Mărcile înregistrate în România pot fi anulate

0
 
Întrucât începând cu 1 ianuarie 2007, România, şi-a asumat drepturile şi obligaţiile ce decurg din statutul de stat membru al UE, protecţia acordată titularilor mărcilor comunitare se extinde automat şi pe teritoriul ţării noastre.
 
În acest context, există posibilitatea, dat fiind principiul teritorialităţii mărcii, ca o marcă identică sau similară din punct de vedere al denumirii, cât şi al produselor şi serviciilor protejate să fie înregistrată de firme diferite atât în România, cât şi pe teritoriul unui alt stat membru UE. În acest caz, dacă marca naţională este înregistrată anterior mărcii comunitare se interzice utilizarea mărcii comunitare pe teritoriul României, aceasta rămânând valabilă în restul ţărilor membre UE, unde însă marca românească nu poate fi folosită.
 
În schimb, dacă respectiva marcă a fost înregistrată în comunitatea europeană anterior mărcii româneşti, titularul acesteia poate solicita anularea înregistrării mărcii româneşti.
 
Specialiştii au subliniat necesitatea protejării mărcilor cu atât mai mult cu cât consumatorii au tendinţa de a "cumpăra" mai degrabă marca decât produsul sau serviciul oferit. Simbol complex, marca are deopotrivă funcţie de marketing – vinde produsul, este o garanţie a calităţii, conferă credibilitate produselor noi, atrage cei mai buni angajaţi şi permite firmei practicarea unei politici de preţuri ridicate.
 
Etichetele cu indicaţii geografice, la mare căutare
 
După aderarea României la UE, presiunea exercitată de competitori asupra producătorilor locali creşte accentuat, aceştia fiind nevoiţi, pentru a rezista pe Piaţa Unică, să-şi afirme identitatea naţională şi să adopte o strategie agresivă de diferenţiere a produselor, inclusiv prin protecţia denumirilor geografice, a indicaţiilor geografice şi prin înregistrarea produselor tradiţionale româneşti.
 
Acest lucru este important, cu atât mai mult cu cât, la nivelul Uniunii Europene, valoarea economică a indicaţiilor geografice este impresionantă. Un exemplu edificator este Spania, care în circa 8 ani şi-a dublat exporturile de produse purtând etichete cu indicaţii geografice.
 
Firmele româneşti pot lua experienţa spaniolă ca punct de plecare, înregistrându-şi produsele tradiţionale şi protejându-şi denumirile geografice. De altfel, Viorel Paul, preşedinte al secţiunii Servicii şi vicepreşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Bucureşti (CCIB) aprecia: "Statele membre se supun unor reguli comune, vorbesc cu o voce comună pe scena internaţională, dar aceasta nu înseamnă pierderea individualităţii, ci dimpotrivă! Cu toţii am auzit de «brânza de Roquefort», de «Mortadella», de «şunca de Praga» şi cred că sunt în asentimentul dumneavoastră dacă afirm că dorim să auzim tot mai des – în România, în Uniunea Europeană şi chiar în lume – de «caşcaval de Rucăr», de «Grasa de Cotnari» sau de plăcinta dobrogeană".
 
Astfel, pentru ca un produs să figureze în Registrul de atestare a produselor tradiţionale, acesta trebuie să fie conform unui caiet de sarcini care cuprinde: denumirea produsului, descrierea metodei de producţie, elementele care să prezinte evaluarea caracterului tradiţional, descrierea caracteristicilor produsului, precum şi cerinţele minime şi procedurile de verificare şi control a tradiţionalităţii.
 
Până în prezent, în România au fost atestate, conform Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, circa 975 de produse tradiţionale, în principal produse lactate, dar şi produse de panificaţie, produse din carne, legume şi fructe procesate şi băuturi spirtoase tradiţionale, de procedurile de atestare ocupându-se direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene.
 
Dialog cu experţii europeni în protecţia drepturilor de proprietate industrială
 
La data de 6 martie, la sediul Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti (CCIB), a avut loc seminarul cu tema "Mărcile comerciale şi desenele industriale. Protecţia drepturilor de proprietate industrială în UE: motive şi modalităţi de protejare a drepturilor privind produsele şi serviciile", organizat de CCIB în colaborare cu Unitatea pentru Construcţie Instituţională TAIEX a Comisiei Europene.
 
Evenimentul, care  s-a adresat consilierilor de proprietate industrială, managerilor şi administratorilor, dar şi specialiştilor în marketing, s-a dovedit a fi un bun prilej pentru participanţi de a intra în dialog cu experţi străini de la Oficiul European pentru Armonizare pe Piaţa Internă (OHIM), Oficiul pentru Brevete şi Mărci din Germania, Organizaţia Mondială pentru Protecţia Proprietăţii Intelectuale (WIPO), precum şi cu specialişti români de la ROMINVENT SA şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
 
Modificările survenite ca urmare a intrării în vigoare în România, începând cu data de 1 ianuarie 2007, a legislaţiei comunitare în ceea ce priveşte protecţia drepturilor de proprietate industrială, modalităţile de protecţie ale mărcii şi desenelor în UE, sistemul mărcii comunitare, drepturile care derivă din proprietatea asupra unei mărci comunitare au fost doar câteva dintre aspectele abordate de experţii prezenţi la seminar.
 
Ce se întâmplă dacă o marcă înregistrată în România coincide cu o marcă deţinută de o altă firmă, dintr-un alt stat membru UE?
 
a. Dacă marca naţională este înregistrată anterior mărcii comunitare se interzice utilizarea mărcii comunitare pe teritoriul României, aceasta rămânând valabilă în restul ţărilor membre UE, unde însă marca românească nu poate fi folosită.
 
b. Dacă respectiva marcă a fost înregistrată în comunitatea europeană anterior mărcii româneşti, titularul acesteia poate solicita anularea înregistrării mărcii româneşti.
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.