Cu ce-şi ilustrează ţările UE reversul monedelor euro?

0
 
În timp ce aversul monedei euro are o compoziţie fixă, reversul monedelor poate fi structurat după voie de cele 18 ţări UE care au aderat la zona euro, pe revers putând fi găsite nu doar figuri de personalităţi sau simboluri naţionale ci şi atracţii turistice, scrie revista germană "Die Welt".
 
De la introducerea sa în 2002, euro a devenit moneda oficială a 18 ţări membre ale UE, însă în timp ce aversul este comun tuturor monedelor, reversul este creaţia proprie a fiecărei ţări, la care se adaugă şi faptul că în fiecare an se emite o monedă jubiliară de doi euro, care se foloseşte ca mijloc legal de plată.
 
În acest moment se află în circulaţie circa 180 de tipuri de monede euro, unele cu vulturul german, altele cu chipul regelui Belgiei iar altele cu lebedele de iarnă finlandeze, în timp ce pe alte reversuri se pot vedea atracţii turistice, printre ele numărându-se şi cele cinci pe care le prezentăm pe larg mai jos.
 
Putem aminti pentru început monumentul "Atomium" din Bruxelles, care împlineşte anul acesta 50 de ani.
 
Atomium a fost proiectat cu ocazia expoziţiei din 1958 de către arhitectul Andre Waterkeyn, ca simbol al epocii atomului şi al folosirii paşnice a energiei nucleare. El a fost restaurat în 2005 şi redat publicului în 2006, moment în care s-a emis o monedă jubiliară de doi euro, cu imaginea "Atomium-ului" pe revers.
 
Atomium are o înălţime de 102 metri şi este alcătuit din nouă sfere cu un înveliş din oţel nobil, legate prin tuburi lungi 23 de metri. Sfera inferioară este dedicată anilor ’50 şi creării monumentului. Sfera expoziţiilor speciale şi cea centrală pot fi accesate cu o scară rulantă, în timp ce un lift permite accesul la sfera superioară, de unde se poate admira panorama oraşului sau se pot savura mâncăruri belgiene la restaurantul instalat aici, precum cartofi prăjiţi sau bere belgiană. Coborârea se face printr-o sferă dedicată copiilor lumii.
 
Pe reversul uneia dintre monedele jubiliare de doi euro din Germania se poate vedea biserica Sf Mihail (Michel) din Hamburg, cea mai cunoscută biserică a oraşului şi una din cele mai importante biserici baroce din nordul Germaniei, al cărei patron este Sf. Mihail, reprezentat de o statuie de bronz plasată deasupra portalului principal, în chip de învingător asupra diavolului.
 
Alte două monede jubiliare germane de doi euro prezintă pe reversul lor poarta Holstentor din Luebeck (fost oraş hanseatic, port la Marea Baltică, n.red.) respectiv castelul din Schwerin (capitala landului Mecklenburg-Vorpommern, în nordul Germaniei, n.red.).
 
Revenind la Michel, monumentul impresionează prin concertele şi serviciile divine celebrate aici sau prin tradiţia cântatului la trompetă din turnul bisericii, o tradiţie de altfel foarte veche. De pe platforma turnului, la o înălţime de 132 de metri, se poate savura o panoramă superbă a oraşului Hamburg, în timp ce noaptea se poate urca în turn, ce-i drept doar cu liftul, pentru a admira o panoramă nocturnă a oraşului, care îţi taie respiraţia.
 
Dacă adaugi la aceasta muzica clasică ce răsună în fundal şi băutura oferită cu această ocazie, experienţa respectivă reprezintă punctul culminant al oricărei vizite la Hamburg.
 
Pe moneda italiană de un cent se află ilustrat castel del Monte din Apulia, monumentul cel mai cunoscut din perioada domniei împăratului Friedrich II, din dinastia germană Hohenstaufen (Staufer), în sud-estul Italiei.
 
Construcţia a fost realizată între anii 1240 şi 1250 şi este un exemplu de studiu matematic care ia ca referinţă cifra opt, într-un joc de simetrii. Planul de bază este alcătuit din două octogoane concentrice, în ale căror unghiuri se ridică 8 turnuri şi ele octogonale.
 
Curtea interioară este o repetiţie a planului de bază al clădirii. Octogonul reprezintă o formă constructivă importantă la clădirile sacre creştine, opt fiind considerată o cifră sacră. La castelul del Monte opt este privit drept simbol pentru împărat.
 
Există multe semne de întrebare legat de semnificaţia cetăţii, însă ea este cu siguranţă un exemplu superb de arhitectură romanică din Apulia. Castelul este monument UNESCO şi poate fi vizitat zilnic între 9:00 şi 18:30.
 
Pe reversul monedei de 50 de eurocenţi austriece poate fi admirat un monument al stilului Jugendstil, şi anume clădirea "Asociaţiei Artiştilor Plastici Wiener Secession", denumită prescurtat Secession.
 
Clădirea a fost ridicată între 1897-1898 de către Joseph Maria Olbrich. Costurile clădirii, construită pe opt piloni de beton, au fost suportate în cea mai mare parte de artişti, în timp ce oraşul Viena a pus la dispoziţie gratis terenul, situat între Naschmarkt (piaţa comercială istorică a Vienei) şi Karlsplatz (piaţa Carol, unde se află şi celebra biserică barocă Karlskirche).
 
Ceea ce din depărtare pare o bucată de varză este de fapt o acumulare de 3.000 de frunze lucitoare de laur şi 700 de boabe de bronz. Dedesubt se poate vedea inscripţia: ‘Der Zeit ihre Kunst, der Kunst ihre Freiheit’ (Fiecărei epoci arta sa, artei libertatea ei), cuvinte aparţinând jurnalistului evreu maghiar Loewy Lajos Hevesi (Ludwig Hevesi).
 
În clădire, cea mai veche casă de expoziţii din Austria dedicată artei moderne, sunt organizate anual 20 de expoziţii. În subteranele clădirii se găseşte de asemenea una din cele mai importante lucrări ale lui Gustav Klimt, friza lui Beethoven din 1902, punct culminant al Jugendstilului vienez.
 
Pe monedele spaniole de 1, 2 şi 5 eurocenţi se poate admira pe revers gigantica catedrală de la Santiago de Compostela, cu cei 23.000 de metri pătraţi ai săi, destinaţia nu mai puţin celebrului Camino de Santiago (unul dintre cele mai importante drumuri medievale de pelerinaj, având ca destinaţie relicvele Sf Iacob de la sanctuarul din Compostela, punctele de plecare fiind situate în diferite locuri din Europa catolică, dar mai ales în Franţa şi Spania, n.red.).
 
Anul trecut, un număr de 114.026 de pelerini au parcurs drumul istoric la relicvele Sf Iacob, apostolul martirizat în anul 44 d.Chr. Clădirea, în stil romanic, a fost terminată în 1211. În decursul vremii i s-au adăugat elemente gotice şi renascentiste iar în secolul al XVIII-lea a urmat barochizarea exteriorului, în timp ce interiorul a rămas romanic.
 
În piaţa din faţa catedralei, denumită Obradoiro, se întâlnesc diferitele căi care alcătuiesc Camino de Santiago, pelerinii care ajung aici fiind deja prea extenuaţi pentru a mai purcede la un drum de recunoaştere prin oraş.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.