Rusia hard versus China soft

0
 
China si Rusia au oferit lumii intregi imaginea unui contrast puternic in ceea ce priveste modul in care folosesc puterea. Dupa cum a afirmat recent analistul francez Dominique Moisi, „in vreme ce China intentioneaza sa seduca si sa impresioneze lumea prin numarul medaliilor sale olimpice, Rusia doreste sa impresioneze lumea demonstrându-si superioritatea militara.
 
Astfel, e vorba despre puterea „soft” a Chinei versus puterea „hard” a Rusiei”, este de parere profesorul de relatii internationale la John F. Kennedy School of Government din cadrul Universitatii Harvard, Joseph Nye, intr-un articol publicat de Project Syndicate si preluat de The Moscow Times. Unii analisti americani, cum ar fi Edward Luttwak, au ajuns la concluzia ca invazia Georgiei de catre Rusia dovedeste „ireleventa puterii soft” si dominatia puterii militare. De fapt, situatia se va dovedi a fi mai complicata de atât pentru ambele tari.
 
Puterea „soft” reprezinta capacitatea de a obtine lucrurile dorite prin atractie, nu prin obligare sau plata. Desigur, ea nu reprezinta solutia tuturor problemelor. Pasiunea dictatorului nord-coreean Kim Jong Il pentru filmele de la Hollywood nu va afecta programul lui nuclear. Iar puterea „soft” nu a dus la niciun rezultat in eforturile de a impiedica guvernarea talibana din Afganistan sa sprijine Al-Qaida in anii 1990. Însa alte teluri, precum promovarea democratiei si a drepturilor omului, sunt obtinute mai eficient prin folosirea puterii „soft”, care poate crea atât un mediu potentator, cât si unul negativ – dupa cum au descoperit SUA dupa invazia in Irak.
 
Scepticii care desconsidera puterea „soft” din cauza ca ea nu rezolva toate problemele sunt asemenea unui boxeur care lupta fara a-si folosi mâna stânga, pentru ca cea dreapta e mai puternica. Puterea „soft” in sine este rareori suficienta, insa este de multe ori esential ca puterea „soft” si cea „hard” sa fie imbinate pentru a se obtine o strategie a „puterii inteligente”. Dupa cum a afirmat anul trecut ministrul american al apararii, Robert Gates: „Sunt aici pentru a sustine intarirea capacitatii noastre de a folosi puterea „soft” si de a o integra mai bine cu puterea „hard”.
 
Forta militara este, in mod evident, o sursa de putere „hard”, insa aceeasi sursa poate contribui uneori la manifestarea puterii „soft”. Activitatea impresionanta a SUA de oferire de ajutoare umanitare dupa tsunami-ul din Oceanul Indian, in anul 2004, si dupa cutremurul din sudul Asiei din 2005, a contribuit la refacerea imaginii SUA. Pe de alta parte, folosirea gresita a resurselor militare poate submina puterea „soft”. Uniunea Sovietica a detinut o mare putere „soft” in anii de dupa Al Doilea Razboi Mondial, insa a distrus-o prin felul in care Kremlinul s-a folosit de puterea sa „hard” impotriva Ungariei si Cehoslovaciei.
 
Rusia trece acum printr-o perioada de reactie nationalista fata de ceea ce considera a fi umilirea la care a fost supusa dupa prabusirea Imperiului Sovietic. Când cresterea preturilor energiei i-a stimulat economia, Rusia a gasit oportunitatea de a-si reafirma puterea asupra vecinilor sai. În plus, s-a simtit amenintata de planurile de extindere a NATO, de planurile pentru instalarea in Europa de Est a unui sistem anti-racheta si de recunoasterea de catre Occident a separarii Kosovo de aliata Rusiei, Serbia. Rusia a incercat multa vreme sa slabeasca guvernul georgian. La inceputul lunii august, a intins o cursa in Osetia de Sud, iar Georgia a cazut in ea.
 
În cazul in care Kremlinul si-ar fi folosit asa-numita forta de pace doar pentru a proteja „auto-determinarea” sud-osetienilor, invocând drept motiv actiunile precedente ale Occidentului in Kosovo, nu ar fi facut atât de mult rau propriei puteri „soft”, iar beneficiile ar fi depasit costurile. Însa bombardând, blocând si ocupând multe parti din Georgia, amânându-si retragerea si nereusind sa protejeze civilii georgieni, Rusia a pierdut legitimitatea actiunilor sale si a semanat teama si neincredere in intreaga lume. Vecinii sai, cum ar fi Ucraina, au devenit din ce in ce mai nelinistiti.
 
O consecinta imediata a constat in faptul ca Polonia nu mai respinge acum sistemul american de aparare anti-racheta. Când Rusia a cerut sprijin pentru politica sa fata de Georgia colegilor-membri ai Organizatiei de Cooperare de la Shanghai, China si ceilalti parteneri au refuzat. Efectele pe termen lung ar putea include esecul propunerii ruse pentru un nou sistem europen de securitate, o reimpulsionare a interesului europenilor fata conductele Nabucco si White Stream, care ocolesc Rusia, si o scadere dramatica a investitiilor straine in Rusia.
 
Pe de alta parte, China a incheiat luna august cu o putere „soft” mult sporita de buna desfasurare a Jocurilor Olimpice. În octombrie 2007, presedintele chinez Hu Jintao a declarat intentia tarii sale de a-si spori puterea „soft”, iar Jocurile Olimpice erau o parte importanta din respectiva strategie. Creând Institutul Confucius pentru a promova cultura chineza, crescând vizibilitatea internationala, atragând studenti straini in universitatile sale si folosind o putere mai blânda fata de vecinii sai din Asia de Sud-Est, China a facut investitii majore in puterea „soft”.
 
Sondajele de opinie indica o imbunatatire a reputatiei sale internationale. Însa guvernul Chinei nu a reusit sa atinga toate obiectivele pe care si le impusese in contextul Jocurilor Olimpice. Neonorându-si promisiunea de a permite desfasurarea demonstratiilor pacifiste si de a acorda acces liber la Internet, China si-a scazut beneficiile din domeniul puterii „soft”. Va fi nevoie de mai mult decât o editie de succes a Jocurilor Olimpice pentru a depasi aceste limite autoimpuse.
 
Spre exemplu, un sondaj de opinie recent a indicat ca, in pofida eforturilor Chinei de a-si spori puterea „soft”, SUA domina in continuare in toate categoriile puterii „soft”. Astfel, in vreme ce China a câstigat cele mai multe medalii de aur, Jocurile Olimpice de la Beijing nu au inlaturat suprematia Washingtonului in afara arenelor sportive. Ramâne de sperat ca liderii Chinei vor invata importanta pe care o are exprimarea libera in dobândirea puterii „soft”, este de parere Joseph Nye. Bineinteles, doar timpul va putea aduce rezultate si schimbari in situatia Rusiei si a Chinei. Spre deosebire de o competitie olimpica, actiunile lor recente nu vor primi o nota finala pâna ce nu se vor juca meciurile puterii.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.