Boom-ul falimentelor

0
  • • Numărul falimentelor sucevene a crescut de 298 de ori
  • • Vasluiul a fost mai "modest", cu o creştere de 1.371,43%
  • • Judeţele Suceava, Bacău şi Iaşi se clasează în prima treime a topului falimentelor, ocupând locurile 10, 11 şi 13
  • • Patru judeţe din Regiunea de Dezvoltare Nord-Est au înregistrat majorări importante ale numărului de falimente, clasându-se în Top 10 la acest capitol
 
 
O privire de ansamblu asupra situaţiei firmelor din România aflate în faliment sau reorganizare judiciară, precum şi a celor pentru care s-a închis procedura de faliment este utilă atunci când ne întrebăm cât de sănătos este mediul de afaceri din ţara noastră.  
 
"Coface România" a realizat o analiză detaliată dedicată acestui capitol din sectorul economiei româneşti, analiză care relevă faptul că la sfârşitul anului 2006 erau înregistrate 10.431 firme aflate în diverse stadii ale procedurii de faliment. Dintre acestea, 4.604 se aflau în procedura de faliment deschisă, 1.625 se aflau în reorganizare judiciară, 3.710 şi-au închis procedura de reorganizare şi faliment, iar 492 şi-au închis procedura de reorganizare sau faliment din lipsă de active.
 
Supermarket-urile "ţin lumânarea" micilor comercianţi
 
Ca şi în anii precedenţi, sectorul comercial rămâne cel mai riscant sector de activitate din România. Această ramură a înregistrat un procent ridicat de 37% din totalul falimentelor anului 2006, în creştere faţă de 2005, când avea o pondere de 34,9%. În 2006, retail-ul a depăşit comerţul en-gros, care se situa pe prima poziţie în 2005, această tendinţă confirmând evoluţia din ultimii ani, potrivit căreia comerţul se concentrează în prezent către marii retaileri de tip hypermarket, supermarket, cash&carry şi complexe comerciale de tip mall. Marii retaileri şi-au majorat numărul de magazine în 2006, cu 40% faţă de 2005, ajungând ca la sfârşitul lui ianurie 2007 să fie un număr de 263 de unităţi pe întreg teritoriul României.
 
Rata insolvenţei din sectorul comerţului cu amănuntul a înregistrat cea mai mare creştere în 2006 faţă de 2005, mărindu-se cu 6,25%, astfel accentuându-se practic numărul de falimente în cadrul micilor comercianţi, cererea migrând în mod sistematic către marii retaileri.
 
La mică distanţă după comerţul cu ridicata şi amănuntul se situează agricultura, cu un număr de 1.382 firme insolvente, adică 13,25% din total. Deşi în creştere faţă de anul trecut, agricultura românească este încă departe de a deveni un sector competitiv. Totuşi, continuarea reformelor în acest domeniu şi absorbţia fondurilor europene puse la dispoziţie agriculturii pot duce la accelerarea dezvoltării acestui sector şi pot trezi interesul investitorilor. Pe a patra poziţie în clasament se situează industria alimentară şi a băuturilor, totalizând 10,8% din numărul falimentelor.
 
Construcţiile "avansează" în topul industriilor falimentare
 
Sectorul construcţiilor, care în 2005 ocupa poziţia a zecea, acum se situează pe locul 5 din punct de vederii al ponderii insolvenţelor în totalul celor înregistrate în 2006, cu 5,6% din total. Cu toate că sectorul construcţiilor îşi continuă ascensiunea din ultimii ani, fiind o ramura în plină dezvoltare, ce atrage un grad ridicat de investiţii, totuşi rămâne un sector riscant, unde plăţile se fac cu dificultate, cu un număr mare de firme insolvente, mai ales în cadrul celor de talie mică şi medie, care livrează materiale de construcţii.
 
La polul opus, sectoarele în care se înregistrează cea mai scăzută rată a falimentelor aparţin în special serviciilor. Ca şi în anii precedenţi, se remarcă sectorul IT, al intermedierilor financiare, poşta şi telecomunicaţiile, sectorul energetic, tranzacţiile imobiliare, fiecare având ponderi sub 1% din totalul falimentelor.
 
"Este firesc ca în sectorul energetic şi al telecomunicaţiilor să se înregistreze un număr infim de falimente şi aceasta deoarece în domeniul furnizării de energie piaţa este practic neconcurenţială, în ciuda liberalizării acesteia anul trecut, iar sectorul comunicaţiilor rămâne extrem de consolidat, barierele de intrare în piaţă rămânând foarte ridicate din punct de vedere financiar.
 
În ceea ce priveşte companiile de intermediere financiară şi din piaţa de sănătate, acestea activează pe pieţe aflate încă în stadiul de formare, nivelul de dezvoltare al acestor sectoare fiind încă cu mult sub nivelul celorlalte ţări europene.
 
