „aurul lichid al Bulgariei” pentru că esenţa de trandafiri este de 3 ori mai scumpă decât metalul galben. Un kg de esenţă este extras din 3.000 de kg de petale de trandafiri, sau, altfel spus, pentru un singur gram de esenţă se folosesc peste 1.300 de flori de trandafir. Fiecare floare este culeasă manual şi păstrată cu atenţie în vederea distilării, iar recoltarea câmpurilor de roze dă de lucru la peste 2.000 de culegători în fiecare an.

Ca semn de mulţumire pentru beneficiile pe care le aduce industria, bulgarii au dedicat trandafirului de Kazanlâk un festival de mari proporţii, iar ca dovadă a spiritului întreprinzător pe care acest popor l-a dezvoltat în ultimii ani, festivalul a fost transformat într-un eveniment cunoscut pe toate meridianele şi – mai ales – vândut sub formă de pachete turistice complete de tour-operatori prestigioşi din Europa de Vest.

Din păcate, în România nu se cunoaşte mai nimic despre el, iar tour-operatorii noştri nici nu au auzit de el, ca de altfel de multe evenimente din jurul României, unde turiştii noştri ar putea ajunge fără prea mare bătaie de cap, dar cu beneficii multiple. La noi, Bulgaria încă mai înseamnă vara plajă la Albena, Balchik şi Sunny Beach, iar în decembrie ski la Borovets, deşi ţara de la sud de Dunăre ascunde sute de locuri şi evenimente care ar face deliciul turiştilor, dacă ar fi popularizate în mod profesionist.

Un astfel de eveniment este şi Festivalul Trandafirilor, a cărui primă ediţie a fost organizată acum 110 ani, la începutul secolului XX. Fiecare ediţie a sa constă în mai multe evenimente ce se întind pe durata unei luni, de la jumătatea lunii mai, punctul culminant fiind – de obicei – primul sfârşit de săptămână din iunie. Cum am mai spus, festivităţile cele mai importante se repetă, astfel încât serii succesive de turişti să poată asista la defilarea carelor alegorice pe străzile Kazanlâkului, sau să participe la culesul trandafirilor – o serbare câmpenească absolut tradiţională şi prietenoasă cu turiştii, unde nu am văzut nicio umbră a kitsch-ului care asaltează, de obicei evenimentele similare de la noi.

Totul este tradiţional, totul este de bun gust şi – total neaşteptat pentru turistul român obişnuit să plătească şi pentru a admira o privelişte mai aparte – totul este gratis în această serbare de “rose picking”, cum o numesc programele turistice vândute în Marea Britanie.

Pe când căutam drumul spre câmpurile de trandafiri destinate a fi culese de turişti, mă aşteptam să găsesc la intrare o barieră şi o casă de bilete, deoarece –  nu-i aşa? – trandafirii costă şi „nu putem să pierdem atâţia bani lăsând turiştii să ne distrugă florile pe gratis.”

Ceea ce a urmat a fost o reală surpriză. Poliţişti bulgari amabili ne-au indicat un loc de parcare (gratis) apoi ne-au îndrumat binevoitori către platoul pe care se desfăşura serbarea. Nici urmă de bilet sau taxă de intrare, ci doar sute de artizani bulgari care demonstrau pe viu metodele tradiţionale de prelucrare a trandafirilor, îmbiind turiştii să guste din produsele rezultate.

În acelaşi ton, accesul pe câmpul de trandafiri era liber, oricine putând să culeagă oricâte flori dorea, din care mâini destoinice de bulgăroaice îţi confecţionau pe loc celebrele colane şi coroniţe pe care femeile din această zonă le poartă ca ornament la costumele populare.

În paranteză fie spus, serbarea este mediatizată inclusiv de televiziunile din străinătate; anul trecut, de exemplu, am văzut o echipă de filmare a televiziunii chineze, iar ulterior am găsit pe internet şi reportajul respectiv. De asemenea, erau prezenţi chiar şi diplomaţi din diverse ţări, printre automobilele diplomatice pe care le-am remarcat la serbarea de anul trecut fiind cele din Marea Britanie şi Japonia.

Pe durata festivalului, în fiecare săptămână pe scena din piaţa centrală a oraşului au loc spectacole folclorice şi muzicale, serile sunt marcate prin focuri de artificii, este aleasă Regina Trandafirilor, iar duminicile se organizează Parada Trandafirilor – o defilare de care alegorice, fanfare, grupuri de dansatori şi artişti, cluburi sportive, copii de la diverse cercuri de artă, trupe de teatru, inclusiv cluburi de motociclişti şi biciclişti din zonă. Totul este pitoresc, totul este de bun gust şi – simt nevoia să repet – nicăieri nu am văzut kitsch-ul grosolan care învăluie turismul românesc ca un nor pestilenţial.

Poate cel mai frumos lucru pe care l-am remarcat la Festivalul Trandafirilor este atmosfera: toată lumea este fericită, toţi se distrează, dar nimeni nu-i deranjează pe cei din jur. Turiştii străini se integrează perfect în peisaj, iar bulgarii – contrar a ceea ce se crede pe la noi – sunt un popor cu adevărat ospitalier. Chiar dacă nu toţi ştiu engleză, cei din serviciile de turism sigur ştiu, măcar atâta cât să se înţeleagă şi să se facă înţeleşi de străini. Şi, spre deosebire de vecinii lor din nord, chiar îşi dau silinţa.

Iarăşi trebuie să demolez o prejudecată de pe la noi: nici măcar poliţiştii lor nu sunt căpcăunii din folclorul şoferilor români. Am parcurs mii de km cu maşina în Bulgaria, în locuri frecventate de turişti sau pe drumuri de ţară care nici nu sunt marcate pe GPS, şi niciodată nu am avut de suferit din partea acestei mult hulite „specii” care este poliţistul bulgar. Dacă respecţi regulile şi – mai ales – viteza legală, nu are nimeni nimic cu tine. Cel mult te opresc, îţi verifică documentele şi îţi urează drum bun. Iar drumul este sigur mai bun decât la noi. În general, drumurile şi şoselele Bulgariei sunt net superioare celor româneşti, iar traficul incomparabil mai prietenos. Spre deosebire de noi, ei chiar au folosit judicios banii europeni, rezultatul fiind o reţea rutieră de calitate, construită la preţuri decente şi, mai ales, întreţinută conştiincios de către autorităţi conştiente că nici investiţiile, nici turismul nu se pot dezvolta în absenţa unor şosele decente.

loading...
Comentarii
Se incarca...