SUA-15

Statele Unite ale Americii: cele mai frumoase obiective turistice

Repere istorice

Statele Unite ale Americii, cu o suprafaţă totală de 9.833.517 kmp şi o populaţie de 322.755.353 locuitori (31 dec. 2015), potrivit http://www.census.gov/popclock/, sărbătoreşte Ziua naţională la 4 iulie.

Cunoscută ca Ziua Independenţei, aceasta marchează aniversarea declaraţiei de independenţă din 4 iulie 1776, faţă de Marea Britanie, semnată de 13 colonii de pe continentul nord-american.

Data de 4 iulie a devenit Ziua naţională a SUA începând cu anul 1941, în timpul mandatului preşedintelui Franklin Delano Roosvelt (1933-1945).

Teritoriul nord-american este populat, în epoca precolumbiană (circa 26.000 î.Hr.), de numeroase triburi amerindiene, de vânători şi pescari (athapasci, irochezi, seminoli, sioux, apaşi, comanşi ş.a.), ai căror strămoşi probabil imigraseră din Asia peste strâmtoarea Bering spre sfârşitul Paleoliticului. Explorările şi colonizările europene europene din secolul al XVI-lea au dus la deplasarea acestor populaţii.SUA-09

Spaniolii, conduşi de Pedro Menendez de Aviles, au fondat în 1565 Sf. Augustin (în Florida), prima aşezare europeană permanentă de pe continentul nord-american. Apoi, britanicii au fondat colonii la Jamestown, Virginia (1607); Plymouth, Massachusetts (1620); Maryland (1634) şi Pennsylvania (1681), potrivit volumului ”Enciclopedia Universală Britannica” (2010). Aceştia au luat New York, New Jersey şi Delaware de la olandezi în 1664, la un an după ce nobili englezi începuseră să colonizeze Carolinele. Înfrângerea francezilor de către englezi, în 1763, a asigurat Marii Britanii controlul politic asupra celor 13 colonii franceze.

Primul Congres Continental a fost convocat la 5 septembrie 1774, la Philadelphia. Congresul a redactat o ”Declaraţie a dreptului, în care se afirma dreptul de a vota propriile impozite” şi a creat ”Asociaţia continentală”. Măsurile discriminatorii adoptate de imperiu în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea faţă de coloniile nord-americane au determinat naşterea mişcării comune antibritanice, care a culminat cu Revoluţia Americană (1775-1783).

La 4 iulie 1776, cele 13 colonii engleze şi-au proclamat independenţa. Thomas Jefferson (al treilea preşedinte al SUA, 1801-1809) a redactat ”Declaraţia de independenţă” care este adoptată de Congresul american. Independenţa a fost recunoscută prin Tratatul de la Paris din 3 septembrie 1783. În 1787 a fost adoptată Constituţia SUA (în vigoare, cu amendamente, până astăzi), care a proclamat Statele Unite ale Americii stat federal şi a introdus sistemul prezidenţial de guvernământ — primul preşedinte ales George Washington (1789-1797).

SUA-01

SUA s-au organizat, la început, conform Articolelor Confederaţiei (1781), iar apoi conform Constituţiei (1787) ca republică federală. Şi-au extins graniţele spre vest până la Mississippi, însă fără să cuprindă Florida spaniolă. Pământul cumpărat prin ”Achiziţia Louisiana” aproape că a dublat teritoriul SUA (1803). S-au luptat cu Marea Britanie în Războiul din 1812 şi au primit Florida de la Spania în 1819.

În 1830 a fost legalizată mutarea populaţiilor amerindiene în teritoriile de la vest de Mississippi. Colonizarea Vestului Îndepărtat a cunoscut apogeul la jumătatea secolului al XIX-lea, mai ales după 1848, când au fost descoperite depozitele de aur din California. Victoria în Războiul Mexican (1846-1848) a adus în posesia SUA teritoriul a încă şapte state (printre care California şi Texas). Graniţa de nord-vest a fost stabilită prin Tratatul cu Marea Britanie din 1846. Au cumpărat sudul Arizonei prin Tranzacţia Gadsden (1853).

