Companiile germane preferă să se întoarcă acasă

0
 
Externalizarea producţiei se dovedeşte pentru multe firme germane o investiţie riscantă, multe dintre ele preferând să se întoarcă acasă după doar câţiva ani, scrie ziarul german "Sueddeutsche Zeitung".
 
Franz-Georg von Busse declara pentru ziarul "Sueddeutsche Zeitung" că a fost fericit atunci când, în urmă cu trei ani, a revenit cu producţia în Germania. Von Busse, director executiv la compania producătoare de utilaje agricole "Lemken", din localitatea Alpen (lângă Duisburg, landul Nordrhein-Westfalen), povestea cum compania sa, una mijlocie de altfel, a externalizat o parte a producţiei de componente la Kaliningrad, în 1993, pentru a profita de costurile reduse de producţie şi materiale.
 
Speranţele s-au dovedit însă false mai ales că tot timpul apăreau căderi de curent şi nu puteau fi accesate conturile bancare, eşecul pândind în toate colţurile. În 1996, aventura Kaliningrad a luat sfârşit, 150.000 de mărci (circa 75.000 euro) fiind aruncate cu această ocazie în vânt. De atunci compania produce, cu 720 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 180 milioane de euro, din nou complet în Germania.
 
Istoria "Lemken" nu este singulară. Bruno Braun, preşedintele asociaţiei inginerilor germani (VDI – Verein Deutscher Ingenieure) şi preşedinte la TUeV (Asociaţia pentru Control Tehnic) Renania, arăta că în anii ’90 exista o tendinţă de părăsire a Germaniei în rândul firmelor. Un studiu realizat de Institutul Fraunhofer din Karlsruhe pentru Cercetarea Sistemelor şi Inovaţiilor (ISI), realizat la comanda VDI, demonstra că la nivel de industrie prelucrătoare se pierd în Germania în fiecare an câte 86.000 de locuri de muncă prin externalizarea producţiei.
 
Chiar dacă sunt eliminaţi din acestă cifră cei care se întorc, tot rămân circa 74.000 de locuri de muncă pierdute, ceea ce corespunde unei pierderi de 7 miliarde de euro din valoarea creată. Deşi construirea de capacităţi de producţie în străinătate poate avea efecte pozitive, dat fiind apropierea de noile pieţe şi clienţi, fuga în afară, motivată de costuri, se dovedeşte de multe ori drept o eroare, dat fiind calculele naive.
 
Printre cauzele calculelor eronate se numără concentrarea exclusivă pe costuri de personal, care se întâlneşte mult prea des la companii sau subaprecierea reţelelor locale, aşa cum există ele în Germania, a timpilor de pornire şi a problemelor întreţinerii noii locaţii. De multe ori calculele sunt făcute mult prea static şi nu ţin cont de creşterea costurilor de producţie în ţara respectivă.
 
Studiul ISI arată că, după fiecare a patra sau a cincea externalizare urmează, la cel târziu cinci ani, o repatriere a producţiei, circa o cincime din locaţiile de producţie externalizate între 2001-2002 fiind părăsite în favoarea unor fabrici din Germania. La acestea se adaugă faptul că "fuga către străinătate" s-a mai domolit. Dacă între 2002 şi 2003 fiecare a 8-a companie externaliza o parte din capacităţile sale, în cei doi ani care au urmat doar una din 11 făcea acest lucru.
 
Braun se arăta bucuros că Germania a câştigat din nou în importanţă ca locaţie industrială, printre avantajele oferite de Germania numărându-se în primul rând forţa de muncă locală. Norbert Mueller, preşedinte al directoriului concernului "Rittal" din Herborn, cu un număr de 10.000 de angajaţi, declara că o competiţie globală este una între oameni, iar aici decisiv este randamentul, care se obţine printr-o cultură adecvată a companiei (corporate culture, cultura de corporaţie).
 
Mueller arăta că este nevoie de oameni care se identifică cu compania, lucru din care rezultă inspiraţia, iar această identificare rezultă la rândul ei din informare şi nu prin ordin de la "muftiu". La "Rittal", de exemplu, fiecare angajat află imediat dacă firma a obţinut vreun succes în competiţia globală, spunea el.
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.