Sfârsitul lumii se amâna: pamântul a supravietuit experimentului Big Bang-2

0
 
Cu totii am putea fi felicitati: marele accelerator de particule – The Large Hadron Collider (LHC) – a fost lansat, insa sfârsitul lumii a intârziat sa apara. Nimeni nu i-a vazut pe cei 4 calareti ai Apocalipsei; „gaura neagra” nu ne-a absorbit cu tot cu case, masini, telefoane mobile si bilete de calatorie pentru tari exotice; din sparturile de spatiu si timp nu ne-au atacat „oaspeti din viitor”.
 
Un cunoscut de-al meu locuieste in Elvetia, iar rau famatul tunel trece practic pe lânga casa sa – totusi, si acest cunoscut este viu si nevatamat si activ din punct de vedere „web”. Într-un cuvânt, totul este ok. Este adevarat ca testarea principala a acceleratorului va avea loc la sfârsitul lui octombrie, astfel ca mai avem timp sa ne temem, comenteaza analistul ziarului rus Nezavisimaia Gazeta, Stanislav Minin.
 
Cum se face ca The Large Hadron Collider (LHC), acest costisitor proiect al cercetatorilor din intreaga lume a patruns in cultura maselor si a dat nastere unui mit apocaliptic? Potrivit analistului rus, ar exista trei cauze care au determinat acest lucru. Cauza nr.1: lipsa unei comunicari eficiente intre comunitatea oamenilor de stiinta si societatea de consum. Adesea, oamenii obisnuiti nu inteleg nici cu ce se ocupa oamenii de stiinta, nici limbajul in care acestia comunica.
 
Dintr-un reportaj despre LHC, un om care nu se intereseaza de stiinta poate pricepe un singur lucru: te toti ne paste sfârsitul lumii! S-ar fi parut ca Internetul, aceasta capodopera a progresului tehnico-stiintific, ar fi trebuit sa apropie masele de stiinta, insa, in realitate, el a netezit drumul paranoii pseudostiintifice, iar vedeta a Retelei devine adesea cel care descrie cea mai fantasmagorica imagine.
 
În ceea ce-i priveste pe oamenii de stiinta, ei nu sunt tari la capitolul pantomima si nu pot explica doar prin gesturi ce inseamna bozonul Higgs (particula care ofera masa altor particule, doar plutind pe lânga ele si apoi ciocnindu-se cu acestea). Cauza nr.2: realitatile mass-media moderne. „Media is a message”, scria odata Marchall McLuhan. Media concurente nu se bat pur si simplu in cantitati de informatie transmise. Important este modul in care aceasta informatie este prezentata: nu atât Ce se spune, cât mai ales Cum se spune.
 
Despre acelasi LHC la jurnalul de stiri se poate relata ca despre un progres stiintific, dar se poate pregati si un reportaj in care corespondentul sa transmita din tunel ca din maruntaiele unui monstru, apelând la ignoranta si frica oamenilor simpli. Acestea sunt consecintele luptei pentru public: rolul iluminator al media a devenit unul secundar, iar pe primul loc s-au impus miturile si superstitiile. Mitul ajuns la televizor este vivace si tenace.
 
În sfârsit, cauza nr.3: nevoia de frica. Frica a stimulat mereu activitatea in vederea depasirii acesteia. Omul a creat un complicat mecanism de cultura pentru ca se temea. Se temea de padure si de animale salbatice; de vecini cu fete boite; de propriile instincte animalice suprimate; de ceea ce nu putea pricepe. Acest obicei s-a pastrat. Iar daca nu mai ai de ce te teme, este usor sa inventezi un alt obiect al fricii. Cu alte cuvinte, acceleratoarele se fac si se desfac, frica insa este un sentiment etern, conchide analistul rus.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.