Ce este inflaţia?

2
 
Inflatia (inflation) este o crestere generala, in timp, a nivelului preturilor bunurilor si serviciilor. Inflatia se masoara, de regula, ca procent de crestere a Indicelui Preturilor de Consum, dar nu este singurul mod in care poate sa fie masurata, intrucat se pot folosi mai multi indici de preturi. Cei mai multi dintre economisti considera ca o crestere a ratei inflatiei este o consecinta a cresterii masei monetare.
 
In ceea ce priveste factorii care pot determina un nivel moderat al inflatiei, parerile economistilor sunt impartite. Unii dintre specialisti considera ca rata inflatiei este influentata de cererea reala de bunuri sau servicii sau de lipsa unor anumite produse de pe piata, dar si de cererea si oferta de bani de pe piata.
 
La mijlocul secolului XX, economistii s-au despartit in doua tabere adverse: monetaristii, care sustin ca masa monetara este determinanta fata de orice alt factor pentru fluctuatiile inflatiei si Keynesienii, care sustin ca cererea reala ae o importanta mai mare si decat masa monetara.
 
Masurarea inflatiei este diferita in functie de indicele de preturi folosit. Cele mai raspandite modalitati de masurare a inflatiei raman, totusi, cele dupa Indicele Preturilor de Consum si cele dupa Deflatorul PIB, care masoara variatia preturilor bunurilor si serviciilor produse in economia nationala.
 
Termeni inruditi
Alaturi de inflatie, economistii iau inconsiderare cateva concepte aflate in legatura cu inflatia. Deflatia este o scadere generala a nivelului preturilor. Dezinflatia este o scadere a ratei inflatiei. Hiperinflatia este intrarea intr-o spirala necontrolata a inflatiei. Stagflatia este o combinatie de inflatie cu crestere a ratei somajului. Reflatia este o tendinta de crestere a preturilor ca reactie la masurile antiinflationiste.
 
In cadrul economiei politice clasice, prin inflatie se intelegea o crestere a masei monetare (ofertei de bani), in timp ce deflatia desemna fenomenul opus (a se vedea inflatia monetara). Economisti din cadrul unor scoli de gandire economica (inclusiv unii ec. austrieci) inca utilizeaza termenul de inflatie in acest sens.
Terminologia contemporana se refera insa la inflatie/deflatie in sensul de politici monetare expansioniste / contractioniste.
 
Masurarea inflatiei
Inflatia se calculeaza ca rata procentuala a modificarii unui indice de pret, de unde si denumirea de rata a inflatiei. Problema principala a indicilor, intrucat avem de-a face cu indici compoziti, este greutatea pe care o are fiecare dintre categoriile de produse in cosul de produse pe baza caruia este calculat indicele.
 
Aceasta rata poate fi calculata pornind de la diversi indici de pret, incluzand:
 
– Indicii preturilor de consum (consumer price indices – CPIs) masoara preturile unui numar de produse considerate a fi cumparate de consumatorul tipic. In afara de acestia, mai exista Indicele preturilor cu amanuntul (Retail Price Index).
 
– Indicii costului vietii (Cost-of-living indices – COLI), care sunt indici similari celor ai preturilor de consum si sunt folositi frecvent in vederea ajustarii veniturilor fixe si a celor contractuale, astfel incat sa pastreze valoarea reala a acestor venituri
 
– Indicii preturilor de productie (Producer price indices – PPI), care masoara nivelul preturilor de productie. Difera de Indicii Preturilor de Consum (CPI) prin aceea ca subventionarea preturilor, profiturile si taxele platite de producatori pot determina diferenta intre pretul de productie si pretul platit de consumatorul final. In plus dinamica PPI difera de cea a CPI, in sensul ca modificarile PPI se produc cu intarziere fata de cele ale CPI.
Inflatia calculata cu PPI masoara practic presiunea pe care modificarea costului materiilor prime o pune asupra producatorilor. Se poate considera ca inflatia calculata prin PPI (PPI-inflation) determina inflatia de consum si poate fi absorbita fie de profituri fie ajustata prin cresterea productivitatii. In India sau in SUA, de exemplu, inflatia determinata printr-o metoda mai veche de calcul in baza PPI mai purta denumirea si de Indicele Preturilor cu Ridicata (Wholesale Price Index).
 
– Deflatorul PIB (GDP Deflator) masoara pretul tuturor bunurilor si serviciilor inclus in calculul PIB. Deflatorul publicat de Departamentul de Comert al SUA este prin definitie raportul dintre PIB nominal si PIB real.
 
– Indicele preturilor bunurilor de capital (Capital goods price Index) nu s-a calculat inca niciodata, dar necesitatea definirii si masurarii acestuia a fost subliniata de mai multi economisti (calcul separat al modificarii preturilor actiunilor, activelor imobiliare). Intr-adevar, o crestere a masei monetare poate conduce la inflatie prin cerere si/sau la o crestere a inflatiei prin bunurile de capital. Sporirea masei monetare, cu toate acestea, a inregistrat un ritm relativ constant incepand cu 1970, in vreme ce rata inflatiei prin cerere a scazut, in mare parte datorita faptului ca fenomenul inflationist a afectat in primul rand bunurile de capital si nu pe cele de consum.
 
– Indicele preturilor productiei industriale (Industrial Product Prices Index – IPPI) masoara evolutia de ansamblu a preturilor produselor/serviciilor industriale fabricate si livrate de producatorii interni intr-o anumita perioada (denumita perioada curenta) fata de o perioada anterioara (denumita perioada de baza sau de referinta), in primul stadiu de comercializare a produselor/serviciilor. Pentru construirea indicelui preturilor productiei industriale nu sunt luate in calcul decat tranzactiile corespunzatoare primului stadiu de comercializare a produselor, adica la iesirea acestora din intreprinderile producatoare. (biz365.ro)
Citește și
2 Comentarii
  1. Z. spune

    E bun . ma ajutat sa trec anu` la economie=))

  2. RTT spune

    Nu te-a ajutat insa sa treci si testul de gramatica din generala…

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.