Marile puteri mondiale sint „jucariile intoarse cu cheita” ale lui Saakasvili

0
 
Pierzând razboiul din Osetia de Sud, presedintele georgian si-a rezolvat toate problemele. Atât in planul politicii interne – opozitia si-a strâns rândurile cu cele pro-prezidentiale – cât si in politica externa. Acum, Georgia a devenit pentru Occident avanpostul numarul unu, cu toate avantajele si favorurile ce rezulta de aici. Potrivit cotidianului rus Gazeta, Saakasvili i-a pacalit pe toti, iar pentru o asemenea evolutie a evenimentelor nimeni nu s-a dovedit pregatit.
 
Recunoasterea Abhaziei si Osetiei de Sud a fost un gest constrâns, iar acest lucru se refera si la interventia (rusa( in Osetia de Sud, asupra careia Moscova a chibzuit mult, in pofida faptului ca ani de zile le impartise osetinilor pasapoarte rusesti. Dar, la fel de constrânsa a fost si reactia americana, iar in aceasta consta de fapt marele succes al lui Saakasvili, pentru care nimeni nu intentioneaza sa-l felicite.
 
Spre surprinderea tuturor gigantilor interesati, presedintele georgian a reusit sa le impuna regulile jocului si programul sau, noteaza Gazeta. Posibilitatea unui asemenea joc pentru Tbilisi nu constituia pentru nimeni un secret, cel putin nu din primavara acestui an, când pe valul kosovar Moscova a inceput sa vorbeasca despre constructia de noi relatii cu Suhumi si Thinvali. La Tbilisi, oameni apropiati puterii recunosteau, in discutii private, ca evenimentele din Kosovo au determinat mari schimbari politico-psihologice la nivelul conducerii nationale.
 
Întreaga perioada postrevolutionara, Saakasvili pleca in mod clar de la premiza ca un razboi in republicile separatiste nu poate fi declansat, pentru ca o asemenea acutizare nu intra in planurile Occidentului si in primul rând al americanilor, iar a risca miza americana ar fi fost o eroare. La rândul lor, reprezentantii Washingtonului atentionau: daca veti „ceda nervos” in Thinvali sau Suhumi, puteti uita de sprijinul nostru.
 
Însa, americanii plecau, iar in cabinetul presedintelui Saakasvili intrau vechii tovarasi si intrebau: oare vor avea prietenii nostri americani de ales daca vom declansa, totusi, razboiul? De fapt, ceea ce s-a intâmplat la Thinvali era gata sa izbucneasca inca din primavara, la Suhumi. În acele zile, oamenii de la Tbilisi care stiau acest lucru vorbeau despre aceasta prieteneste si in soapta. Da, „adusa de Moscova intr-o asemenea situatie”, puterea georgiana trebuie sa raspunda cumva: de exemplu, printr-un razboi care urma sa trezeasca din letargie intreaga comunitate internationala.
 
Cât de trist ar fi, aceste calcule s-au dovedit extrem de precise, unele matematice. Desigur, nu fara ajutorul Moscovei, ale carei eforturi au facut ca toti sa creada ca Saakasvili pur si simplu a picat in plasa unei provocari. Si intr-adevar, americanii nu au avut de ales. Cosmarul care era spulberat timp de patru ani, a devenit dintr-odata realitate. La fel de greu le-a fost si europenilor. Fara a miza intr-un mod atât de principial pe Tbilisi precum americanii, si ei au fost nevoiti sa-si caute locul in acest conflict.
 
Potrivit Gazeta, daca independenta Osetiei de Sud constituie un lucru destul de suspect, Abhazia a fost impinsa de Saakasvili la o varianta proasta. Acest teritoriu isi dovedise intr-adevar dreptul la independenta, iar Abhazia putea fi foarte bine inclusa pe primele locuri in lista de candidati care ar putea participa la „viitorul compromis”, bazat pe noi reguli de joc.
 
Acum, insa, Abhazia poate sa uite de adevarata independenta. În final, dându-le absolut tuturor viata peste cap (cu exceptia Iranului si Chinei, precum si a putin numerosilor democrati rusi(, Saakasvili si-a rezolvat toate problemele. Nu atât cele politice interne, cât mai ales cele pe planul politicii externe. Acum, Georgia este avanpostul numarul unu pentru Occident, cu toate avantajele si favorurile ce rezulta de aici. Occidentul nu mai are de ales.
 
Cu atât mai mult cu cât, prin „raspunsurile sale asimetrice”, Moscova nu face decât sa inrautateasca situatia, astfel ca o pacificare grabnica nu-l paste pe Saakasvili. De altfel, subliniaza Gazeta, daca Moscova s-ar fi temut intr-adevar de militarizarea Georgiei, atunci ea ar fi trebuit doar sa salute statutul de membru in NATO al acestei tari. În acest caz, orice matematica georgiana si-ar fi pierdut sensul, deoarece in mod clar Saakasvili nu si-ar fi permis sa transforme disputa pe marginea Abhaziei intr-un conflict real dintre Rusia si NATO.
 
Tocmai in aceasta consta lectia pe care presedintele Saakasvili le-a dat-o tuturor: el si-a jucat, intr-o lume chipurile unipolara, jocul in asa fel, incât politicieni de talie mondiala au fost nevoiti sa se comporte ca niste jucarii intoarse cu cheita. Ar fi bine ca un strateg sa ne explice prin ce acest joc se deosebeste de multipolaritatea la care aspira Rusia, se intreaba in final ziarul rus.
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.