Rusia si SUA sunt tentate sa imparta definitiv Europa in sfere de influenta

0
 
Relatiile speciale pe care anumite tari ale Uniunii Europene (UE) le au Moscova sau Washingtonul nu permite desfasurarea unei politici externe comune a UE. În aceste conditii, pentru Rusia si SUA apare tentatia de a imparti Europa in sfere de influenta. Din exterior, UE a parut destul de unita in problema Georgiei: ea a sprijinit principiile integritatii teritoriale a statului georgian, abtinându-se totusi sa formuleze cuvinte dure la adresa Rusiei; UE a promis Tbilisi sprijin economic, dar spre deosebire de SUA nu i-a oferit lui Saakasvili decât declaratii politice.
 
Într-adevar, o pozitie echilibrata. Însa, prin aceasta unitate aparenta se intrezaresc divergente profunde.Tinând cont de actualul caracter al relatiilor pe care unele tari europene le au cu Rusia, este destul de greu sa ni-i imaginam in rolul de pacificatori in conflictul din Caucaz pe premierul britanic Gordon Brown sau pe presedintele polonez Kaczynski, comenteaza cotidianul rus Gazeta.
 
Potrivit ziarului moscovit, contradictiile din interiorul UE, determinate in prezent de conflictul ruso-georgian, au fost provocate nu doar de opiniile diferite ale politicienilor si analistilor europeni asupra evenimentelor in sine, ci si de a atitudinea lor diferita fata de Rusia si vecinii ei. Este vorba despre inca o manifestare a unei particularitati curioase a actualei Europe: majoritatea tarilor UE au relatii strânse cu diferiti jucatori geo-politici din afara UE. Adesea, aceste „afaceri cu strainii” influenteaza politica externa a tarilor europene si chiar, intr-o anumita masura, contravin obligatiilor lor in cadrul UE.
 
Franta, de exemplu, ocupându-se „conform functiei” (detine presedintia UE) de medierea relatiilor dintre Rusia si Georgia, manifesta o intensa activitate diplomatica in directia Marii Mediterane si a Orientului Mijlociu (OM). În schimb, elanul pro-american, pe care Nicolas Sarkozy il manifestase in primele luni ale presedintiei sale, s-a temperat in mod substantial. Totusi, este posibil ca acest lucru sa fie dictat de nesiguranta privind deznodamântul viitoarelor alegeri prezidentiale din SUA: „batrâna Europa” ii tine pumnii lui Barack Obama, ceva mai liberal si mai putin predispus la confruntare.
 
De altfel, potrivit Gazeta, „pasiunile externe” ale Frantei nu au urmari politice atât de evidente pentru Europa precum relatiile analoge ale Marii Britanii cu o serie de tari est-europene. „Relatiile speciale” dintre Marea Britanie si SUA numara mai multe decenii, iar in cazul conflictului din Georgia, Londra a ramas fidela principiilor euro-atlantice, fiind in acest sens la unison cu tarile est-europene, ai caror lideri politici se situeaza de asemenea pe pozitii pro-americane. Un fel de contrapondere la orientarea unei parti a UE spre SUA pot servi relatiile destul de strânse dintre Germania si Rusia.
 
Aceste relatii au o baza exclusiv pragmatica: proiectele energetice comune. În acest sens, relatiile ruso-germane sunt opusul relatiilor dintre Rusia si tarile Europei de Est. Daca una dintre cauzele tensiunilor dintre Moscova si tarile est-europene o constituie asa-zisa politica istorica, interminabilele acuzatii reciproce privind suparari mai vechi, in relatiile ruso-germane factorul istoric a trecut pe planul doi, in pofida faptului ca nu exista alte doua tari care „sa-si fi supt una alteia atâta sânge” precum Rusia si Germania. Pe flancul sudic al Europei, o completare ceva mai modesta a „prieteniei petroliere” ruso-germane o constituie relatiile destul de strânse cu Italia.
 
În aceste conditii, nu este de mirare ca fiecare criza politica externa echivaleaza pentru Europa daca nu cu o schisma, atunci in mod sigur cu tensiuni interne. Principalele surse ale acestor tensiuni ramân aceleasi: relatiile cu Rusia si SUA. Deoarece nivelul integrarii politice a Europei nu se poate compara cu cel al integrarii sale economice, fiecare decizie politica externa in cadrul UE necesita consultatii indelungate. Acest lucru face ca Europa sa devina un „outsider politic”, iar faptul ca multe tari ale UE au „afaceri personale” cu Moscova sau Washingtonul frâneaza si mai mult procesul de formare a unei politici externe comune a UE.
 
Pentru Rusia si SUA apare tentatia de a imparti in mod definitiv Europa in sfere de influenta. De ce sa-ti consolidezi relatiile cu intreaga UE daca te poti baza pe anumite tari europene cu atitudini binevoitoare? În opinia Gazeta, proiectul amplasarii de elemente ale sistemului american antiracheta in tari din Europa de Est prezinta un exemplu al acestui gen de politica. Totusi, potrivit ziarului citat, o asemenea politica ar putea aduce unele avantaje tactice, insa nu strategice. În primul rând, UE a devenit deja, in mare masura, un intreg economic, iar acest lucru reprezinta principala „siguranta” impotriva unei posibile schisme politice.
 
În al doilea rând, schimbarile din configuratia geopolitica a Europei nu vor fi, neaparat, unele favorabile Rusiei. Astfel, o reactie la conflictul ruso-georgian au devenit propunerile unor analisti est-europeni privind crearea unei aliante militare mai strânse cu SUA, eludând NATO, mult prea greoi si prea putin eficient. Daca Moscova va miza pe schisma politica a Europei, asemenea propuneri ar putea fi realizate, fapt ce va complica lucrurile la granitele Rusiei.
 
În al treilea rând, existenta unei UE in calitate de jucator geopolitic independent este in avantajul Rusiei si SUA, tocmai in cazul unei acutizari a relatiilor dintre ele. Eforturile de mediere ale UE in vederea detensionarii situatiei din Caucaz au demonstrat acest lucru, in pofida problemelor ce se inregistreaza in planul unitatii politice a Europei, conchide Gazeta.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.