Pe urmele celei mai mari civilizaţii din preistoria europeană: Cucuteni

Cucuteni. Sat moldovenesc, aşezat ca-ntr-o pâlnie, înconjurat de dealuri. Situat în judeţul Iaşi, este atestat încă din 1454, în timpul lui Petru Aron. E străjuit de un deal unic în întreaga lume, dincolo de satul Băiceni, numit Dealul Cetăţuia. De acolo au văzut lumina primele cioburi de vase pictate.

Sătenii din Cucuteni şi Băiceni cărau această piatră pentru construcţia de beciuri vrednice să treacă prin timp, la aşezarea temeliilor caselor sau a acareturilor. Cărau sătenii care pline cu piatră în care se vedeau cioburile de lut colorate cu măiestrie. Bătrânii povestesc că gemea dealul de ulcioare şi vase câte avea în pântece. Ţăranii săpau coasta dealului în căutarea pietrei, luând cu ea şi comorile de lut despre a căror poveste nu ştiau încă.

Descoperirea începe în 1884, când folcloristul Theodor Burada, mergând să vadă biserica de la Cotnari construită de Ştefan cel Mare şi Sfânt s-a întâlnit pe drumul dintre Târgu-Frumos şi Hârlau cu ţăranii cărăuşi, în ale căror care era piatră încrustată cu cioburi de vase de lut.

Întrebandu-i pe ţărani de unde provin aceste frumuseţi şi aflând răspunsul îşi întoarce căruţele din drum şi vizitează pentru prima dată aşezarea. Impresionat de ceea ce a văzut povesteşte prietenilor săi din Iaşi şi Bucureşti, profesorul Butureanu şi profesorul Bătculescu.

În 1886, cei doi profesori au poposit la poalele Dealului Cetăţuia începând săpăturile.
La al X-lea Congres de Istorie şi Tracologie de la Paris, profesorul Butureanu a prezentat primele descoperiri ştiinţifice cu privire la antichităţile de la Băiceni-Cucuteni.

Profesorul german Hubert Schmidt, impresionat de cele auzite, poposeşte în 1892 în Moldova şi, în urma descoperirilor, recunoaşte adevărul vital pentru istoria noastră românească.  Astfel, aşezarea de la Cucuteni este clasificată drept cea mai veche aşezare din Sud-Estul Europei.

Vechimea acestei aşezări datează de peste 5000 de ani. Conform aprecierii istoricilor civilizaţia Arisd-Cucuteni-Tripolie se întinde pe o suprafaţă de 350.000 ha din Transilvania de miazănoapte până în Ucraina şi a durat peste un mileniu (4600-3500 î. Hr.). Deşi au fost găsite 3500 de aşezări, doar 50 au fost cercetate.

Astăzi, locul de adăpost al celei mai mari civilizaţii din preistoria europeană – cultura Cucuteni – pare încremenit în timp. O vale cu căsuţe neatinse de tumultul civilizaţiei este străjuită de o movilă, pe care se înalţă o construcţie cenuşie rotundă: Muzeul satului.

Acesta este cel mai important muzeu al civilizaţiei geto-dacice est-carpatice, din păcate mult prea puţin ştiut şi vizitat.

Construcţia, cu vârful său ţuguiat ce tronează deasupra acoperişului uriaş, te duce cu gândul la o navă spaţială, care unde altundeva ar fi putut să  aterizeze dacă nu pe “Dealul Regilor”, după cum i se spune locului din vechime.

Privind înăuntrul OZN-ului de piatră, prin geamurile lungi, murdare, nu se zăreşte decât un morman de piatră, ce urcă din toate părţile spre înălţimile tavanului. Giganticul muzeu pare plin doar cu piatră.

De fapt, aici este comoara: o necropolă princiară, tumulară, geto-dacică, adică un fel de mormânt. Da, dâmbul înconjurat de pereţii muzeului este mormântul unui rege dac din secolul IV î.Hr.

Dintre cei opt tumuli (movile funerare) descoperiţi pe “Dealul Regilor” (dealul Gosan), doar trei au fost cercetaţi de arheologi, iar cel mai mare, cu înălţimea de aproape 4 m şi diametrul de 35 m, s-a hotărât să fie protejat de o construcţie.

Până nu demult, se credea că-i doar un deluşor rotund, la marginea islazului. Acoperit cu iarbă, ţăranii îşi păşteau oile deasupra. Scormonind în pământ ca să-şi caute piatra pentru case, şi-au dat seama că înăuntru se află un fel de cărămidă clădită mărunt, migălit, ca într-o locuinţă subpământeană.