În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, SUA au continuat expansiunea pe continent prin adăugarea unor noi state, numărul lor ajungând la 50. Contradicţiile dintre statele sudice, partizane ale sclaviei, şi cele nordice, aboliţioniste, cu o economie liberă industrială şi agricolă, au condus la părăsirea uniunii de către zece state sudice, culminând cu izbucnirea Războiului Civil American (1861-1865). Cel care a condus Statele Unite ale Americii în timpul celui mai sângeros conflict de pe teritoriul său a fost republicanul Abraham Lincoln, cel de-al şaisprezecelea preşedinte american (1861 — 1865), care a reuşit menţinerea Uniunii, a abolit sclavia conform celui de-al 13-lea Amendament, a întărit guvernul federal şi a modernizat economia.

SUA-16

A urmat perioada cunoscută sub numele de Reconstrucţie (1865-1877), când SUA au cunoscut o dezvoltare economică rapidă, de urbanizare, dezvoltare industrială şi de imigraţii europene, devenind, la sfârşitul secolului al XIX-lea, prima putere industrială a lumii.

În Primul Război Mondial, SUA au intervenit de partea Antantei, în 1917, însă nu au semnat Tratatul de la Versailles (1919) şi nici nu au devenit membru al Societăţii Naţiunilor, adoptând o politică de izolaţionism în perioada interbelică, se arată pe www.mae.ro. În urma izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, SUA şi-a proclamat neutralitatea, dar a sprijinit economic, militar şi moral statele aflate în luptă cu puterile fasciste. În urma atacului japonez de la Pearl Harbour (1941), SUA au intervenit în război, luptând pe fronturile din Pacific, Africa de Nord şi Europa.

SUA-07

Politica postbelică a fost condiţionată de confruntarea dintre cele două superputeri ale lumii — SUA şi URSS, de cursa înarmărilor şi de lupta pentru extinderea sferelor de influenţă. Statele Unite au sprijinit redresarea economică a statelor vest-europene prin lansarea Planului Marshall, au iniţiat o serie de alianţe militare — NATO (1949), ANZUS (1951), SEATO (1954), CENTO (1955). După destrămarea URSS, SUA rămân prima putere economică şi militară de la sfârşitul secolului XX.

Forma de guvernământ a SUA este republică federală, constituită istoric prin uniunea liber consimţită a 50 de state (cărora li se adaugă un district federal şi un ”stat asociat” — Puerto Rico), se arată pe site-ul menţionat. Constituţia federală (în vigoare din 1787, completată ulterior cu 27 de amendamente) impune o serie de mecanisme complexe de echilibrare a puterii federale centrale (Preşedinţia — Administraţia şi Congresul) cu puterile locale, aparţinând statelor (guvernatorii şi legislativele statale). În SUA, preşedintele este cumulativ şi prim-ministru, ca şef al executivului compus din miniştri denumiţi secretari.

Şeful statului şi al guvernului este Barack H. Obama (n. 4 august 1961), al 44-lea preşedinte al SUA, învestit în funcţie la 20 ianuarie 2009, pentru un mandat de patru ani. A fost reales la 6 noiembrie 2012 şi reînvestit la 20 ianuarie 2013.

Vicepreşedintele SUA este Joseph R. Biden (n. 20 noiembrie 1942), fost senator de Delaware (1973-2008), învestit în funcţie la 20 ianuarie 2009. A fost reînvestit la 20 ianuarie 2013.

Preşedintele şi vicepreşedintele sunt aleşi împreună de către un colegiu de electori, aleşi în mod direct din fiecare stat. Mandatul este de patru ani şi pot fi realeşi pentru un al doilea mandat. Următoarele alegeri prezidenţiale vor avea loc la 8 noiembrie 2016.

Relief şi atracţii naturale

Situată în America de Nord, SUA, unul dintre cele mai întinse state din lume (9.833.517 kmp, din care 9.147.593 kmp uscat şi 685.924 kmp teritoriu acoperit de ape), are ca limite — Canada în nord (inclusiv Alaska), Oceanul Atlantic în est, Mexic şi Golful Mexic în sud şi Oceanul Pacific în vest.

SUA-05

Relieful este variat şi diferenţiat, de la est la vest, în trei mari zone paralele, orientate nord-sud: Munţii Apalaşi (Appalachian Mountains), Marile Câmpii centrale (Great Plains) şi Munţii Stâncoşi (Rocky Mountains, cu Mount McKinley — 6.198 m, Alaska). Munţii Apalaşi formează un lanţ uşor sinuos în estul continentului, separând Podişurile Centrale şi Câmpia Litorală Atlantică. Sunt formaţi din două catene principale, cu evoluţie şi alcătuire geologică diferită: Apalaşii de Nord şi Apalaşii de Sud, separaţi de un culoar tectonic important pe care s-a dezvoltat valea râului Hudson.

