Europa are multe de oferit Casei Albe

0
 
Pe măsură ce cursa pentru nominalizarea candidatului la alegerile prezidenţiale din SUA continuă, europenii dezvoltă un interes deosebit faţă de acest proces – ca şi cum ar avea dreptul să voteze în America. Din păcate, acest interes nu este reciproc: subiectul Europa şi Uniunea Europeană (UE) de abia apare în discursurile şi dezbaterile candidaţilor americani, este de părere Wolfgang Ischinger, fost ambasador al Germaniei la Londra, iar în prezent noul preşedinte al Conferinţei de la Munchen privind politica de securitate, semnatarul articolului din Financial Times.
 
Indiferent de cine va câştiga, 2009 promite să fie un an decisiv pentru relaţiile transatlantice. În ceea ce priveşte unele probleme-cheie, se menţin divergenţe serioase de opinii între americani şi europeni, cum ar fi schimbarea climei, viteza următorilor paşi ai extinderii NATO şi relaţiile strategice cu Rusia. Se trece însă adesea cu vederea faptul că nu va exista numai un nou preşedinte american, în ianuarie 2009, ci şi o UE nouă şi uşor ameliorată, în condiţiile în care Tratatul de la Lisabona va inaugura primul preşedinte al Consiliului Europei, care va fi principalul interlocutor al SUA, în 2009.
 
Ce ar trebui să facă oare Europa în acest moment critic? Cea mai nefericită reţetă este de a aştepta până când noul preşedinte american le va spune europenilor ce aşteaptă el de la ei. UE are acum oportunitatea rară ca după alegeri să prezinte Casei Albe o ofertă cuprinzătoare de cooperare, împreună cu o serie de propuneri şi aşteptări specifice.
 
Este o coincidenţă utilă că preşedinţia UE va fi deţinută de Franţa în cea de a doua jumătate a lui 2008. Preşedintele Nicolas Sarkozy a făcut deja demersuri în vederea revigorării relaţiei transatlantice şi pentru a readuce Franţa în structura militară integrată a NATO. Franţa va putea fi astfel un mesager puternic al intereselor europene într-un moment în care noul preşedinte american ales îşi va defini politicile, la sfârşitul lui 2008.
 
UE nu poate aştepta o primire călduroasă la Washington dacă nu va fi decât un solicitant. Nu va trebui să uite că SUA au în faţă opţiuni dure, de la criza financiară la reducerea trupelor din Irak, fără a destabiliza regiunea, şi până la conducerea NATO din Afganistan.
 
Iată câteva idei ce ar trebui prezentate Washington-ului în noiembrie. În primul rând, Europa va trebui să promită că va face mai mult decât în trecut privind împărţirea poverii militare globale, inclusiv în Afganistan.
 
Totuşi e nevoie de realism. Majoritatea guvernelor din UE nu vor fi capabile sau nu vor dori să îşi crească substanţial bugetele apărării. "Cei 27" ar putea oferi mai mult prin eliminarea dublării militare şi crearea unor sinergii ale apărării. O serie de paşi au fost deja făcuţi, cum ar fi coordonarea transportului aerian cu rază lungă de acţiune. Dar acest lucru nu este suficient.
 
Vor trebui ameliorate politicile de procurare a armelor şi examinate economiile ce se pot face din eliminarea unor programe separate de antrenament militar şi instituţii din ţări din UE. UE a fost curajoasă şi ambiţioasă în urmă cu 15 ani, când a creat moneda euro. Nu ar putea fi oare la fel şi acum privind acumularea de resurse din domeniul apărării, în mod mai eficient?
 
În al doilea rând, Europa va trebui să îşi reînnoiască oferta de a contribui semnificativ – politic, financiar şi militar – la o soluţionare a conflictului din Orientul Mijlociu. Această ofertă va trebui legată de aşteptarea fermă că următoarea administraţie americană va începe să conducă procesul de pace arabo-israelian, începând din primăvara lui 2009. Prea mult timp s-a irosit din 2000 încoace.
 
În al treilea rând, SUA şi Europa vor trebui să îşi definească poziţiile comune privind viitorul NATO, neproliferarea, Rusia, Iranul şi Siria. Europenii vor trebui să le amintească cu delicateţe americanilor că a purta un dialog numai cu prietenii nu trebuie considerat neapărat o virtute. Dar nici negarea dialogului direct cu o ţară ca Iranul, timp de 30 de ani, nu reprezintă o virtute.
 
În al patrulea rând, UE va trebui să propună – din nou – o poziţie comună americano-europeană privind schimbarea climei. Fără această unitate, nu este de aşteptat ca India şi China, de exemplu, să fie atrase deplin în acest demers. Energia şi securitatea alimentelor vor fi de asemenea probleme-cheie pe agenda transatlantică.
 
În sfârşit, pentru ca Occidentul să abordeze credibil islamismul radical şi terorismul, principala precondiţie este de a recâştiga terenul moral înalt. Efectul nociv avut asupra opiniei publice globale de Guantanamo şi tortură precum şi indiciile discutabile ale folosirii convenţiilor de la Geneva, au prejudiciat considerabil imaginea Occidentului. Numai dacă Occidentul îşi va reînnoi fără echivoc angajamentul faţă de legislaţia internaţională se poate spera într-o apărare şi consolidare a acceptării universale a valorilor occidentale comune.
 
Dacă UE acţionează concertat şi elaborează o poziţie pe care viitoarea administraţie americană o va considera folositoare, prietenoasă, clară şi hotărâtă, atunci o perioadă nouă şi ameliorată în relaţiile transatlantice va putea începe din ianuarie. Este o oportunitate istorică de care Europa trebuie să profite înainte de a fi prea târziu, avertizează în final semnatarul articolului.
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.