China: durere, lacrimi şi propagandă

0
 
"Nu plânge, nu plânge". Cuvintele premierului Wen Jiabao spuse unei fete rămasă orfană, în timp ce o ţinea părinteşte de mână şi îi promitea că nicio victimă a cutremurului de la Sichuan nu va fi abandonată, au făcut din liderul chinez un erou naţional. Televiziunea, care l-a arătat pe premier escaladând dărâmăturile şi participând la acţiunile de salvare – cu megafonul în mână – a şters dintr-o lovitură imaginea birocratică şi cenuşie asociată liderilor comunişti, subliniază ziarul El Mundo.
 
Guvernul chinez s-a forţat să afişeze în ultimele zile o imagine mai deschisă, eficientă şi plină de compasiune. În mare parte şi-a atins scopul. Reacţia eficientă în faţa tragediei şi mobilizarea rapida a resurselor statului pentru a-i ajuta pe sinistraţi a primit elogiile ONG şi organismelor internaţionale, care au prezentat atitudinea sa în contrast cu pasivitatea autorităţilor birmaneze după dezastrul ciclonului Nargis.
 
Răspunsul guvernului nu a fost însă lipsit de ticuri propagandistice proprii regimului şi exaltării naţionaliste care a devenit principala sursă a sa de legitimitate. Totuşi, mai mult decât orice a demonstrat cât de mult s-a schimbat ţara în cei 30 de ani de deschidere. China a suferit o tragedie similară la Marele cutremur din Tangshan, în 1976, cu şase săptămâni înainte de moartea lui Mao Zedong.
 
O scurtă notă difuzată la câteva zile după seism a fost urmată de respingerea ajutoarelor trimise de ONU, de cenzurarea presei şi a luptelor interne între grupurile care vizau succesiunea Marelui Cârmaci. "De data asta asistăm la ceva complet diferit", comenta săptămâna aceasta sociologul chinez Zheng Yefu, "populaţia a fost bine informată".
 
Regimul a încercat la început să limiteze accesul presei, pentru a-şi da seama apoi că era imposibil să oprească zecile de reporteri locali care s-au deplasat în zonă. Autorităţile au emis o notă în care cereau ziariştilor să informeze totuşi urmărind principiile unităţii naţionale. Cutremurul a însemnat ruperea definitivă cu politica, care timp de decenii a cenzurat orice ştire negativă întâmplată în ţară. Regula acum s-a nuanţat: totul este permis, mai puţin critica politică sau cea a liderilor naţionali.
 
"Ne aflăm într-o eră diferită, în care departamentul de propagandă nu-i poate frâna pe ziariştii care îşi fac munca", asigură Li Datong, fost redactor şef la Ziarul Tineretului. Beijingul a înţeles repede că seismul reprezenta, totodată, o şansă unică pentru imaginea sa în exterior, după ce timp de mai multe luni fusese criticat pentru reprimarea din Tibet – regiunea este închisă în continuare – sau pentru arestarea disidenţilor. Corespondenţii străini au beneficiat de facilităţi fără precedent pentru a acoperi dezastrul iar preşedintele Hu Jintao a profitat de ocazie pentru a aplana tensiunea din ultimele luni dintre Occident şi China, mulţumind "din inimă" pentru colaborarea altor ţări.
 
Înlocuirea imaginii călugărilor tibetani arestaţi, cu cea a soldaţilor ajutându-i pe sinistraţi a prezentat o latură amabilă a regimului şi a preşedintelui chinez, exact în momentul când mulţi lideri din întreaga lume se întrebau dacă să asiste la inaugurarea Jocurilor Olimpice, din august. şi totodată, permiţând accesul total al mass-media şi arătându-le cetăţenilor ceea se întâmplă, guvernul a impulsionat exaltarea patriotică şi solidară care i-a unit pe chinezi în jurul său.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.