Criza imobiliară atinge Marea Britanie

0 9
 
Deşi Banca Angliei a pompat în sistemul financiar echivalentul a 63 de miliarde de euro, pentru a salva piaţa ipotecară, căderea acesteia nu poate decât să fie cel mult întârziată, comentează revista germană Focus.
 
Piaţa imobiliară britanică se află pe marginea colapsului, preţurile la case şi locuinţe scăzând de la lună la lună într-un ritm ameţitor. Numai în luna martie, preţul mediu al unei locuinţe a pierdut 2,5% din valoare, cea mai puternică scădere de 28 de ani încoace.
 
Totodată creşte şi riscul de pierderi pentru bănci iar cei care achiziţionează imobile ajung mai greu să primească un credit. Acele bănci care totuşi îşi asumă riscul pun ca şi condiţie dobânzi mai mari iar prin aceasta frânează cererea, în timp ce ratele lunare ale unui împrumut tipic, de peste 200.000 de euro, au crescut acum cu circa 100 de euro.
 
Întregul sistem financiar se află într-o criză de credibilitate. Începând din vara trecută dobânzile la credite au crescut constant, deşi banca centrală a Marii Britanii a micşorat de trei ori rata de bază a dobânzii, până la o valoare de 5%, în ciuda acestui fapt banii nemaiajungând la omul obişnuit.
 
Banca Angliei a reacţionat atunci printr-o mişcare salvatoare şi a anunţat că va schimba creanţele ipotecare cu risc foarte înalt contra unor obligaţiuni solide de stat. În ţara mamă a capitalismului tip Manchester (variantă de liberalism care promovează o economie de tip laissez faire) statul socializează în format mare riscurile private, comunitatea devenind salvatorul speculanţilor.
 
Mulţi britanici se întreabă de ce trebuie ei să salveze cumpărători naivi de imobile şi creditori fără scrupule.
 
Şi au dreptate. Piaţa imobiliară britanică se dovedeşte a fi "un butoi fără fund" – iar întrebarea care se pune aici este unde începe imixtiunea publică şi unde se încheie ea. În luna februarie, guvernul a naţionalizat deja şubreda bancă Northern Rock, investind în ea peste 33 de miliarde. Aceasta a fost de altfel şi prima cădere în păcat. A urmat apoi o a doua.
 
De unde vin de fapt aceşti bani pentru cumpărarea titlurilor speculative în valoare de miliarde? Răspunsul este unul singur: ministrul de finanţe al Marii Britanii, Alistair Darling, trebuie ori să mărească impozitele ori să pună în funcţiune maşinile de tipărit bani, iar în ambele cazuri cetăţenii vor fi aceia care vor fi nevoiţi să plătească preţul, ori prin venituri mai scăzute ori prin preţuri crescute.
 
Ce este mai rău este faptul că această operaţie urgentă intervine direct asupra pieţei şi dă celor din domeniu impresia că statul aranjează el cumva treburile. Tactica folosită de ministrul de finanţe nu face însă decât să amâne agonia pieţei imobiliare, mai ales că locuinţele şi casele din Marea Britanie sunt şi aşa mult prea scumpe.
 
Deja în anul 2006 OECD (Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare) avertiza că cel puţin o treime din preţurile imobiliare de pe insulă sunt rezultatul speculaţiilor.
 
Problema nu se răsfrânge însă doar asupra pieţei imobiliare. Britanicii nu doar că au acumulat credite ipotecare uriaşe, dar sunt consideraţi a fi consumatorii cei mai îndatoraţi din întreaga Europă.
 
Ei şi-au ipotecat chiar şi căminul personal pentru a-şi permite o viaţă decentă. Pagina internet moneysupermarket.com face referire la 2,7 milioane de aşa numiţi social climbers (persoane care urcă pe scara socială), care pentru a-şi menţine stilul de viaţă se îndatorează cu în medie 17.000 de euro, fără a pune la socoteală împrumuturile ipotecare. Venitul anual al acestui grup social reprezintă echivalentul a 20.000 de euro. Această iluzie a unei vieţi dulci pe seama creditului ameninţă însă în acest moment să se dezmembreze.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata