La Iaşi, „dezvoltarea urbană” se află, încă, în „era haosului”

0
 
În studiile statistice, domeniul construcţiilor apare ca una dintre foarte puţinele ramuri ale economiei ieşene ce a înregistrat o creştere în ultimii ani. O privire de ansamblu asupra modului în care se construieşte la Iaşi, cu ce rezultate şi în ce condiţii ne este oferită din perspectiva unui jucător al pieţei, inginerul Florin Iftimescu, director general al Companiei de Construcţii "Moldoconstruct" SA.
 
 
Redactor: Ce părere aveţi despre dezvoltarea urbană a municipiului Iaşi?
Ing. Florin Iftimescu: Termenul de "dezvoltare urbană" este interpretabil, dacă respectăm strict înţelesul cuvintelor; oraşul Iaşi este un oraş care urmează aceeaşi "linie de dezvoltare" urbană pe care o urmează întreaga ţară. De multe ori, proiectul de urbanism nu este detaliat şi actualizat sau nu este respectat cu consecvenţă şi, implicit, apar clădiri noi care ne surprind neplăcut, fie ca faţade şi forme nereuşite, oriunde ar fi ele amplasate, fie ca faţade şi forme, într-un amplasament nepotrivit.
 
Nu văd în Iaşi, cum nu văd în întreaga ţară, clădiri noi, valoroase arhitectural, în totalitatea lor; lipsesc construcţiile de tranziţie între zonele de oraş vechi, de oraş construit în perioada postbelică şi structurile noi cu arhitectură modernă. Lipsesc interesul şi resursele financiare pentru renovarea faţadelor blocurilor, a spaţiilor de circulaţie, pentru înfrumuseţarea spaţiilor verzi după proiecte peisagistice noi. Atunci când intri în oraş după o vacanţă, eventual în exteriorul ţării, faţadele blocurilor şi starea străzilor te deranjează cel mai tare.
 
R.: Se poate vorbi despre un plus de valoare în ceea ce priveşte calitatea construcţiilor, din perspectiva materialelor utilizate şi a manoperei?
F.I.: Materialele utilizate sunt cele în vogă la momentul aprobării proiectelor, iar calitatea lor este medie, fondurile aprobate pentru punerea în operă a proiectelor fiind mici. Bineînţeles, există şi excepţii, dar numai în zona investiţiilor private pentru spaţii ce produc profit imediat (hoteluri, restaurante, mall-uri).
 
Calitatea manoperei, dacă ne raportăm, de exemplu, la perioada când s-a construit Teatrul Naţional, este alta: acum se bazează mai curând pe calitatea materialelor, pe utilajele folosite şi mai puţin pe calitatea, ca şi complexitate, a manoperei. Aceasta este o manifestare a consumismului societăţii moderne pe care şi noi o asimilăm o dată cu dezideratul de integrare europeană.
 
Ca linie generală, se întâlnesc două situaţii: fie se înregistrează o creştere de calitate, dacă există posibilitatea asigurării unor salarii mari, fie o degradare a calităţii din cauza folosirii forţei de muncă necalificate, pentru care îţi asumi calificarea în timpul angajării, întrucât există o cerere mare pe piaţa muncii de constructori şi, neavând posibilitatea să-i plăteşti, îi pierzi.
 
Ca o concluzie, cei ce vor trăi în oraşul nostru peste ani, vor avea aceleaşi vorbe grele pe care le-am auzit după 1989 referitor la blocuri.
 
R: Care sunt, în viziunea dumneavoastră, principalele dificultăţi întâmpinate de firmele ieşene din domeniul construcţiilor?
F.I.: Fiecare constructor are, poate, o altă ordine a dificultăţilor întâmpinate, dar, sigur, totalul lor este acelaşi. Cea mai importantă problemă este contractarea de lucrări în parametri reali: la preţuri care să permită realizarea lor, cu păstrarea calităţii materialelor puse în operă, cu calificarea permanentă a personalului angajat – atât cel direct productiv, cât şi a celui de conducere, care să permită dezvoltarea tehnico-financiară ca dotare tehnică şi asigurare de profit.
 