IT-ul rămâne un sector extrem de dinamic, cu creşteri substanţiale în 2006, fiind unul dintre sectoarele de elită ale economiei româneşti şi un principal motor de creştere în România. Deschiderea pieţei UE pentru companiile româneşti în 2007 va consolida performanţele acestora şi le va face atractive pentru investitorii străini, gradul lor de risc fiind minim", explică Cristian Ionescu, director general "Coface România".
 
Repartiţia falimentelor pe zone geografice
 
Numărul companiilor româneşti aflate în procedura de faliment deschisă (excluzând firmele aflate în reorganizare judiciară sau pentru care s-a închis procedura de faliment) la sfârşitul lui 2006 a crescut cu un procent de 45% faţă de 2005, ajungând la un număr total de 4.604 companii în 2006, faţă de 3.171 de firme la sfârşitul lui 2005. Totalul firmelor aflate în reorganizare judiciară în 2006 cuprinde 1.625 de firme. Creş-terea semnificativă a numărului de proceduri de insolvenţă din 2006, faţă de anul 2005, a fost puternic influenţată de efectele pozitive ale noii proceduri simplificate a legii insolvenţei.
 
Din punct de vedere geografic, ponderea cea mai mare în totalul insolvenţelor o deţine Bucureştiul – cu 18,5%, adică 1.931 de firme, din care 466 de cazuri sunt deschise în decursul anului 2006. Acest lucru este explicabil datorită faptului că Bu-cureştiul este cea mai dezvoltată regiune economică a României, iar numărul firmelor înregistrate aici este mult mai mare.
 
Pe locul doi în clasament se află zona S-E a ţării (în principal datorită numărului de falimente înregistrate în judeţele Galaţi şi Constanţa), cu 1.478 de falimente, în timp ce partea de vest a ţării este cea mai stabilă zonă, înregistrând 914 companii în faliment (în 2006). Judeţele cu cel mai mare număr de falimente sunt Bi-hor, Braşov şi Galaţi, iar cele mai puţine falimente se regăsesc în Călăraşi, Bistriţa-Năsăud şi Giurgiu.
 
Comparativ cu anul 2005, judeţul Braşov (care ocupa poziţia secundă) a fost devansat în 2006 de judeţul Bihor, care a înregistrat o creştere cu 94% a numărului de cazuri de insolvenţă. Buzău, Giurgiu, Bistriţa-Năsăud sunt ju-deţele unde se înregistrează cel mai mic număr de firme în insolvenţă.
 
Cea mai favorabilă evoluţie din punct de vedere al scăderii numărului de falimente în 2006, comparativ cu 2005, o întâlnim în Olt, în Neamţ şi în Gorj. La polul opus găsim Bucureştiul, Suceava şi Argeşul.
 
"Numărul companiilor româneşti aflate în procedură de faliment la sfârşitul lui 2006 a crescut cu un previzibil procent de 45% faţă de 2005. Aceasta se datorează în special efectelor pozitive induse de noua lege a insolvenţei, promulgată în iulie 2006, dar şi efectelor colaterale produse de investiţiile semnificative în domeniul marilor retaileri. În 2007, mă aştept ca evoluţia creşterii numărului de companii româneşti care vor intra în faliment să continue în acelaşi ritm rapid de 50% pe an, având ca principală cauză noua legislaţie armonizată cu cea a UE, care va face victime în rândul societăţilor mici cu un management şi o situatie financiară precare", consideră Cristian Ionescu, director general "Coface România".
 
Ce prevede noua lege a insolvenţei?
 
Legea insolvenţei, promulgată în iulie 2006, este o lege benefică mediului de afaceri româneşti, ajutând în mod clar la purificarea sectorului economic în România.
 
Legea 85/2006 a venit ca o modificare firească a vechii Legi 64/1995 prin prisma aderării României la Uniunea Europeană. Noua lege este aliniată normelor europene, însă nu pe deplin conformă cu reglementările privind insolvenţa din celelalte state ale Uniunii.
 
Ne referim la perioada lungă pe care această procedură judiciară o presupune în România, în medie 3 ani, comparativ, spre exemplu, cu Austria, unde procedura falimentului durează maxim 6 luni.
 
În mod cert, noua lege este favorabilă creditorilor şi îi protejează pe aceştia în relaţia cu debitorii.
 
Dacă înainte de apariţia noilor reglementări, scopul Legii 64/1995 era acela de redresare a debitorului şi plata pasivului sau lichidarea averii debitorului, noua lege are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă.
 
Mai multe drepturi pentru creditori
 
Insolvenţa este definită ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti pentru plata datoriilor exigibile, stare ce caracterizează multe companii româneşti la ora actuală, fiind foarte greu în fapt să se acopere toate datoriile exigibile cu disponibilul bănesc.
 
