Inflaţia afectează viitorul clasei de mijloc din Europa

0
 
În întreaga Europă, oamenii din pătura de mijloc a forţei de muncă – de la funcţionari publici şi muncitori calificaţi la manageri de rang mai mic – se confruntă cu sentimentul că sunt împinşi spre limite, în contextul în care creşterea preţurilor şi stagnarea salariilor le afectează puterea de cumpărare, notează International Herald Tribune.
 
Preţurile bunurilor de bază, de la gaz, la lapte, cresc vertiginos, depăşind creşterea salariilor legată de rata oficială a inflaţiei. Familiile care ar putea menţine un standard bun de viaţă cu doar două salarii descoperă că această creştere a costurilor – care a cunoscut o accelerare la nivel mondial în ultimul an – le-a împins spre limite. Mulţi europeni îşi chibzuiesc acum fiecare ban cheltuit pentru mâncare şi bunuri consumabile zi de zi, reducând cheltuielile din alte domenii, cum ar fi mersul la cinematograf sau vacanţele petrecute peste hotare.
 
Mai îngrijorător, o generaţie de lucrători europeni simte că se comite o nedreptate profundă, confruntându-se cu realitatea că ar putea ajunge mai rău, nu mai bine decât părinţii lor. Chiar dacă ei deţin profesii tipice clasei de mijloc, cu o diplomă universitară, nu mai au garanţia că vor fi scutiţi de dificultăţi financiare. Acest lucru, la rândul lui, stârneşte îngrijorări privitoare la un viitor chiar mai nesigur pentru copiii lor.
 
Clasa de mijloc din Europa este, cu siguranţă, mai prosperă decât numărul tulburător de mare al persoanelor care sunt în pragul sărăciei. Potrivit Comisiei Europene, 16% din populaţia europeană intră în această categorie. Politicienii sunt îngrijoraţi că această situaţie s-ar putea agrava, în condiţiile în care economia este afectată de o încetinire a dezvoltării economiei SUA, în vreme ce inflaţia creşte pe întregul glob.
 
"Problema", spune Julián Cubero, economist-şef pentru Spania al băncii BBVA, "este că dacă salariile cresc mai lent decât preţul produselor pe care le cumpărăm zi de zi, sentimentul de sărăcie e din ce în ce mai accentuat".
 
În Marea Britanie, îngrijorarea s-a transformat în mânie săptămâna trecută, când profesorii au închis şcolile pentru prima oară în ultimele două decenii, în semn de protest faţă de faptul că salariile nu ţin pasul cu costurile din ce în ce mai mari ale vieţii. Protestul lor este cel mai recent care s-a făcut auzit în Europa.
 
Muncitorii germani din mai multe industrii au manifestat luna trecută, într-o serie de greve, cerând o mai mare proporţie din câştigurile economiei, după ce ani la rând li s-a cerut să se resemneze cu stagnarea salariilor.În Franţa, o serie de profesii, de la profesori la muncitori din fabrici, au ieşit în stradă pentru a cere politicienilor să contracareze declinul puterii de cumpărare.
 
Luna aceasta, mii de muncitori europeni au protestat din acelaşi motiv la Ljubljana, capitala Sloveniei, ţară care deţine preşedinţia semestrială a Uniunii Europene.Drept indiciu de recunoaştere a tulburării publice, unele guverne europene promit că se vor ocupa de această problemă, deşi puterea lor de a scădea nivelul inflaţiei sau a creşte salariile este limitată.
 
În Franţa, unde erodarea puterii de cumpărare a depăşit şomajul drept principal motiv de îngrijorare, administraţia preşedintelui Nicolas Sarkozy, se ocupă de presupuse "abuzuri" din partea comercianţilor de alimente, care stabilesc preţuri prea ridicate.
 
În Germania, cea mai mare economie europeană, puterea de cumpărare a început să scadă încă din anul 2000, când angajatorii erau capabili să evite compromisurile legate de salarii prin simpla îndreptare spre Europa de Est şi China, care atunci deveneau surse importante de forţă de muncă ieftină. Veniturile afectate de inflaţie au crescut cu 1-2% la sfârşitul anilor 1990, pe când în 2006 au crescut cu doar 0,5%, iar apoi au scăzut cu acelaşi procentaj, în 2007.
 
În Franţa, introducerea din anul 2000 a săptămânii reduse de muncă, de 35 de ore, a păstrat creşterea anuală a salariilor la un nivel scăzut. Spania, care a generat mii de noi locuri de muncă, atât pentru spanioli cât şi pentru imigranţi, se confruntă şi ea cu o criză în prezent, în vreme ce salariile sunt afectate de o rată a inflaţiei ce este de două ori mai mare decât nivelul considerat de către economişti ca fiind stabil.
 
Stagnarea salariilor şi creşterea preţului alimentelor şi al energiei au scăzut nivelul consumului din Italia într-o măsură mai mare decât în orice altă ţară dintre cele 15 în care este adoptată moneda unică europeană, accentuând teama că ţara nu va putea evita un declin.
 
Din anul 1999, preţurile din cele 27 de ţări membre ale UE au crescut cu 22,5%, şi cu 18,8% în ţările care folosesc euro.
 
Se fac, însă, paşi în direcţia găsirii unei soluţii pentru redresarea situaţiei. Angajatorii şi economiştii din Germania au subliniat în discursurile lor faptul că au scăpat de sub control costul forţei de muncă, sporind cheltuielile producătorilor. Însă în condiţiile în care puterea de cumpărare scade, sindicatele încearcă să redreseze situaţia adoptând o atitudine mai fermă în negocierea salariilor – cu un oarecare succes.
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.