R.: Vă rugăm să detaliaţi răspunsul ţinând cont de reglementările în domeniu, relaţia cu instituţiile abilitate să elibereze avize şi autorizaţii şi cu cele în măsură să realizeze controale de verificare pe şantiere.
F.I.: Reglementările legislative din domeniul construcţiilor, începând de la proiectare până la exploatare şi urmărirea lucrărilor, sunt doar teoretic aplicabile.
Este o legislaţie care s-a dezvoltat după un tipar de import – şi aici ne aliniem la legislaţia europeană, dar care, aplicată în condiţiile unei economii româneşti în transformare, nu face decât să dezorganizeze structurile profesioniste de execuţie. Instituţiile abilitate să elibereze avize şi autorizaţii afectează indirect activitatea constructorilor. Acestea afectează execuţia doar în măsura în care obţinerea avizelor nu este rezolvată la timp, adică înainte de "atacarea" efectivă a lucrărilor.
 
Atât timp cât constructorul îşi cunoaşte obligaţiile asumate, iar proiectul este verificat şi aprobat, aceste instituţii intră, teoretic, într-o colaborare simplă, corectă şi uşor de realizat.
 
R.: În ce mod concret vă este afectată activitatea de evoluţia galopantă a preţului la materialele de construcţie?
F.I.: O lucrare nouă se poate contracta în condiţiile unei valori impuse foarte mici sau subevaluate: beneficiarul se bazează pe o valoare calculată de proiectant, pentru care valoarea construcţiei este cea mai puţin importantă problemă pe care trebuie să o rezolve.
 
El trebuie să asigure prin proiect rezistenţa şi stabilitatea structurii, estetica, buna funcţionare şi exploatare prin instalaţiile proiectate.
 
Din valoarea pe care o primeşte trebuie să asigure plata personalului, profitul său, în contextul în care el câştigă realizarea proiectului în aceleaşi condiţii legislative: licitaţia. Astfel, valoarea calculată este cu multe economii sau subevaluată. Mă refer la componenta de manoperă, tarife de utilaje folosite în construcţii, anticiparea creşterii preţurilor, pe care proiectantul nu le cunoaşte.
 
Din cauza acestor valori imprevizibile, multe din proiectele actuale se împart în mai multe tranşe, se refac licitaţii de lucrări.
 
Beneficiarii doresc să execute cât mai multe cu bani cât mai puţini. Se uită faptul că nu se poate obţine calitate fără preţ: o construcţie de calitate se obţine dintr-un cumul de materiale, forţă de muncă bine plătită şi calificată, utilaje performante care să permită aplicarea de tehnologii ce oferă durabilitate.
 
Preţurile materialelor, acoperirea valorică a forţei de muncă sunt probleme reale pentru constructori. Evoluţia preţurilor la furnizori, sistemul de plată cu întârziere asigurat de beneficiari complică foarte mult modul solicitat de lege privind contractarea la preţ ferm a lucrărilor. De cele mai multe ori, pierderile generate nu pot fi acoperite nici de profitul calculat pe lucrare.
 
R.: Dintre proiectele pe care "Compania de Construcţii Moldoconstruct" SA le dezvoltă la acest moment, care este cel mai important ca valoare, resurse angrenate, suprafaţă construită?
F.I.: Cel mai important obiectiv îl constituie execuţia de spaţii de învăţământ pentru Universitatea Tehnică din Iaşi: este un grup de cinci contracte, încheiate în anii 1991, 1992, 1996 pentru care acum s-a putut obţine o finanţare care să ducă la finalizarea lor. Sumele pe care le avem de executat în acest an sunt de circa 18.675.000 RON.
 
Practic, este cel mai important şantier, care comasează cea mai mare parte din forţa de muncă. Facultatea de Instalaţii va trebui recepţionată în această vară, lucrările de utilităţi pentru întreaga platformă de facultăţi din zonă se vor recepţiona la toamnă. Se vor realiza lucrări de arthitectură şi instalaţii la alte două secţii din cadrul Universităţii Tehnice.
 
De asemenea, vor reîncepe lucrările la un spaţiu refuncţionalizat ca Centru de învăţământ şi cercetare pentru prevenirea şi reducerea riscurilor dezastrelor. Se lucrează pentru proiecte ce însumează câteva mii de metri pătraţi de suprafaţă construită. Există probleme privind sistemul de plată a manoperei, contractele fiind atât de vechi, proiectele sunt livrate pe parcurs, dar există o bună conlucrare cu beneficiarul.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.