Politica agricolă comună: o poveste cu „două Europe”?

  • PAC creează condiţii inegale de concurenţă între UE15 şi UE10
 
Nivelul scăzut de ajutoare financiare directe primite în cadrul politicii agricole comune de cele 10 state care au aderat la UE în 2004 determină condiţii inegale de concurenţă, estimează deputaţii europeni. Cu toate acestea, Parlamentul European vorbeşte despre un "sistem avantajos pentru toţi" într-un raport adoptat în plen la sfârşitul lui martie, dar cere Comisiei Europene să acorde mai mare atenţie problemelor acestor state în deciziile referitoare la politica agricolă comună.
 
Agricultura are un rol mai important în cele 10 state (Cehia, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia) decât în UE15 (cele 15 state care au devenit membre UE înainte de mai 2004). În anul 2004, 22% din teritoriul UE10 era dedicat agriculturii, prin comparaţie cu numai 4% în UE15. 13% din populaţia totală a UE10 şi 1,6% din cea a UE15 lucrează în agricultură. 2,8% din venitul naţional brut al UE10 provine din agricultură, pe când în UE15 acesta se ridică la 1,6%.
 
Productivitatea este semnificativ mai mică în UE10. Fermele sunt mai mici, semi-subvenţionate şi folosesc o tehnologie de producţie mai puţin avansată decât cea din UE15. În plus, capitalul investit este mai mic. Conform deputaţilor europeni, schimbările în sectorul agricol trebuie să se facă lent pentru evitarea tensiunilor politice şi economice.
 
Mai sunt probleme de rezolvat
 
Încă nu sunt îndeajuns de mulţi bani investiţi în agricultura noilor state membre. Chiar şi la sfârşitul perspectivei financiare 2007-2013 plăţile directe şi creditele relative la dezvoltarea rurală destinate noilor state membre nu vor reprezenta decât 19% din bugetul pentru UE27, pe când noile state membre (UE10 plus Bulgaria şi Romania) vor deţine 30% din suprafaţa agricolă şi 50% din muncitorii agricoli.
 
Competiţia existentă în vechile state membre este inegală: Actul de aderare a prevăzut pentru plăţile directe, în noile state membre, o perioadă lungă de introducere treptată (nouă ani), pornind de la un nivel iniţial scăzut (25% din nivelul aplicabil în UE), deşi normele privind piaţa internă şi contribuţia bugetară li se aplică integral. "Nivelurile costurilor şi veniturilor în noile state membre nu justifică acest grad de diferenţiere, care generează, pentru agricultorii din noile state membre, condiţii inegale în ceea ce priveşte concurenţa" spune raportul.
 
În plus, fiecare stat membru nou aplică un regim de plăţi directe complementare, care are două dezavantaje: este o povară pentru bugetele naţionale şi deturnează resursele naţionale din schemele de ajutor de stat agreate cu Comisia europeană, care ar putea fi esenţiale în facilitarea schimbărilor necesare în anumite sectoare. Parlamentul european cere Comisiei să acorde mai multă atenţie noilor state membre şi spune că este necesară o revizuire a politicii agricole comune.

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.