Sărăcia, sursă de ameninţări

0
Cornel SIMIGHIAN
 
Recent am parcurs o ştire excentrică, despre un nou sortiment de îngheţată, care costă nu mai puţin de 60.000 USD, în condiţiile în care sute de milioane de alţi trăitori vremelnici pe Terra încearcă supravieţuirea cu mai puţin de 3 dolari pe zi!
 
Dincolo de analizele sofisticate ale gânditorilor planetari, devine limpede că ciocnirea civilizaţiilor are ca şi cauzalitate nu diferenţele religioase, de cultură sau tradiţii, ci marile disparităţi sociale, enormele decalaje dintre nivelul de trai al celor care nu mai pot de bine şi al celor care n-au după ce bea apă, pentru că nici apă nu mai au!
 
Particularizând, Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, cea mai pauperă zonă din Europa comunitară şi nu numai, nu este nici ea, în sine, o excepţie a dezechilibrelor interne, înregistrându-se mari diferenţe între judeţe, între reşedinţele locale şi periferii, între urban şi rural. Banda extrem estică, Botoşani, Iaşi, Vaslui, înregistrează o sărăcie extremă, în altă scară de mărime faţă de situaţia din Suceava, Neamţ, Bacău, inclusiv pe fundalul unui context natural total diferit.
 
Dacă Iaşul înregistrează totuşi cele mai mari salarii din regiune, deşi acestea reprezintă doar două treimi din dimensiunea lefurilor din Bucureşti, la Vaslui se contabilizează recordul naţional al ratei şomajului, sărind bine de 9 %, chiar dacă neoficial se ştie că la Hîrlău ori Paşcani şomajul, cu tot cu cei care nu mai apar în evidenţe, formal nici nu mai există, trece sănătos de 20%.
 
Sărăcia este probabil cel mai bine reliefată de dimensiunea celor care "beneficiază" de efectele Legii venitului minim garantat, sate şi comune întregi intrînd în această tristă categorie de supravieţuitori ai tranziţiei româneşti către (?) nicăieri! Faptul că prăpăditele de bugete comunale se irosesc cârpind această asistenţă socială pasivă, că nu-şi mai pot permite antamarea unor cofinanţări de proiecte economice care să genereze şi locuri de muncă, nu doar o prosperitate punctuală, izolată, sugerează o cronicizare malignă a unui sistem care, din nefericire, întreţine sărăcia!
 
Sigur că e dificil de explicat coerent şi de conexat pretinsa creştere economică de care tot fac vorbire şi premierul, şi ministrul economiei şi finanţelor, chiar şi preşedintele, şi această stare de sărăcie evidentă, aceste disparităţi suficient de ample pentru a nu mai putea fi ignorate, drept pentru care ideile şi opiniile federaliste din Ardeal şi Banat, într-o Europă din ce în ce mai unită, capătă o anume logică în raport cu ipocritele miticisme politice dîmboviţene.
 
De altfel, istoricii serioşi ştiu că, aşa cum la Iaşi a existat o puternică opoziţie faţă de unirea cu Ţara Românească, şi în Ardeal a fost un curent românesc care considera că unirea cu regăţenii se va dovedi un demers păgubos! Ceea ce realitatea a dovedit, chiar dacă asta s-ar traduce prin faptul că măcar 2-3 milioane de români, care s-au cam săturat de România, unde sunt doar îndemnaţi să trăiască bine, şi-au luat lumea-n cap şi au plecat unde au văzut cu ochii!
 
Sigur, ştim cu toţii că vulnerabilităţile apar ca şi consecinţe ale unor deficienţe manageriale macro, la scară naţională, că riscurile sunt doar vulnerabilităţi prost gestionate, care devin ameninţări când sunt, la rîndul lor, tratate defectuos.
 
O serie de analişti au modelat discret o virtualitate de fărâmiţare a României, pe model iugoslav, ceea ce este din start o ipoteză de lucru eronată, fie şi pentru că noi nu avem policromia federală etnică şi confesională a celui mai onest vecin al nostru. Pe care l-am trădat. Şi pe el.
 
Înregistrăm însă aceste disparităţi economice şi sociale între diversele regiuni ale ţării, decalaje frustrante care, contextualizate, pot genera efecte similare disoluţiei iugoslave. Ori cam nimeni nu propune nimic fezabil pentru a reduce aceste decalaje semnificative, prin direcţionarea unei politici investiţionale coerente, atractive prin acordarea unor avantaje locale.
 
Lipsa paradoxală a forţei de muncă profesional calificată, marile deficienţe de infrastructură şi un sistem legislativ economic şi fiscal stufos îndepărtează investitorii, alţii decât cei speculativi, din retail şi piaţa imobiliară.
 
Altfel, e bine, teii înfloresc ca de obicei în Copou, indiferenţi, fără nici o conotaţie electorală!
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.