Aşa s-au descoperit tumulii – construcţii cărora oamenii locului le mai spun şi “gorgane” – de fapt, nişte grămezi din pământ şi piatră, în formă conică, acoperind mormintele unor căpetenii sau ale unor regi geto-daci.

Perimetrul aşezării Cucuteni se distinge în trei mari etape pe parcursul istoriei. În primul rând este vorba de Cultura cucuteniană, reprezentată prin vase din lut cu o vechime de peste cinci mii de ani. Apoi, până la aşezarea medievală din secolele XIV-XVIII, care se distinge într-o altă etapă istorică, etapa de mijloc este dată de existenţa acestor tumuli grandios lucraţi din piatră şi în interiorul cărora s-au găsit morminte princiare.

Sub deal s-a găsit un şirag de mărgele rotunde, punctate, la gâtul unor oseminte femeieşti. Aşa purtau soţiile regilor geto-daci. Erau acolo pandantive, vase calcinate, vase sparte ritual, iar mai jos tot un fel de mărgele desenate, în formă de frunze, pe care le purtau la gât numai regii daci.

Herodot, părintele istoriei, spunea că, atunci când unul dintre traci murea, după un ospăţ, care îşi are în zilele noastre corespondent în praznic, sau pomana mortului, cel decedat fie că era ars, fie că era îngropat, iar peste el se ridica o movilă de pământ.

Cât priveşte tumulul din Muzeul Cucuteni, se bănuieşte că, fiind al unui rege, nu s-a ridicat numai o movilă de pământ, ci, s-a construit din piatră încă din timpul vieţii acelui rege (asemenea piramidelor din Egipt, din Valea Regilor). Când a murit, lângă el s-au aruncat, aşa cum se aruncă astăzi banii peste mormânt, podoabe şi vase sparte ritual.

Dintre cele trei morminte de pe dealul Gosan cercetate de arheologi, unul este principal, care se crede că a fost al unui rege geto-dac, iar celelalte, secundare, au fost, din câte se pare, al soţiei lui cea mai apropiată şi al unui fiu. Oricum, o astfel de construcţie nu putea să fie realizată decât pentru o mare personalitate a timpului de atunci. Mai ales că, lângă cele trei morminte s-a găsit şi un tezaur din aur care cântărea 2,7 kilograme, cu peste 100 de piese.

După descoperire, s-a hotărât acoperirea mormântului cu o “construcţie circulară” care – s-a dovedit mai târziu -, din cauza condiţiilor climatice, că mai mult i-a dăunat decât l-a protejat.

Prin vitrinele muzeului, sunt răsfirate astăzi vase de ceramică, vechi de 6.000 de ani, decorate şi pictate cu forme geometrice unice, pocale, coifuri, brăţări aurite, ulcioare, planşe arheologice şi alte vestigii. Pe acestea se pot vedea celebrele spirale cucuteniene, pictate unduios în roşu, alb şi negru, cu incredibile vopseluri create din uleiuri de plante şi – puţini ştiu – ape minerale (în apropierea satului s-au descoperit patru importante izvoare sulfuroase, de către marele chimist Petru Poni), culori care nu au pălit de şase milenii, până astăzi.

Acesta este locul cu mărturiile cele mai grăitoare care confirmă că pe teritoriul actual al Moldovei a existat cea mai mare civilizaţie din preistoria europeană.

 

INFO PLUS

Muzeul Arheologic de sit din Cucuteni

Sat Cucuteni, comuna Cucuteni, jud. Iaşi (la 8 km distanţă de oraşul Târgu Frumos)

Program vizitare: marţi – duminică 10.00-17.00

În comuna Cucuteni se află şi două biserici cu statut de monument istoric – biserica din satul Băiceni construită în 1581 şi cea din satul Cucuteni – Ctitoria lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, numită Biserica Sfinţii Voievozi (foto).

În vecinatatea tumulilor descoperiţi pe “Dealul Regilor”, în fiecare vară se organizează tabere de creaţie plastică sau de sculptură.

Loading...

Citește și
loading...

1 Comentariu
  1. Ionel spune

    Pentru curiosi si celor ce le pasa

    Vedeti linkul de pe facebook de mai jos de la o imensa arhiva cu poze/dovezi despre statuile dacilor, haine, arme, obiecte.
    Faceti un scrolling mai intai sa vedeti sumar toate pozele, dupa care ar fi bine sa cititi toata documentatia la fiecare poza.
    Pozele sunt cuprinse in 2 parti

    Autorului respect, cu atat mai mult ca nu locuieste in Romania, ca a reusit sa adune foarte multe info si poze despre daci/traci si amprenta lor asupra omenirii

    Iata linkul:

    https://www.facebook.com/dinucostel.linta/media_set?set=a.268406916629498.1073741831.100003805751173&type=1

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.