Fisuri in unitatea UE fata de Rusia

0
 
În perioada Razboiului Rece, exista regula ca, ori de câte ori comportamentul Uniunii Sovietice devenea brutal, Statele Unite si Europa Occidentala sa lase deoparte diferentele dintre ele si sa aiba rapid o reactie comuna. Din contra, când Moscova era mai putin amenintatoare, scadea si presiunea asupra solidaritatii aliantei occidentale.
 
Franta (prin Charles de Gaulle), Germania Occidentala (prin Willy Brandt) si SUA (prin Richard Nixon) au incercat fiecare sa obtina avantaje pentru tarile lor de pe urma unor contacte mai strânse cu conducerea sovietica – noteaza marti (2 septembrie 2008) Financial Times, intr-un editorial semnat de Tony Barber. „Pentru intreaga manifestare de unitate a UE de luni, la summitul de urgenta de la Bruxelles, criza legata de distrugerea de catre Rusia a integritatii teritoriale a Georgiei nu a ajuns clar in punctul in care toti europenii sunt in deplin acord unii cu altii.
 
Explicatia nu este greu de gasit. Uniunea Europeana de azi, cu 27 de state, este o creatura foarte diferita de Comunitatea Europeana din anii 70 si 80, care a inceput cu sase membri si a avut apoi 12, toti din Europa Occidentala, pâna la sfârsitul Razboiului Rece. Cea care a facut diferenta a fost includerea Austriei, Finlandei si Suediei in anii 90 si, mai presus de toate, a 10 tari din fostul bloc comunist incepând cu 2004”, releva autorul editorialului din publicatia britanica. Sa privim putin la remarcile facute luni de liderii Poloniei si Austriei.
 
„Exista politicieni, chiar si in Europa, care ar prefera concluzii fara continut pentru a nu deranja relatiile lor strânse cu Rusia”, s-a plâns premierul polonez Donald Tusk, in ceea ce era o referire clara la germani, italieni si altii. În schimb, cancelarul austriac Alfred Gusenbauer a spus ca este „impotriva oricarui tip de escaladare” a actualei situatii. Rusia si UE – a spus el – au ratiuni strategice pentru o cooperare rezonabila”.
 
Summitul a dezvaluit o mare divergenta intre tari ca Republica Ceha, Estonia, Letonia, Lituania si Polonia – toate foste satelite sovietice – si Franta, Germania si Italia. Primul grup sustine puternic Georgia, in timp ce al doilea il critica dur pe liderul georgian Mihail Saakasvili, si se bucura de relatii comerciale si investitionale prospere cu Rusia, pe care nu doresc sa le vada amenintate.
 
În aceste conditii – noteaza aceeasi publicatie – ar fi gresit sa se traga concluzia ca tarile est-europene fac presiuni in sensul punerii cartilor pe masa in relatia cu Moscova. Geografic, ele sunt in prima linie a frontului. Ele sunt, in cea mai mare parte, state mici. Doua sunt chiar foarte mici si au minoritati ruse vocale, asadar o confruntare deschisa este chiar si mai putin in interesul lor decât in cel al Frantei sau Germaniei.
 
Mai degraba, est-europenii tin cont de experienta lor legata de atitudinea sovietica pentru a le transmite partenerilor vest-europeni ca trebuie sa dea un raspuns ferm atunci când Rusia „sare calul”, asa cum spun toate tarile din UE ca Moscova a facut in Georgia.
 
Alarma lor este de inteles pentru ca Georgia este parte a aceleiasi foste sfere de influenta ruse din care si ele au facut cândva parte. „Cine va urma?”, se intreaba ele. Totusi, sanctiuni economice sau chiar diplomatice dure contra Rusiei nu ar fi niciodata anuntate la suummit. UE nu este o alianta militara si nici macar un politist regional pentru Europa. Politica sa externa si de securitate comuna este o activitate in desfasurare, dar nu o realitate solida.
 
Negocierea, parteneriatul si priceperea unor compromisuri ingenioase fac parte din adevaratul spirit si forta vitala a Uniunii. Singura problema este aceea ca Rusiei, in actuala sa dispozitie, s-ar putea sa nu i se potriveasca acest tip de abordare – conchide Financial Times.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.