Preţul petrolului spulberă iluziile legate de sfârşitul crizei financiare

0
 
Estimările legate de încheierea crizei financiare mondiale s-au văzut spulberate după ce preţul petrolului WTI a crescut la peste 135 de dolari barilul, temerile privind o alunecare a economiei mondiale într-o fază de stagnare şi inflaţie persistentă fiind din ce în ce mai mari, scrie ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung.
 
Îngrijorările cu care se confruntă actorii pieţei internaţionale sunt legate acum de pericolul unei stagflaţii (situaţia care denumeşte în economie o perioadă de stagnare şi inflaţie crescută) a economiei. Pe Wall Street indicele Dow Jones a pierdut luni 1,8%, în timp ce joi cifrele pozitive înregistrate în mod surprinzător au dus la o oarecare revenire a cursului. Indicele Euro-Stoxx-50 (care reflectă cele mai importante cursuri din zona euro) a pierdut şi el miercuri 0,7%, în timp ce creşterea neaşteptată a valorii Ifo (indicator al climatului de afaceri din Germania, elaborat de Institutul pentru Cercetări Economice din Muenchen) a frânat căderea cursului, aşa cum arătau agenţii bursieri.
 
Actorii pieţei sunt alarmaţi nu doar din cauza creşterii preţului petrolului şi a creşterii preţurilor pe pieţele de materii prime şi produse alimentare de bază ci şi din cauza faptului că Rezerva Federală americană (Fed – banca centrală a SUA) a redus prognoza ei de creştere economică la valori între 0,3 şi 1,2%, în timp ce acum trei luni vorbea despre o creştere economică cifrată la 1,3-2%. Totodată, Rezerva Federală a SUA a majorat prognoza referitoare la inflaţie de la 2,1-2,4% la 3,1-3,4%, aşa cum reiese din protocolul şedinţei desfăşurate la banca centrală americană în 29 şi 30 aprilie anul curent.
 
În protocolul discuţiilor ce au avut loc la Rezerva Federală americană se menţionează faptul că dobânda de bază va rămâne stabilă în perioada care urmează, nu demult Rezerva Federală scăzând din nou nivelul ratei de bază a dobânzii cu 0,25 de puncte procentuale, la o valoare de 2%, urmare a îngrijorărilor finanţiştilor legate de creşterea inflaţiei. Rezerva federală are în vedere o inflaţie "crescută" şi o creştere "importantă" a ratei şomajului. În pofida scăderii creşterii economice, majorarea preţurilor la nivel de consumatori a înregistrat în SUA, în luna aprilie, 3,9%, în timp ce inflaţia a atins în Marea Britanie 3% iar în zona euro 3,3%.
 
Aceste cifre sunt mai mari decât nivelul de inflaţie prognozat de Banca Angliei şi Banca Centrală Europeană (BCE), situaţia actuală amintind de anii `70, în care criza petrolieră, combinată cu o politică financiară expansivă a băncilor centrale, a condus la o stagnare a creşterii economice, cuplată cu o rată de creştere a preţurilor de două cifre.
 
Preşedintele BCE, Jean Claude Trichet, a făcut de curând referire la faptul că spirala salarii-preţuri a dus în anii ’70 la un şomaj în masă în Europa. Pentru ca această situaţie să nu se repete, combaterea inflaţiei trebuie să aibă acum prioritate maximă. Pe fundalul acestor avertismente, speculaţiile conform cărora BCE ar urma să scadă rata de bază a dobânzii pentru a stimula conjunctura economică s-au spulberat şi ele, una din urmări fiind aceea că profitul obţinut din obligaţiunile federale cu scadenţa la doi ani (obligaţiuni emise de statul german) a crescut de la 2,9 la 4,2%.
 
În mod normal, în perioade de creştere economică slabă inflaţia se micşorează dat fiind că nivelul scăzut al cererii micşorează spaţiul de manevră al companiilor în ce priveşte majorarea preţurilor. De această dată însă, cererea crescută de petrol, materii prime şi produse alimentare de bază din zona ţărilor nou industrializate dă un impuls creşterii inflaţiei la nivel mondial. Altfel decât în cazul ultimelor trei recesiuni americane, lumea se află actualmente pe o pantă inflaţionară şi nu pe una deflaţionară, Rezerva Federală reacţionând şi ea printr-o reducere mai agresivă şi mai rapidă a dobânzilor.
 
Joachim Fels, economist principal la compania Morgan Stanley, afirma că motivul stagflaţiei este reprezentat de politica financiară prea laxă practicată de băncile centrale. În timp ce inflaţia globală atinge 5%, dobânda pe piaţa monetară globală este de doar 4,3%, dobânda reală situându-se astfel în zona negativă, ceea ce stimulează inflaţia.
 
În acelaşi timp, ţări precum SUA încearcă să reacţioneze la stagnarea conjuncturală printr-o politică financiară expansivă. La fel ca în anii ’70, SUA exportă politica lor monetară laxă în multe ţări care şi-au legat moneda lor naţională la dolarul în scădere. Prin intermediul preţurilor mari la importuri acest lucru stimulează scumpirile şi în aceste ţări.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.