SUA-14

În ansamblu, Munţii Apalaşi au aspectul unor coline puternic erodate, care păstrează largi suprafeţe de nivelare şi abia depăşesc 2.000 m altitudine. Altitudinile medii sunt în jur de 1.000 — 1.500 m. Munţii Stâncoşi constituie cel mai extins lanţ muntos continuu de pe teritoriul Americii de Nord. Se desfăşoară pe o lungime de aproape 5.000 km, din provincia canadiană Columbia Britanică şi până în statul american New Mexico. Spre est, în regiunea de platformă a Podişului Preriilor (Marile Câmpii), relieful are o structură monoclinală, înclinând progresiv către valea fluviului Mississippi.

Pe teritoriul SUA se află unul dintre cele mai mari fluvii din lume — fluviul Mississippi (6.019 km). Mississippi formează împreună cu afluentul său principal, Missouri, cel mai mare sistem hidrografic din America de Nord. Fluviul îşi are izvoarele în Lacul Itasca, la altitudinea de 450 m. Bazinul hidrografic acoperă aproape întreaga suprafaţă a câmpiilor şi podişurilor dintre Munţii Stâncoşi şi Apalaşi, precum şi porţiuni însemnate din aceste regiuni muntoase. Reprezintă cea mai importantă reţea fluvială de comunicaţii şi transporturi de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Pe coasta Oceanului Atlantic, râurile sunt scurte, iar pe cea a Oceanului Pacific sunt mai lungi (Columbia, Colorado ş.a.).

Marile Lacuri din America de Nord s-au format pe locul unui vechi rift continental în urmă cu peste un miliard de ani într-o zonă tectonică activă. Este cel mai mare sistem lacustru de pe glob ca suprafaţă (244.106 kmp, însemnând 21% din suprafaţa totală acoperită cu apă dulce de pe glob) şi volum de apă dulce (22.671 km3, adică 54% din total). Cele cinci lacuri componente sunt: Lacul Superior, Michigan, Huron, Erie şi Ontario. Cascada Niagara s-a format între lacurile Erie şi Ontario. Înălţimea este de numai 51 m, dar lăţimea depăşeşte un km (1.039 m între malurile canadian şi american). Volumul de apă deversat este impresionant (2.400 m3/s).

SUA-06

Clima SUA este, în linii mari, temperată în jumătatea nordică, cu nuanţe oceanice pe coastele nord-atlantică şi nord-pacifică, şi subtropicală în sud.

Statele Unite ale Americii sunt renumite pentru gama sa extrem de largă a destinaţiilor turistice, fie că se alege vizitarea zonelor urbane, fie se alege explorarea teritoriului cu nenumărate atuuri naturale.

Potrivit unui top realizat de www.discovery.com, cele mai impresionante atracţii naturale de pe teritoriul SUA sunt: cele cinci parcuri naţionale din sudul statului Utah, care dispun de unele dintre cele mai peisaje unice şi frumoase din America de Nord, reprezentate de gresia roşie care acoperă această parte a continentului. Împreună, aceste parcuri — Zion, Bryce Canyon, Arches, Canyonlands şi Capitol Reef — oferă mii de arcade naturale şi kilometri întregi de defileuri ameţitoare; Acadia — coasta accidentată a statului Maine a uimit prin frumuseţea şi diversitatea sa. La începutul secolului al XX-lea, insulele de pe lângă coastă au fost incluse în primul parc naţional înfiinţat la est de fluviul Mississippi.

SUA-04

Death Valley, un parc naţional din statul California, este o regiune aflată sub nivelul mării, care combină căldura arzătoare şi seceta constantă. Aici a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură a aerului din lume, respectiv 56,7 grade Celsius. Însă, un fenomen extrem de rar, care are loc la fiecare zece ani, aduce precipitaţii abundente care revigorează vegetaţia.

Rezervaţia naturală subtropicală ”Everglades” a fost înfiinţată în 1947 în statul Florida, pentru a proteja ecosistemul fragil al zonei. Parcul se întinde pe o suprafaţă de peste 6.000 kmp şi se află la marginea unui ecosistem acvatic mlăştinos, format din râul Kissimmee şi lacul Okeechobee. Everglades a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO şi a fost declarat Rezervaţie a Biosferei în 1976.