Un aspect important ce caracterizează legea insolvenţei este acelă că starea de insolvenţă a debitorului se prezumă, debitorul fiind acela care trebuie să dovedească lipsa acelei stări de insolvenţă.
 
Legea 85/2006 se axează pe două idei principale, şi anume introducerea procedurii simplificate cu scopul accelerării soluţiei de lichidare în cazul unor situaţii clare de insolvenţă (nu se găsesc documentele debitorului, administratorul societăţii nu poate fi găsit etc.) şi asigurarea "controlului echitabil" al adunării creditorilor asupra demersurilor efectuate în procedură de către administratorul judiciar, echitabil distribuit între diferitele tipuri de creditori.
 
De asemenea, legea insolvenţei a schimbat rolul administratorului judiciar, acordându-i o mai mare responsabilitate în îndeplinirea atribuţiilor conferite de către Adunarea Creditorilor şi de către judecător. Cu toate acestea, chiar dacă judecătorului sindic i s-au restrâns atribuţiile decizionale de ordin comercial, acestuia îi revine rolul de soluţionare a contestaţiilor/opoziţiilor. Principala atribuţie rămâne supervizarea legalităţii activităţii administratorului, fiind astfel un control "împărţit" cu adunarea creditorilor.
 
Procedura de insolvenţă se poate "întinde", în continuare, pe 3 ani
 
Aşa cum menţionam, prin noua lege a insolvenţei se acordă creditorilor o posibilitate sporită de implicare şi un control concret al paşilor pe care îi urmează procedura in-solvenţei. S-au introdus modalităţi diferite de adoptare a planului de reorganizare pe tipuri de creanţe, astfel încât nici o catogorie de creanţe să nu fie "discriminată" – aplicându-se şi aici un "tratament corect şi echitabil". Un element de noutate pe care legea insolvenţei l-a adus este Buletinul procedurilor de insolvenţă, prin faptul că actele publicate în acest buletin sunt prezumate a fi comunicate creditorilor la data publicării – evitându-se astfel termenele acordate pentru vicii de procedură.
 
Există însă şi dezavantajul reprezentat de pierderea termenului de înregistrare a creanţei în tabelul creditorilor, în cazul în care se omite consultarea frecventă a acestui buletin, cu privire la partenerii de afaceri. Unul din elementele negative rămase în cadrul procedurii de insolvenţă ar fi perioada mare de finalizare a acestei procedurii, mai ales în cazul unui plan de reorganizare, aceasta fiind cuprinsă între 6 luni şi trei ani. Utilitatea legii insolvenţei s-a făcut simţită prin creşterea numărului de cazuri trimise in instanţă, apelul la această procedură juridică având un rol important în însănătoşirea mediului de afaceri autohton.
 
"Coface România" dispune de o bază de date de peste 7,3 milioane de companii
 
"Coface România" este un nume cu rezonanţă pe piaţa românească în domeniul managementului de risc. Prin intermediul produselor şi serviciilor sale – asigurări de credit, rapoarte de credit, recuperare de creanţe comerciale, servicii de urmărire a încasărilor, monitorizare, furnizare de date de marketing, consultanţă de risc "Coface România" urmăreşte crearea unui mediu economic sănătos pentru oamenii de afaceri.
 
Un mare avantaj al companiei este baza de date comună a tuturor sucursalelor, în care se găsesc informaţii complete şi actualizate despre aproximativ 7,3 milioane de companii. Grupul "Coface Central Europe" este prezent în regiunea Eu-ropei Centrale şi de Est de peste zece ani, dezvoltându-şi o experienţă unică în identificarea şi evaluarea oportunităţilor şi riscurilor asociate afacerilor din aceasta zonă.
 
"Coface" a fost fondată în 1946
Fondată în 1946 şi evaluată cu AA+ de către "Fitch", AA de "S&P" şi Aa3 de "Moody's", "Coface" este o filială a "Natixis", având la sfârşitul anului 2005 capitalul social de 9,9 bilioane euro. Misiunea "Coface" este de a facilita comerţul global la nivel de "business-to-business", oferindu-le clienţilor săi patru linii de servicii, precum: externalizarea totală sau parţială a managementului pentru relaţiile comerciale, finanţarea şi protejarea încasărilor: asigurări de credit, rapoarte de credit, servicii de ma-nagement al creanţelor şi factoring. "Coface" mai oferă alte 3 linii de servicii: asigurări pentru garanţii, training privind managementul creanţelor, iar în Franţa managementul asigurărilor guvernamentale.
 
Având 4.850 de angajaţi în 60 de ţări, "Coface" furnizează servicii pentru 85.000 clienţi. Aceste servicii sunt oferite şi în alte 93 de ţări, prin partenerii din reţeaua globală "Credit Alliance", organizate prin intermediul unui sistem integrat de management al riscului de credit "Common Risk System".
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.