Lecţii desprinse din criza pieţelor mondiale de capital

Ce învăţăminte putem trage din criza pieţelor financiare mondiale din această vară? Cum incertitudinile persistă, deputaţii europeni şi-au propus să contureze un răspuns al Europei la această criză, precum şi lecţiile pe termen lung care se pot desprinde din această situaţie.
Între timp, Comisia pentru afaceri economice va organiza o sesiune specială destinată audierii şefului Băncii Centrale Europene cu privire la rolul acestei instituţii în evenimentele din timpul verii.
 
Unde a fost greşeala? Pe cine sau pe ce trebuie să dăm vina? Au acţionat în mod corect autorităţile de reglementare? Cum vor putea fi evitate, pe viitor, tulburările din cadrul sistemului financiar mondial?  Iată doar o mică parte din întrebările apărute în contextul crizei, la care deputaţii europeni încă mai caută răspunsuri. Pentru mulţi dintre ei, atenţia trebuie concentrată asupra rolului agenţiilor de rating.

 
 
Problemele au apărut cu mult timp în urmă

 
Totul a început pe piaţa imobiliară a Statelor Unite. Preţurile au crescut vertiginos în primii ani ai ultimului deceniu datorită garanţiilor ipotecare reduse, iar o piaţă a proprietăţilor în plină dezvoltare însemna creditori care ofereau beneficiarilor de credite împrumuturi pentru locuinţe mai mari decât ratele normale de plată, cu dobânzi mici sau inexistente, dând naştere la aşa-numitele „sub-ipoteci”.
 
Creşterea vertiginoasă a cazurilor de neplată a ratelor de rambursare a „sub-împrumuturilor”, datorată dobânzilor mari şi a unei pieţe imobiliare în scădere, a creat pe pieţele financiare din lume o reacţie rapidă, în lanţ, deoarece datoria corespunzătoare a fost „reambalată” şi vândută unor investitori internaţionali.
 
„Problema nu este faptul că s-au oferit credite pe piaţa imobiliară în mod defectuos, ci efectul pe care această situaţie l-a avut asupra sistemului nostru bancar şi faptul că împrumuturile bancare au fost  folosite în alte părţi ale lumii”, a afirmat socialistul britanic Peter Skinner.
 
În schimb, acest lucru a însemnat că pe piaţă erau disponibili mai puţini bani, deoarece băncile şi investitorii au devenit mai precauţi în acordarea de împrumuturi.  
 
Pentru a compensa acest lucru, BCE a injectat peste 200 de miliarde de euro în pieţele de capital din zona euro.
 
„Băncile centrale au acţionat în mod corect încercând să stopeze o posibilă criză de lichidităţi, dar aceasta a fost o soluţie de urgenţă, pe termen scurt. Este necesar să promovăm şi să impunem mai multă transparenţă”, a afirmat italianul Renato Brunetta, membru al Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni.
 
 
 
Cine poartă vina?  

 
Agenţiile de evaluare financiară analizează riscurile acordării de credite. Oare acestea au indicat prea târziu acele companii care se expuneau, subevaluându-şi datoria, unor împrumuturi ipotecare cu risc ridicat?
 
„Aceste agenţii ar fi trebuit să avertizeze mai din timp cu privire la posibilele riscuri de piaţă”, a afirmat Pervenche Berès, socialist francez şi preşedinte al Comisiei pentru afaceri economice şi monetare.
„Mecanismul actual de supraveghere ar trebui să fie monitorizat şi reactualizat având în vedere că agenţiile de rating sunt şi ele plătite de întreprinderile pe care le evaluează”, a adăugat acesta.
 
José Manuel Garcia Margallo, membru al Partidului Popular Spaniol, consideră că recenta criză financiară reprezintă o oportunitate pentru a reflecta asupra supravegherii şi controlului la nivelul UE. „Trebuie să analizăm mai atent eficienţa acestor mecanisme. Oare ar fi fost ele suficiente dacă o astfel de criză ar fi avut punctul de plecare în Europa?”
Mecanismul de control se bazează pe coordonarea realizată de băncile centrale naţionale. Acest mecanism ar fi mai eficient dacă „am dispune de un mecanism la nivel european”, a afirmat deputatul spaniol.  
 
 
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.