Peştera Mamut se află în Valea Green River din zona deluroasă a statului Kentucky. Este cea mai lungă reţea de peşteri din lume cunoscută, cu mai mult de 644 km exploraţi. Întregul sistem de peşteri a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1981. Parcul Naţional ”Peştera Mamut” a fost înfiinţat în 1941, pentru a proteja labirintul de peşteri, dar şi întregul ecosistem din jurul său.

În pădurea Redwood din nordul Californiei există cei mai înalţi copaci din lume — giganţii sequoia, care au înălţimi de peste 100 m şi o durată de viaţă cuprinsă între 500 şi 700 de ani.

SUA-10

Parcul Naţional ”Yosemite” este un parc care impresionează atât prin întindere (761.266 ha), cât şi prin peisajele sale: spectaculoase stânci din granit ieşind din zone plane, de câmpie, precum stânca El Capitan, înaltă de 1.097 m, cascade ce revarsă sute de metri cubi de apă, cea mai impresionantă fiind cascada superioară Yosemite, a cincea cascadă din lume, ca mărime.

Parcul Naţional ”Denali”, situat în jurul masivului McKinley (6.200 m) este un vast areal de conservare cu rang de rezervaţie a biosferei, a cărui suprafaţă depăşeşte 24.000 kmp. Parcul este căminul a 39 de specii de mamifere, printre care se numără elanul, caribu, lupul, ursul grizzly.

Parcul Naţional ”Yellowstone” este cel mai vechi, dar şi cel mai mare parc naţional din lume (8.987 kmp). Statutul de parc naţional i-a fost acordat de preşedintele Ulysses S. Grant, în 1872, declarând că acesta ”se va afla întotdeauna la dispoziţia poporului american, în beneficiul şi pentru bucuria acestuia”. Parcul Naţional ”Yellowstone” a fost înscris, în 1978, în Patrimoniul Mondial al UNESCO.

Situat în cea mai activă zonă seismică a Munţilor Stâncoşi din vestul Statelor Unite, potrivit www.yellowstonepark.com, aici există mai mult de 10.000 de structuri geotermale sub forma izvoarelor termale (peste 3.000, de culoare verde sau turcoaz dată de algele care s-au adaptat apei fierbinţi, a căror temperatură de până la 80 de grade Celsius formează în rocă terase de travertin), gheizere (peste 300), vulcani noroioşi şi fumarole (jeturi de vapori sulfuroşi). Printre cele mai faimoase gheizere şi izvoare fierbinţi se află: Great Fountain Geyser, Yellowstone’s Old Faithful Geyser (erupe odată la 60-110 minute, de aproximativ 17 ori pe zi), Castle Geyser, Riverside Geyser (cel mai spectaculos), Mammoth Hot Springs Minerva Terrace.

SUA-13

Marele Canion, situat în sud-vestul Statelor Unite, în statul Arizona, a fost creat de-a lungul a milioane de ani de către râul Colorado, străbătând o distanţă de 446 km, cu lăţimi variind între 6 şi 30 km lăţime şi o adâncime maximă de 2.133 m. Grand Canyon se pare că a fost descoperit, în 1540, de un grup de 13 conchistadori spanioli conduşi de López de Cárdenas şi redescoperit, în 1776, de doi preoţi spanioli, potrivit www.travelers-way.com. În perioada 24 mai — 29 august 1869 a avut loc prima explorare, fiind realizată de un grup de studenţi conduşi de profesorul John W. Powell (Universitatea din Illinois).

SUA-12

Fiecare mare perioadă geologică (măsurată în milioane de ani) este evidenţiată pe versanţii canionului, prin diverse nuanţe de culoare. Culoarea generală a canionului este roşu deschis, dar fiecare strat sau grup de straturi are o nuanţă diferită, de la galben pal, verde şi roz, în straturile superioare, până la la brun ciocolatiu, violet şi alte nuanţe închise în cele inferioare.

Cel mai spectaculos sector al canionului se află în zona Parcului Naţional Grand Canyon înfiinţat în 1919. În acest sector, cu o lungime de 90 km, fluviul creează meandre puternice, măsurând aproape dublu (170 km). Este zona în care ambele maluri ale canionului sunt accesibile, atât la nivel rutier cât şi aerian. Distanţa dintre cele două maluri (South Rim şi North Rim), este de 19 km cu avionul, 34 km pe un traseu marcat pentru pietoni (Bright Angel Trail) şi peste 300 km pe şosea. Zona este vizitată anual de peste 1.5 milioane turişti.

