Asfalt tango, corupt dar electoral

0
Cornel SIMIGHIAN
 
Dintr-o perspectivă europeană, marea nemulţumire care bântuie pe la Bruxelles este cea referitoare la eforturile Justiţiei române în combaterea corupţiei înalte, a "gulerelor albe", despre care oficialii de la Bucureşti spun că nu ar prea exista. Deloc. Ceea ce nimeni nu poate să creadă, nici noi şi nici ceilalţi europeni.
 
Ceea ce pare în schimb mult mai credibil ca potenţial avertisment asociat capitolului JAI (Justiţie şi Afaceri Interne) este legat mai degrabă de infracţionalitatea intens mediatizată a ţiganilor externalizaţi prin Europa, şi din România, dintr-un spaţiu comunitar care nu o dată ne-a făcut un proces de intenţie legat de potenţiala lezare a drepturile omului, fie el chiar mai ciorditor la manglă. So keres, mandeo?
 
Revenind la tema corupţiei albe, axioma ipotezei este uşor paradoxală, pentru că se ştie că "Banii corup. Lipsa lor aşijderea!", buclă din care Justiţia şi politica nu par a fi capabile să se smulgă. Când distinsul politician Valeriu Stoica mai era ministru al Justiţiei, a insistat şi a obţinut o salarizare uluitoare a magistraţilor, invocând faptul că astfel aceştia nu vor mai putea fi coruptibili. Deşi sistemul judecătoresc funcţionează în continuare după principiul mioritic prezumat astfel: "eu unul aş fi aşa coruptibil, măcar un pic, dar din păcate puţini sunt cei care profită de oportunitatea asta!"
 
Sigur că subiectul generos numit corupţie maculează cangrenos integralitatea spectrului politic, mai ales în vremuri electorale, când aproape toată mass media afirmă virginal că "Noi, câinele de pază al democraţiei, nu suntem de vânzare! Putem fi însă închiriaţi. O tură, două…" Încă în mesajul politic adresat Parlamentului în data de 15 martie 2005, premierul clama: "Consider că o presă liberă, profesionistă şi responsabilă este semnul de sănătate al unei democraţii".  Ceea ce este lovit de proba verităţii… Dar cine mai e sănătos astăzi?
 
Este însă rizibilă iritarea europeană legată de corupţia înaltă din România, doar pe baza unui raport tendenţios al unor oengişti clar partizani, care stabilesc vinovăţii şi de ce ar fi un Parlament mai curat sau nu, doar pe baza unor semnale de presă, nu a unor sentinţe rămase şi definitive, şi irevocabile! Nu că n-ar fi şi la noi corupţie la liber, că n-ar fi sigur cineva că ăla şi ăla, că (prim-)miniştrii au făcut sau nu fac şmenuri termopan-aurite, în contul unor mătuşi econoame, dar generoase.
 
Dar au dreptul de a ridica piatra, zice Scriptura, doar cei fără de prihană. Ori Bruxelles-ul este în primul rând un sistem birocratic clar definit, în care cazurile de mare corupţie şi deturnări de fonduri au devenit fapt divers, truisme pe care presa comunitară nici nu le mai reţine, fie şi pentru că trebuie să ia act de corupţia înaltă, conotată politic, din propriile ţări. Oare ai noştri, ca brazii, au descoperit marea corupţie, de au  europenii de rang unu atributul de a ne monitoriza?
 
Blatul cu "Petrom" şi "Sidex" a fost amorsat de ex-premierul Anthony Charles Lynton Blair, cel cu gazul metan de Nicolas Paul Stephane Sarkozy de Nagz – Bocsa, Preşedinte al Franţei din 6 mai 2007, iar Gerhard Fritz Kurt Schroder, zis "Acker", fost prim-cancelar al Germaniei, este acum consilier special pentru UE, al concernului rusesc "Gazprom". Simple şi stranii coincidenţe?
 
Desigur, faptul că moare lumea de foame prin Sahel nu ne face pe noi mai sătui, dar parcă n-am fi chiar noi cei mai corupţi, chiar dacă în context cel mai blamat public în Romania pentru aceste deviante de comportament social ar fi şeful de post din comuna X, condamnat pentru că s-ar fi pretat la corupere pentru o pungă de napolitane şi două kile de peşte!
 
Ca peste tot, şpăgile de milioane de euro, comisioanele spăimoase, atenţiile delicate şi generoasele sponsorizări pentru partide şi campanii electorale nu se pun la socoteală, fiind de fapt investiţii care, evident, trebuie decontate şi recuperate cu profit, în timp! Grupurile de interese legitime se ciocnesc cu grupurile de interese nelegitime, cu serviciile aferente în backround. Doar atât!
 
Revenind în dimensiune regională, chiar că nu mai interesează pe nimeni dintre electori cine şi de ce o fi fost furnizorul de borduri, pavele şi gărduţuri, cine o fi de fapt beneficiarul megaproiectului telegondolei în Piatra Neamţ, cine şi de ce o fi achiziţionat cu preţ dublu din Belarus nişte autobuze MAZ, chiar mai urâte ca ale noastre la Iaşi, cine şi de ce s-o fi umplut de un generos bonus asociat proiectului "Palas", lucrări estimate la 165 milioane euro, pentru cele 12 ha care pot demola Palatul Culturii, emblema capitalei Moldovei statuată acum 601 ani, aniversaţi anul ăsta, pe celebrele sale şapte coline, care se tot duc la vale, ca orice versant nedrenat cumsecade…
 
Altfel, în Regiunea Nord-Est, ca mai peste tot, e bine, se toarnă asfalt la greu…
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.