Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi din Bucureşti

Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi, unic în peisajul cultural al României şi al patrulea muzeu de acest gen din Europa, se află într-un conac elegant pe trei nivele, de pe strada Londra numărul 39, în zona Dorobanţi din Bucureşti.

A luat fiinţă în 2003, prin donaţia familiei Daniela şi Adrian Năstase care au oferit toate exponatele de valoare ce alcătuiesc muzeul, cărora li s-au adăugat după anul 2007 şi colecţii de carte veche. Din lipsă de spaţiu, cărţile nu au mai fost expuse.

Muzeul a fost inaugurat la 4 aprilie 2003 în prezenţa preşedintelui României Ion Iliescu şi a primului ministru Adrian Năstase, şi a fost vizitat de personalităţi precum premierul Regatului Danemarcei, Anders Fogh Rasmussen, sau preşedintele Republicii Elene, Constantinos Stephanopolos.

Colecţia muzeului cuprinde peste 900 de hărţi vechi şi gravuri, piese rare şi preţioase. Astfel, pot fi văzute aici hărţi vechi de 450 de ani, ce ascund secrete incomensurabile, cărţi vechi de câteva secole, dar şi vitralii şi picturi murale ale celor mai valoroşi cartografi ai noştri.

În colecţia permanentă, pe unul din pereţii muzeului, există şi o hartă medievală, de la 1620, care arată locul în care a fost îngropată comoara lui Decebal…—încă nedescoperită—, iar în prima încăpere a muzeului este expus un glob pământesc primit în dar de preşedintele ţării, Ion Iliescu de la preşedintele Franţei, Francois Miterrand.

Spaţiile de expunere amenajate în clădire sunt dispuse pe două nivele ce comunică între ele printr-o scară interioară, pe al cărei palier o serie de exponate introduc vizitatorul în tematica sălilor în care va păşi.

Exponatele din cele 16 săli sunt prezentate tematic într-o suită ce îmbină rigoarea ştiinţifică şi principiile artistice. Astfel, vizitatorii pot urmări evoluţia realizărilor cartografice pe întregul mapamond şi mai ales pe teritoriul ţării noastre, de-a lungul vremurilor.

Practic, în cele 16 încăperi ale muzeului vizitatorul trece prin toată istoria României, reprezentată grafic. Hărţile vechi înrămate, gravurile şi litografiile sunt aşezate în ordine istoric-cronologică, îmbinând ştiinţificul cu esteticul. De asemenea hărţile sunt structurate pe zonele geografice pe care le reprezintă (hărţi cu Imperiul Otoman, cu Marea Mediterană, cu părţi din Europa şi cu zone din Romania).

Cea mai veche datează din 1522 şi este hartă a Daciei realizată de Lorenz Friez. Este o gravură pe lemn, reprezentare a Europei Centrale cu Ungaria, Prusia, Rusia, Valahia şi Polonia. În aceasta hartă, punctele cardinale sunt inversate, iar munţii sunt reprezentaţi cu vârful în jos.

Piese valoroase ale colecţiei sunt şi hărţile marilor cartografi şi geografi din secolul XVI, Piri Rheis, Gerard Mercator, Abraham Ortelius sau Sebastian Munster.

Cele mai recente datează din anii ’30, reprezentând România Mare. Pot fi văzute aici, de la mini-hărţi de buzunar până la hărţi de război imense.

Deşi nu fac parte din colecţia propriu-zisă, bufetul din lemn, sculpturile migăloase, machete de corăbii, alături de globul pământesc uriaş de la parterul muzeului reuşesc să recreeze atmosfera de odinioară, din secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea.

Deosebite sunt frescele ce împodobesc tavanele sălilor şi vitraliile înfăţişând hărţi astrale sau vechi portulane, create de artişti plastici renumiţi, ce prelungesc şi în acest plan mesajul exponatelor aflate pe simeze.

Muzeul este unul dintre cele mai frumoase din Capitală, atât datorită clădirii impozante, cu aer medieval, în care se află, cât şi frumuseţii şi valorii exponatelor, de o calitate desăvârşită. Clădirea a aparţinut unui armean bogat care a cedat-o statului argentinian astfel că ani la rând a funcţionat drept Consulat General al Argentinei, în cele din urmă, clădirea ajungând în patrimoniul de stat. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.