Dubla lecţie a votului pentru Primăria Londrei

0
 
Există o dublă lecţie ce se poate trage din ceea ce s-a întâmplat în alegerile locale din Marea Britanie, mai ales pentru Primăria Londrei, având în vedere că înfrângerea copleşitoare a Partidului Laburist nu reprezintă una din obişnuitele "oscilaţii ale pendulului" care au loc într-o ţară de secole obişnuită cu alternanţa la guvernare între conservatori şi progresişti, comentează ziarul "Il Messaggero".
 
Partidul aflat la putere în Marea Britanie nu a pierdut pur şi simplu deoarece o cotă marginală de alegători, aceea care face diferenţa într-un sistem majoritar la un tur de scrutin, s-a deplasat în unele circumscripţii. În schimb, a survenit un adevărat colaps al consensurilor faţă de partidul aflat la guvernare, care s-a văzut întrecut, fie şi cu puţin, chiar de micul Partid Liberal.
 
Premierul Gordon Brown şi-a asumat la postul BBC responsabilitatea înfrângerii şi a atribuit-o unui electorat profund afectat de criza economică, amintind explicit îndeosebi trei factori: creşterea preţului la petrol, la alimente şi la servicii publice ca apa, electricitatea şi gazul. "Cu pudicitate" a trecut cu rapiditate şi peste un alt aspect pe care comentatorii îl menţionează pentru a explica schimbarea stării de spirit a britanicilor: un nou impozit care creşte prelevarea fiscului asupra veniturilor medii-joase.
 
Gordon Brown nu este un politician strălucit, este de părere Il Messaggero, dar ştie bine despre ce vorbeşte: Marea Britanie începe să experimenteze acea "muşcătură" a crizei economice care din America se reflectă asupra Europei, iar aceasta pune în lumină o nouă dimensiune a politicii, ce este în contradicţie cu tradiţionala abordare a stângii. Exponenţii stângii Laburismului repetă refrenul erorii comise prin abandonarea electoratului muncitor pentru a se adresa unor pături de mijloc, dar aceasta este o analiză tipică pentru ideologii vechi care au pierdut contactul cu realitatea.
 
Astăzi, în întreg Occidentul evoluat, problema este criza pe care o cunoaşte acea pătură de mijloc nouă foarte extinsă care s-a format în deceniile de bunăstare îndelungată. Muncitorii nu sunt deloc o clasă "aparte", şi nici nu mai vor să fie. Pe bună dreptate au atins niveluri ale consumului şi standarde de trai de pătură de mijloc şi nu acceptă să le vadă erodate. În acelaşi timp, şi celelalte componente ale păturii de mijloc se tem că o apărare generalizată a acelor niveluri de bunăstare ar putea sfârşi prin a fi ineficientă şi prin a lovi standardele lor de trai şi de consum.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.