Serviciile financiare şi comerţul se reorientează spre „zona on-line”

  • În primele 10 luni ale acestui an, valoarea tranzacţiilor de pe magazinele on-line din România a depăşit 5,8 milioane euro
 
Un studiu referitor la piaţa comerţului electronic în România, realizat la cererea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei de către un grup de analişti cu experienţă în piaţa de e-commerce, arată că numai pe primele 10 luni din acest an, prin magazinele virtuale din România s-au realizat aproximativ 69.000 de tranzacţii în valoare de peste 5,8 milioane euro.
 
În vederea realizării acestui studiu au fost analizate 1.460 de site-uri, din care 620 de site-uri ale sectorului de turism şi alte 840 din celelalte sectoare de activitate: de la IT&C, flori, articole pentru copii, încălţăminte, îmbrăcăminte, accesorii auto, artă, farmaceutice, bijuterii, articole sportive, jucării, muzică şi carte, şi până la asigurări şi servicii financiare. Dintre acestea, doar 84 de magazine virtuale permit plata on-line prin card bancar utilizând 3D Secure (Verified by Visa & MasterCard Secure Code), cel mai ridicat standard actual  în materie de securitate a tranzacţiilor pe Internet. O serie de alte 100 de site-uri folosesc procesatori externi în sistemul SSL, gen Paypal sau 2checkout.
 
"Chiar dacă România este încă la început de drum, interesul pieţei este în creştere după cum arată şi cifrele evidenţiate de acest studiu. Este însă nevoie ca românii să înţeleagă că nu există riscuri suplimentare în tranzacţionarea pe Internet faţă de tranzacţionarea în magazinele tradiţionale, întrucât sunt utilizate standarde de securitate, identice cu cele utilizate la nivel internaţional, al căror scop este chiar prevenirea fraudei on-line", a declarat ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, domnul Zsolt Nagy.
 
Conform datelor RNC (Romanian National Computer Network), la data de 31 octombrie a.c. se înregistrau peste 150.000 domenii.ro rezervate. Dintre site-urile active, mai mult de o mie sunt înscrise pe zona de comerţ electronic. În perioada noiembrie 2005 – noiembrie 2006, s-a înregistrat o medie a lansărilor de un magazin virtual la două zile.
 
Sectorul financiar bancar, înţelegând prin acesta companiile de asigurări şi băncile, număra la sfârşitul lunii octombrie a.c. sub 10 site-uri care se comportă ca magazine virtuale, fie că acestea vând carduri de credit sau  poliţe RCA. Dând dovadă de o mult mai mare flexibilitatea, mediul antreprenorial reprezentat de brokeri de credite, brokeri de asigurări sau chiar instituţii de credit nebancare, a dezvoltat alte 22 de site-uri.
 
Asigurări
 
Piaţa asigurărilor numără 39 de companii de asigurare şi 300 de brokeri de asigurare autorizaţi de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
 
Situaţia înregistrată pe piaţa asigurărilor este cea mai bună din perspectiva comerţului electronic întrucât pe acest sector sunt cele mai multe site-uri configurate 3D Secure – care permit achiziţionarea on-line a unui produs utilizând un card bancar. Sunt şase astfel de magazine virtuale pe asigurări, două ale companiilor de asigurare şi patru dezvoltate de către brokeri de asigurare.
 
Portalul industriei de asigurări www.1asig.ro a desfăşurat un sondaj pe această temă, iar rezultatele au fost net în favoarea achiziţionării unei poliţe în lumea reală, şi nu prin Internet. Cei care au fost împotriva achiziţionării unei poliţe on-line au motivat lipsa de încredere în instituţiile financiare româneşti, precum şi în instituţiile statului care le supraveghează, şi faptul că on-line nu se pot obţine toate informaţiile necesare pentru o achiziţie în cunoştinţă de cauză.
 
Cu atât mai mult cu cât unii dintre respondenţi apreciază că, de regulă, informaţiile nu sunt foarte complete şi nici extrem de clare, ceea ce impune o discuţie cu un agent răbdător şi bine pregătit. Chiar şi în cazul în care informaţiile ar fi actualizate, cei care sunt în favoarea variantei clasice consideră că sunt foarte multe detalii care diferenţiaza ofertele între ele, detalii pe care nu le poţi afla decât discutând cu o persoană abilitată.
 
Bănci
 
Singurul produs pe care băncile româneşti îl vând on-line este cardul bancar. Clientul este invitat să aplice on-line şi i se deschide un formular unde trebuie completate datele solicitate. În faza următoare este trimisă solicitarea şi clientul urmează să fie contactat de bancă în vederea emiterii cardului.
 
Prima instituţie bancară care a lansat acest serviciu a fost BRD-Groupe Societe Generale în 2004. Au urmat apoi o serie de alte bănci precum BCR, Raiffeisen Bank şi Bancpost, care au oferit posibilitatea emiterii cardurilor on-line. Raiffeisen a fost singura care a avut o abordare diferită a acestui serviciu, în sensul că a permis clientului să aplice on-line pe un alt site (www.carddecredit.ro) decât cel oficial al băncii.
 
Această strategie diferită a fost motivată de faptul că Raifeisen Bank a fost primul emitent de carduri de credit care a apelat la canale alternative de vânzare pentru a-şi maximiza vânzările. Astfel, banca a semnat contracte cu mai mulţi brokeri de credite, iar site-ul îi ajută pe aceştia în procesul de vânzare. Raiffesien este în prezent liderul pieţei cardurilor bancare de credit, cu peste 120.000 de produse în circulaţie.
 
Prima instituţie de credit nebancară care a apelat la serviciul de cereri on-line de carduri de credit a fost Euroline Retail Services (ERS). Strategia companiei a fost însă aceea de a permite doar partenerilor comercianţi să apeleze aplicaţia. Mai exact, când clientul doreşte achizitionarea unui produs pe credit, el are posibilitatea să obţină direct din magazin creditul respectiv prin intermediul unui card.
 
Comerciantul completează câmpurile din aplicaţie cu informaţiile oferite de client şi răspunsul pentru aprobarea creditului pe card vine într-un interval cuprins între 10 minute şi două ore, funcţie de complexitatea verificărilor ce trebuie efectuate. În prezent, ERS este lider pe segmentul de carduri de credit nebancare, cu peste 450.000 de carduri în circulaţie.
 
Agenţi autorizaţi de credite
 
Vânzarea de produse bancare pe Internet, în special credite, este o tendinţă care se conturează tot mai clar în ultima vreme. Totul a început din momentul în care prima bancă a apelat la o forţă de vânzare mobilă sau de tip call center pentru a-şi vinde produsele.  Sfârşitul anului 2004 şi începutul anului 2005 a marcat apariţia "agentului 6713“, acesta fiind dat de codul CAEN pentru intermedieri financiare.
 
O serie de întreprinzători sau companii care aveau experienţă, în principal pe asigurări, şi-au extins activitatea şi pe zona de creditare a populaţiei. În paralel, explozia pe retail, care a început în 2003, a determinat şi o afluenţă informaţională de produse care trebuia concentrată şi prezentată pe înţelesul tuturor. Aşa au început să apară şi site-uri, dezvoltate de ziarişti cu experienţă, care prezentau oferta comparată pe fiecare tip de credit în parte şi încercau să ofere consultanţă vizitatorilor proprii. Următorul pas era cât se poate de firesc: introducerea serviciului de comandă on-line, din care administratorii site-urilor să obţină un câştig şi transformarea site-urilor respective în magazine virtuale.
 
Vizitatorul site-urilor completează un formular în care menţionează ce tip de credit îl interesează sau pur şi simplu trimite un email cu solicitarea unei întâlniri. Reprezentanţii broker-ului prezintă oferta clientului şi îi întocmesc dosarul de creditare pe care îl depun la bancă. Clientul economiseşte timp – se duce la bancă doar când i s-a aprobat creditul – şi bani, întrucât consultanţa şi serviciile broker-ului sunt gratuite.
 
Ultimele mutaţii în piaţă relevă o tendinţă de cross selling, astfel încât în schema de intermediere au intrat inclusiv companiile imobiliare. Pentru a vinde mai uşor apartamente în diverse ansambluri rezidenţiale, unele agenţii imobiliare se angajează să obţină pentru client cea mai bună finanţare.
 
Intregrarea în UE va aduce noi tendinţe. Este foarte probabil ca brokerii de credite să fie certificaţi de o autoritate în materie, astfel încât piaţa să-i cearnă foarte mult şi să rămână operaţionali doar cei care îndeplinesc anumite criterii minime de capital şi expertiză de specialitate.
 
În aceste condiţii, băncile ar putea dezvolta site-urile proprii astfel încât să poată vinde anumite produse şi on-line, mai ales dacă numărul abonaţilor de servicii bancare de la distanţă va continua să  crească în acelaşi ritm (de la 18.000 de utilizatori în decembrie 2003, la aproximativ 190.000 la finele lunii septembrie 2006).
 
Chiar banalul de acum automat bancar ar putea juca rolul unui magazin virtual întrucât băncile – din punct de vedere tehnic şi legal – pot introduce serviciul de creditare on-line sau de constituire a unui depozit on-line, direct de pe acest terminal.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.