Europa se împotmoleşte în politica imigraţiei

0
 
Cei 27 de membri ai Uniunii Europene nu au putut să ajungă la un acord pentru a implementa definitiv o politică comună împotriva imigraţiei ilegale şi au convenit să-şi acorde un răgaz pentru votul definitiv.
 
După mai mulţi ani de negocieri, care au culminat cu redactarea unei propuneri decisive, deşi nu suficientă pentru unele ţări decât cea iniţială din 2005, UE s-a împotmolit din nou într-un text care doreşte armonizarea politicilor naţionale asupra unor aspecte complexe, precum detenţia sau returnarea imigranţilor ilegali.
 
Proiectul de "directivă privind returnarea" se lovea încă din start de opoziţia unor grupuri din Parlamentul European şi a numeroase organizaţii neguvernamentale, care denunţă cotitura Europei spre o politică a "mâinii forte" împotriva imigraţiei ilegale, se arată într-un editorial publicat de ziarul ABC.
 
Într-adevăr este vorba de un text care prevede măsuri severe împotriva cetăţenilor străini fără acte în regulă şi care, în cazul în care va fi incorporată în legislaţiile naţionale, ar putea rămâne în detenţie până la 18 luni şi cu interdicţia de a mai veni în Spania după expulzare. Aceasta şi alte prevederi arată că, deşi nu s-a ajuns la un acord definitiv între guverne, există totuşi unanimitatea privind dezbaterea unor politici ferme şi descurajante pentru a face faţă imigraţiei ilegale.
 
Este adevărat că unele măsuri din propunerea de directivă sunt dure şi adaptarea lor la legislaţiile naţionale ar ridica unele probleme juridice. De exemplu în Spania, unde doctrina judiciară şi constituţională, precum şi politica guvernului socialist promovată în anterioara legislatură a considerat în multe aspecte că drepturile imigranţilor ilegali sunt egale cu ale celor imigranţilor legali şi a dus la o reglementarea masivă a situaţiei acestora.
 
De la summitul de la Tampere, din 1999, UE este în căutarea unei politici comune, iar dacă acum a început să prindă contur măsuri atât de restrictive precum această propunere de "directivă privind returnarea" se datorează faptului că problema a întârziat să se fie abordată cu realism. Cu cât se amână mai mult, cu atât vor fi mai grave deciziile pe care trebuie să le ia guvernele statelor membre şi instituţiile europene. Prin urmare, deşi nu se poate afişa satisfacţie faţă de aceste măsuri care, dacă vor fi aprobate, vor avea un preţ mare pentru soarta a mii de persoane, trebuie să recunoaştem că era necesar să se ajungă la un proces de armonizare legislativă, notează autorul.
 
În orice caz dezbaterea pe tema imigraţiei între cei 27 are un efect imediat în politica spaniolă, deoarece guvernul lui Jose Luis Rodriguez Zapatero şi-a exprimat sprijinul faţă de proiectul de "directivă privind returnarea", fapt ce dovedeşte politica sa a dublei măsuri în materie de imigraţie ilegală. Preşedintele guvernului spaniol s-a caracterizat printr-un discurs în Spania diferit de cel folosit de Europa, unde a fost criticat pentru reglementarea masivă a situaţiei imigranţilor, în 2005. În timp ce în ţară Zapatero şi PSOE acuzau Partidul Popular (PP, de opoziţie) că incită la xenofobie prin propunerea unui "contract de integrare" sau o lege care interzicea reglementările în masă, şeful guvernului spaniol să angaja în exterior faţă de colegii săi europeni, în frunte cu Sarkozy, să nu mai dea acte tuturor imigranţilor şi să impulsioneze repatrierile colective.
 
În mare măsură voinţa statelor membre de a pune noi limite imigraţiei ilegale a fost stimulată de iresponsabilitatea guvernului PSOE în domeniul politicii de imigraţie. Chiar şi în recenta campanie electorală, Zapatero a îndrăznit să-l critice pe liderul opoziţiei Mariano Rajoy pentru promisiunile sale electorale, precum contractul de integrare, care prin comparaţie cu ceea ce guvernul socialist a acceptat la Bruxelles, este o nimica toată. Nu întâmplător şi în faţa evidenţei că progresismul de salon trâmbiţat de Zapatero faţă de imigraţie nu oferă soluţii, noul ministru al muncii, Celestino Corbacho, foloseşte acum un discurs aparent mai sever.
 
Deşi, încă o dată, lipsa de seriozitate a fost totală când ministrul a recunoscut chiar în ziua plecării sale la Bruxelles că guvernul său nu ştie ce trebuie să voteze pentru Europa. Nu este posibil în acest fel să se ajungă la o politică serioasă privind imigraţia, fără un guvern fiabil asupra unei chestiuni care îi obliga pe cei 27 de membri să ajungă la un acord şi care vor pretinde Spaniei mai multă loialitate decât cea afişată în anterioară legislatură socialistă, conchide ABC.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.