Două sate din judeţul Prahova, în care locuiesc mai puţin de o mie de persoane, dintre care unul arată ca o uliţă puţin mai lungă decât în mod obişnuit, sunt ‘împânzite’ de biserici, numărul lăcaşelor de cult ridicate în aceste zone fiind de aproape 30.
Valea Plopului şi Valea Screzii sunt două sate ale comunei prahovene Poseşti, aparent banale, dar cumva unice în felul lor. Cadrul natural în care sunt amplasate îţi induce gândul că zona este iubită de Dumnezeu. Dar este ceva mai mult decât atât… În aceste două sate eşti permanent conştient de faptul că ‘ochiul’ lui Dumnezeu este aţintit spre tine!
Practic, în orice parte îţi întorci privirea, vezi o „Casă a lui Dumnezeu„. Fie că este de lemn, fie că este de piatră, mai mică sau mai mare, cu ieşire la stradă sau cocoţată pe o culme, din orice unghi ai privi vezi cel puţin o biserică. Asta pentru că în cele două sate sunt aproape 30 de biserici.
Dintre cele două localităţi, Valea Plopului este mai mare, având 450 de gospodării şi aproape 780 de localnici. Valea Screzii, în schimb, este practic o uliţă! O uliţă lungă, neasfaltată, plină de praf şi destul de greu accesibilă, pe care se află 28-30 de gospodării care numără vreo 150 de suflete ce beneficiază de nu mai puţin de cinci biserici! În Valea Plopului sunt peste 20!
În mod categoric, numărul mare de lăcaşe de cult prezente în cele două sate naşte semne de întrebare care persistă şi pe care nimeni nu le poate lămuri, în afară de părintele Nicolae Tănase.
Primarul comunei Poseşti, Valentin Spătărelu, spune că părintele este cel care se ocupă de ridicarea acestor biserici pe care le face prin Asociaţia Pro Vita, un ONG înfiinţat de acesta, dar şi din sponsorizări şi donaţii.
L-am căutat pe părinte pentru a încerca să ne lămurim şi am mers la tabăra din Valea Screzii a acestei asociaţii, în căutarea răspunsului la această întrebare. Zarvă de copii, miros de mâncare, căţeluşi, priviri curioase de adulţi şi copii, deopotrivă, stârnite, probabil, de aparatul de fotografiat pe care îl atârnasem de gât.
Sunt direcţionată către secretariat de unde aflu că părintele este plecat la o conferinţă. Ghinion! Nimeni altcineva nu îmi poate da relaţii pe acest subiect. Cum nici la telefon nu a răspuns părintele, am încercat să găsesc răspuns la cei de prin partea locului.