Mănăstirea şi peştera Sfântului Ioan Casian – un loc de închinare deosebit

Mănăstirea şi peştera Sfântului Ioan Casian – un loc de închinare deosebit

Mănăstirea „Sfântul Ioan Casian” veghează asupra Gurilor Dobrogei, pe o creastă de deal, la mică distanţă de peştera sfântului al cărui nume îl poartă. Frumoasă şi albă, biserica adună în ziduri tot soarele generos al Dobrogei, impresionantă, în simplitatea şi nobleţea ei, care împrumută ceva din alura sfintelor lăcaşe greceşti şi a bisericilor de la Ierusalim.

Mănăstirea a fost ridicată în 2001, prin strădania părintelui stareţ Iustin Petre. pentru a fi închinată memoriei Sfântului Ioan Casian, născut pe aceste meleaguri în jurul anului 360, care a trăit în pustiul Egiptului, la Constantinopol şi la Roma, pentru a muri în 435 la Marsilia, unde a întemeiat două mănăstiri vestite în Franţa.

La mănăstire se poate ajunge cu maşina, plecând din localitatea Mihail Kogalniceanu, pe un drum de 11 kilometri, spre Târgusor. Drumul spre mănăstire inspiră liniştea ce caracterizează locurile de aici. Încă dinnainte de a ajunge în mănăstire, aceasta se face zărită; acoperişurile ei portocalii lucesc în soare.

Biserica Sfântului Ioan Casian este construită din piatră albă calcaroasă, manoperă specifică zonei. Alături de biserică, complexul aflat încă la începutul său mai deţine şi două corpuri administrative, cu camere de locuit şi sală de mese.

Citeste si:  Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul

Anexele mănăstirii par a fi gemene, ambele având la parter o terasă acoperită, trei coloane şi trei arcade, iar la etaj un balcon acoperit cu o şarpantă triunghiulară, cu acces din exterior pe o scară din lemn.

 

  • Peştera Sfântului Ioan Casian

Un drum şerpuit, de vreo 300 de metri, care porneşte din curtea mănăstirii, ne conduce spre peştera unde, conform tradiţiei, a locuit Sfântul Ioan Cassian.

Intrarea în peşteră se află pe un perete de stâncă, la o distanţă de 5-6 metri faţă de nivelul solului, deasupra potecii. Pentru a intra, se urcă pe o scară metalică fixată pe peretele drept. Răcoarea peşterii se simte imediat ce se ajunge în dreptul acesteia.

Chiar la intrare se află o măsuţă cu icoane, candela şi o carte de rugăciuni. În stânga se observă două nişe încăpătoare, ca nişte strane calugăreşti. Într-o latură a camerei se deschide un culoar îngust şi scund, puţin în pantă, lung de aproximativ 5-6 metri pe care se poate înainta, în genunchi, până la o altă încapere mult mai mică, unde se mai află câteva icoane – aceasta este chilia Sfântului.

Citeste si:  Ministrul Corlăţean respinge acuzaţiile de corupţie la acordarea vizelor

Zidurile peşterii, de calcar lucios, mai păstrează încă urmele firidelor pentru lumânări, crucile scrijelite, resturi de litere rămase din numele celor care s-au nevoit de-a lungul veacurilor, fără întrerupere – ucenici şi învăţători, taumaturgi şi contemplativi, săvârşind neîntrerupt şi în ascuns rugăciunea inimii, rugăciunea lui Hristos.

2,625 Cititori

Pages: 1 2
loading...

Citeste si:

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *