Corupţia în Europa de Est

0
 
Pentru oficialii corupţi din Europa Centrală şi de Est, viaţa a fost rareori mai bună. Aderarea la Uniunea Europeană a oferit posibilitatea furtului din tentantele sume de bani publici, oferite cu generozitate de UE, iar eforturile anticorupţie din regiune s-au dovedit lipsite de putere, limitate sau pur şi simplu controversate, notează publicaţia britanică The Economist, într-un articol dedicat eforturilor anticorupţie ale ţărilor din Europa Centrală şi de Est.
 
Principalele probleme sunt în România şi Bulgaria, cele mai noi state membre ale UE, a căror inabilitate (sau lipsă de înclinaţie) vizibilă de a gestiona problema corupţiei la nivel înalt a dus la avertizări publice din ce în ce mai acerbe din partea Bruxelles-ului.
 
Nici alte ţări nu s-au descurcat însă mai bine. "Înainte de aderare, guvernele se aflau sub o monitorizare atentă. Acum lupta împotriva corupţiei nu mai este o prioritate", comentează Drago Kos, preşedintele GRECO, organism dedicat luptei anti-corupţie, afiliat Consiliului Europei. "Europenizarea elitelor politice a fost luată adesea de bună", explică şi analistul român Alina Mungiu-Pippidi.
 
Chiar şi în Slovenia, odată un model de bună guvernare, legiuitorii se străduiesc să desfiinţeze comisia anticorupţie, prezidată de Kos, susţinând că aceasta consumă prea mulţi bani şi nu este necesară. Motivele reale ale legiuitorilor par să fie legate însă de dispreţul faţă de toate organismele de monitorizare publică (unde salariile personalului au fost reduse cu o treime) şi de atacurile repetate ale comisiei asupra competenţei guvernului de a combate corupţia. Desfiinţarea discutabilă a comisiei a atras proteste din exterior, incluzându-le pe cele ale OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică).
 
În Letonia, directorul agenţiei anticorupţie, care se ocupa de investigarea finanţării fostului partid aflat la guvernare, a reuşit să evite cu greu încercarea de a-l da jos. În Slovacia, ministrul de justiţie a numit tribunalul special anticorupţie, care beneficiază de judecători bine plătiţi şi profilaţi pe domeniul siguranţă, o "instituţie fascistă". Partidul său, al doilea în coaliţia aflată la guvernare, încearcă să obţină ca respectiva curte să fie declarată neconstituţională, în timp ce un alt ministru doreşte ca mituirea străinilor să devină o parte legitimă a cheltuielilor publice.
 
Cele mai spectaculoase cazuri rămân însă în Balcani. La doar trei luni după ce România a aderat la Uniunea Europeană, guvernul de la Bucureşti a demis-o pe Monica Macovei, un ministru al justiţiei curajos, care a atacat corupţia frontal. Succesorul ei, Tudor Chiuariu, a încercat să îl demită pe procurorul anticorupţie pentru investigarea sponsorilor săi politici iar actualul ministru este un fost avocat al companiei ruseşti Gazprom, scrie publicaţia britanică.
 
Potrivit The Economist, în România, obstacolele procedurale au ţinut pe loc toate cazurile de corupţie la nivel înalt iar anchetarea foştilor miniştri are nevoie acum de aprobarea parlamentului, ceea ce trimite fiecare caz la punctul de pornire.
 
Totodată, The Economist remarcă că deşi România a fost catalogată cea mai coruptă ţară din UE potrivit Transparency International, guvernul de la Bucureşti pare mai hotărât să îşi atace criticii decât corupţia.
 
În mod similar, Bulgaria preferă discuţiile în locul acţiunii. Nenumăratele agenţii noi pentru combaterea corupţiei sunt prost coordonate sau nu au funcţionat niciodată. Nici un caz de corupţie la nivel înalt nu a dus până acum la o condamnare, la fel cum s-a întâmplat şi cu cele peste 120 de crime în stil mafiot din 2001.
 
Oficialii UE (şi majoritatea bulgarilor) sunt de părere că fenomenul crimei organizate a atins cele mai înalte niveluri ale guvernării.
 
Demisia forţată a ministrul de interne, Rumen Petkov, în aprilie, nu a adus prea mari diferenţe, iar Bruxellesul ia în calcul suspendarea ajutoarelor de miliarde de euro acordate Bulgariei şi anularea recunoaşterii deciziilor curţilor judecătoreşti din această ţară. Înşelătoarele agenţii speciale nu pot compensa un sistem judiciar plin de judecători şi procurori lipsiţi de onestitate, timizi sau neexperimentaţi.
 
În ţările prost guvernate, remarcă The Economist, o agenţie anticorupţie puternică poate agrava problema, în condiţiile în care, din motive veroase sau pentru a regla disputele politice, se poate abuza de puterile speciale şi de privilegiile respective.
 
Acest lucru s-a întâmplat în Polonia, unde zeloşii vânători de corupţi ai partidului Dreptate şi Justiţie şi-au irosit victoria în alegerile din 2005.
 
Deşi majoritatea polonezilor par să creadă că bogăţia este semnul unei încălcări a legii în trecut, ei nu apreciat acţiunile dure, selective şi doritoare de publicitate ale noii agenţii anticorupţie, iar noul guvern a retrogradat-o, încercând în schimb să reducă din birocraţie.
 
Potrivit The Economist, aceasta s-ar putea dovedi o abordare mai promiţătoare. Combaterea corupţiei funcţionează doar dacă administraţia publică este simplificată până în punctul în care mita devine fie inutilă, fie extrem de uşor de depistat.
 
Acesta a fost secretul succesului în Estonia, probabil cea mai "curată" ţară din regiune. Majoritatea ţărilor est-europene trebuie încă să îşi reformeze birocraţiile, care creează o grămadă de oportunităţi pentru cei care vor profite.
 
Pe măsură ce competitivitatea sa economică scade, Europa de Est îşi poate permite cu greu guvernări proaste.
 
Votanţii sunt în general deziluzionaţi de politica postcomunistă. Şi cu toate acesta, din ţările baltice până în Balcani, chiar şi politicienii care se confruntă cu cele mai uluitoare acuzaţii de corupţie nu par să sufere în sondaje.
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.