Gastronomie

Bucătăria americană îşi datorează diversitatea primilor colonişti ai acestui teritoriu sosiţi din Europa, apoi influenţelor indiene şi africane, toate acestea având la bază mâncarea simplă a triburilor indigene.

Regiunea Noua Anglie (The New England), ce reuneşte statele Connecticut, Massachusetts, Vermont, Rhode Island, New Hampshire şi Maine, se află în zona de nord-est a statului american, potrivit www.studycountry.com. Fiind printre primele zone în care s-au stabilit coloniştii englezi, această regiune are multe de spus despre cultura şi bucătăria sa. De la primii pelerini care au ajuns la Stânca Plymouth în 1620, coloniştii din Lumea Nouă au început să adapteze reţete culinare aduse cu ei la noile ingrediente pe care le-au găsit, creând o gastronomie nouă şi unică.

Ziua Recunoştinţei a fost sărbătorită pentru prima oară în 1621, şi chiar dacă în acel moment nu a fost savurat faimosul curcan şi plăcinta cu dovleac, multe dintre bunătăţile servite cu prilejul acestei zile îşi au rădăcinile în felurile de mâncare din Noua Anglie.

SUA-02

În termeni gastronomici, Noua Anglie este probabil cel mai bine cunoscută pentru fructele de mare proaspete (statul Maine este cel mai mare producător de homar), produse lactate (brânza cheddar şi îngheţata), anumite fructe, în special afine şi merişoare, şi legume. Aceste ingrediente au fost combinate atât de potrivit, încât au creat o serie de mâncăruri clasice, considerate astăzi tradiţionale. Scoicile sunt, de asemenea, o specialitate în această regiune şi sunt preparate într-o varietate de moduri gustoase. Supa de scoici este unul dintre preparatele favorite în New England. Supa are la bază o cremă de cartofi şi conţine scoici, fructe de mare, fiind servită în mod tradiţional cu pesmet, pâine sau biscuiţi.

Regiunea este cunoscută şi pentru faimoasele ”pancakes”, cunoscute local ca ”Johnnycakes”. Acestea se pot mânca cu un strop de unt deasupra sau cu sirop de arţar, care se găseşte din plin în zonă. Statul Vermont este principalul producător de sirop de arţar din SUA, producând aproximativ 6% din întreaga producţie mondială.

SUA-03

Bucătăria din zona statelor Delaware, Maryland, New Jersey, New York, Pennsylvania şi Districtul Columbia este asemănătoare cu cea din Noua Anglie, însă nu ar fi completă fără menţionarea câtorva feluri de mâncare reprezentative pentru statele New York şi Pennsylvania.

New York este unul dintre cele mai mari oraşe ale lumii, capitala culturală a SUA şi un lider mondial în industria divertismentului şi a afacerilor. Între 1892 şi 1954, oraşul a reprezentat poarta de intrare a imigranţilor în SUA, încât şi astăzi, continuă să reflecte diversitatea sa multiculturală. Aici se poate găsi orice fel de mâncare din întreaga lume, de la bucătăria italiană la cea chineză şi pakistaneză, bucătăria Orientului Mijlociu, dar şi din Columbia, Mexic, Brazilia, Bangladesh etc. A fost creată o pizza specială, ce poate fi găsită doar aici. Blatul este foarte subţire şi crocant în centru şi este acoperit cu multă brânză mozzarela şi sos de roşii, iar marginile sunt groase şi moi.

Strămoşii locuitorilor din sudul statului Pennsylvania au imigrat din Germania şi Elveţia în secolul al XIX-lea. Aceştia au adus cu ei mai multe specilităţi, printre care ”chow-chow”, o combinaţie de roşii, varză, morcovi, boabe de fasole, mazăre, care sunt conservate şi servite reci.

SUA-08

Alte feluri de mâncare: ”cheesesteak” este un sandwich tradiţional inventat în 1930, ce conţine felii de friptură de vită şi brânză topită într-o chiflă italiană; ”Pennsylvania Pepper Pot”, o tocană ce conţine burtă de vită, carne şi legume; covrigi moi uriaşi; berea neagră în stil englezesc, produsă din malţ (porter); ”Hires Root Beer”, o băutură dulce carbogazoasă cu diferite arome, inventată în 1876; ”funnel cake”, un desert cu rădăcini persane, preluat, ulterior de germani. Aluatul de consistenţa unei smântâni groase se toarnă în cercuri mici în uleiul încins. Se serveşte cu zahăr pudră sau cu dulceaţă, scorţişoară, ciocolată, fructe.

