Obisnuit cu opulenta, statul spaniol nu stie sa se adapteze crizei

0
 
Statul spaniol actual, obisnuit sa se scalde in opulenta, a crescut dezordonat si a devenit atât de cheltuitor si mâna sparta, incât acum este incapabil sa se adapteze crizei. Gazda a zeci de milioane de turisti, Spania a fost in ultimii ani un paradis al consumului capabil sa umple vistieria statului cu impozite directe si indirecte.
 
Ori de câte ori un spaniol sau un turist isi umplea portbagajul sau bea bere, alimenta vistieria statului. Acum când criza a limitat consumul si veniturile publice, statul spaniol, bolnav, obez si capricios, se dovedeste incapabil sa se adapteze crizei si sa se supuna regimului sever de slabire prescris de experti, noteaza ziarul Periodista Digital.
 
Pentru nefericitii cetateni ai tarii, statul nu mai este, asa cum a dovedit istoria cel mai mare escroc, cel mai violent asasin si cel mai mare inamic al libertatii, ci si cel mai grav obstacol in calea prosperitatii si bunastarii, se arata in editorial. Statul spaniol a devenit un monstru scapat de sub control care s-a extins fara oprelisti, precum celulele canceroase. Pe lânga cele 17 guverne autonome, Spania are 50 de guverne provinciale, plasmuite in tot atâtea deputatii, adevarate miniguverne repartitoare de impozite, dar si primarii obisnuite sa traiasca in opulenta gratie „boom-ului” constructiilor.
 
La aceasta administratie bolnava de „elefantism” se adauga cei agatati de putere, consilierii, baronii partidelor si alte specimene ale faunei publice spaniole. Presedintele si consilierii din Castilla la Mancha si-au dublat salariile; parlamentarii andaluzi au cerut alta marire iar politicienii din alte regiuni se simt atât de siguri in fata cetateanului de rând indignat si neputincios, incât nu ezita sa-si majoreze veniturile fara sa le pese de criza prin care trec familiile marunte si de faptul ca simbriile lor sunt de zece si chiar de 18 mai mari decât salariul mediu pe economie.
 
Acesti gestionari ai statului, putin sensibili la suferintele semenilor lor, obisnuiti sa traiasca in bogatie, si mai ales politicienii opulenti, care obtin putere impartind bani si favoruri, sunt incapabili sa tina un regim de austeritate, sa slabeasca si sa se adapteze unei crize care necesita economii drastice si un control de fier asupra cheltuielilor publice. Statul bolnav spaniol refuza sa strânga cureaua asa cum fac milioane de familii si prefera sa cheltuiasca anul public si sa se indatoreze pentru a nu pierde puterea, o atitudine iresponsabila care ar putea avea consecinte penale si sa duca tara la faliment.
 
Multi experti sunt de parere ca opt din zece primarii ar trebui sa se declare in faliment tehnic, dar nu vor sa o faca deoarece primarii si consilierii, autodotati cu salarii si privilegii nu vor sa-si piarda statutul si voturile. Nici in guvernele autonome situatia nu este mai buna. Aroganta si voracitatea au determinat multe din aceste guverne sa devina fabrici de functionari si de posturi publice. Guvernele lor sunt cheltuitoare care cresc peste masura, incapabile sa genereze bogatie, dar experte in hartuirea sectorului privat cu impozite si birocratie.
 
Guvernul central, cu marja mai mare de manevra, a decis sa se indatoreze iresponsabil pentru a continua sa cheltuiasca si sa se scalde in opulenta, fara sa-i pese ca in acest fel ipotecheaza viitorul natiunii si ca se apropie de ruina. Dupa ce a facut ca greierele din fabula, cheltind vesel fara sa economiseasca pentru vremurile de restriste, politicienii spanioli se afla acum in fata unei dileme: De unde sa scoata bani pentru a continua sa traiasca ca o mâna sparta? Cum sa plateasca niste datorii pe care sistemul financiar international incepe sa le priveasca cu ingrijorare?
 
Singurul raspuns perceput in fata dramei statului spaniol, bolnav pâna in maduva oaselor de obezitate morbida si victima a „ticurilor” noilor imbogatiti, este sa nege criza si sa asigure, fara nicio proba, cum face premierul Jose Luis Rodriguez Zapatero aproape zilnic, ca Spania va rezista mai bine dramei decât vecinii sai si ca in curând totul va fi din nou roz. Ce pot face cetatenii pasnici in fata unei atitudini atât de iresponsabile a liderilor lor inepti?
 
Au facut probabil ceva grav pentru a fi ajuns in aceasta situatie. Au tolerat ca niste lasi ca politicienii lor, angajati ai democratiei, sa acumuleze o putere atât de mare incât azi cetateanul, care este singurul stapân teoretic al sistemului democratic, nici macar nu poate sa le reproseze ineptia si sa-i destituie.
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.