Începând cu mijlocul anilor 1800, imigranţi din Europa centrală, de nord şi de est s-au aşezat în zona marii câmpii americane şi a Marilor Lacuri, începând cu statul Ohio şi până la Munţii Stâncoşi. Aceştia au adoptat multe dinte felurile de mâncare din regiune şi le-au adaptat în funcţie de gustul şi de tradiţiile din ţările natale. Printre acestea se numără: ”casseroles”, ale cărei ingrediente pot varia, însă tipic pentru aceasta sunt amidonoasele, precum cartofii, pastele şi orezul; carnea — vită, pui, ton; legume; şi o porţie de supă cremă, pentru a crea o legătură între ingrediente; ”pierogie” sunt găluşte umplute cu carne tocată, cartofi, brânză şi uneori constituie şi desertul care încheie o masă, fiind umplute cu o varietate de fructe. Acestea sunt fierte şi apoi coapte sau prăjite şi servite, de obicei, cu un sos de unt sau un sos acrişor.

Vedeta bucătăriei din sud este carnea, în special cea de porc, precum şi o largă varietate de produse, precum şunca de ţară, cârnaţii, slănina. La fel de populară este carnea de pui, care poate fi pregătită la grătar sau prăjită. Tipic pentru această regiune este felul de mâncare numit ”Meat and Three”, ce conţine cel puţin un fel de carne, alături de alte trei feluri de mâncare, piure de cartofi, legume verzi sau macaroane cu brânză. ”Grits” conţine porumb măcinat grosier, fiert în apă cu sare sau lapte. Se serveşte cu brânză, şuncă, felii de ceapă şi un ou poşat, dar se poate servi ca şi garnitură alături de alte feluri de mâncare. Cele mai populare deserturi sunt fructele glazurate şi plăcinta de cartofi dulci.

SUA-11

În statele Texas, Utah, Arizona şi New Mexico din regiunea de sud-vest a SUA, bucătăria este şi astăzi influenţată de cultura nativă americană, spaniolă şi mexicană. Nativii americani au cultivat ardei chili, porumb, fasole, roşii, dovlecei, spaniolii au adăugat produse din ţara lor precum brânza, untura şi orezul, iar coloniştii mexicani şi cowboy au fost cei care au influenţat şi mai mult această bucătărie. Astăzi, bucătăria din New Mexico este una dintre cele mai populare, urmată îndeaproape de cea din Arizona, cunoscută sub numele de ”Sonoran”. Aici toate felurile de mâncare conţin ardei chili, fie roşu sau verde, în funcţie de cât de picantă se vrea mâncarea. Printre cele mai cunoscute sunt ”Chilies Rellenos” şi ”Cheese Crisp”.

Vestul SUA include, printre altele, statele California, Nevada, Washington, Oregon. Bucătăria din zona de nord-vest pe coasta Pacificului (Oregon, Washington, Idaho, Montana şi Alaska) este recunoscută pentru fructele de mare proaspete (somon de Pacific, crabul rege, cod), vânat (elan, ren, urs), dar şi pentru produsele locale, precum merele, afinele, ciupercile.

Bucătăria californiană este un mix al numeroaselor culturi existente aici, care au creat feluri de mâncare unice, precum: pâinea cu maia, recunoscută pentru gustul său acrişor şi textura densă; ”California Roll” este un produs influenţat de sushi-ul japonez, şi conţine carne de crab, avocado, castravete, orez şi alge marine; ”Cioppino” este o tocană de fructe de mare, făcută iniţial din resturile rămase după ziua de pescuit de către imigranţii italieni care au ajuns aici în secolul al XX-lea. Astăzi sunt numeroase varietăţi de cioppino, realizate din diferiţi peşti sau alte fructe de mare. Zona central-nordică a statului California este recunoscută la nivel mondial pentru culturile de viţă-de-vie, vinurile californiene fiind printre cele mai bune din lume. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: facebook.com/Visit the USA, explorethecanyon.com, pixelstalk.ne, worldfortravel.com

265 Cititori

  • Share on Tumblr

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inline
Inline