Tiraspolul aspira la „modelul catalan”

0
 
Nu toate conflictele inghetate din fostul spatiu sovietic trebuie sa fie rezolvate prin forta, asemeni celor din Osetia de Sud si Abhazia. Cel al exoticei Republici Transnistria, care a inceput cu focuri de arma acum 16 ani, nu se poate solutiona decât pasnic si, dupa cât se pare Rusia, este foarte interesata sa relanseze procesul, noteaza La Vanguardia.
 
Republica Transnistreana Moldoveneasca (autoproclamata) pe malul oriental al râului Nistru, situata intre Republica Moldova si Ucraina, a aparut dupa desfiintarea URSS. Presedintele moldovean Mircea Snegur aspira sa integreze Moldova in România, teritoriu care fusese cedat de Hitler lui Stalin. În strâmta fâsie transnistreana – din punct de vedere istoric parte a Ucraniei si locuit de moldoveni, rusi si ucraineni – slavii au rezistat cu forta armelor in fata unei asemenea pretentii.
 
Liderul lor, presedintele Igor Smirnov, nici macar nu a reusit ca Rusia – aflata totusi departe – sa recunoasca aceasta republica de jucarie, denumita gaura neagra a Europei, in timp ce Republica Moldova a incercat sa recupereze teritoriul si rezervele sale. Ultima tentativa de reunificare, din 2003, a fost un esec, mai ales din partea celor trei mediatori occidentali – SUA, UE si OSCE – carora li s-au adaugat Ucraina si Rusia.
 
Acum Dimitri Medvedev vrea sa-i aduca luna viitoare la Moscova pe Smirnov si pe Vladimir Voronin, presedintele moldovean, pentru a semna o declaratie de intentii privind formarea unui stat reconstituit, a declarat „ministrul de externe transnistrean”, Valeri Litskai, care a explicat intregii lumi ca "modelul catalan" ar fi cel mai bun pentru "o autonomie ampla" a Tiraspolului. Procesul ar fi de lunga durata, dar pretentia occidentala de a fi retrase trupele rusesti ramase in Transnistria – aproximativ 1.300 de efective – deja "nu mai este o tema importanta" – potrivit unor surse diplomatice occidentale din Chisinau, capitala Republicii Moldova care se declara stat neutru.
 
În spatele acestei confruntari, Tiraspolul si Chisinaul au facut de-a lungul secolelor afaceri ilegale, in timp ce moldovenii si transnistrenii – al caror nivel de viata este asemanator – au trecut frontiera dintr-o parte intr-alta. Desi cu toate atributele oficiale ale unui stat, Transnistria nu este viabil ca atare. Este, mai degraba un fief guvernat de un fost director de fabrica alaturi de o mâna de militieni cu trecut obscur si altii de teapa lor. Aceasta ceata zgomotoasa nu cheltuieste un ban (rubla transnistreana – 0,13 euro) pe mobila din birourile guvernamentale care seamana in continuare cu vechile sedii ale partidului comunist.
 
Pastrând simbolurile URSS, ei au avut grija sa informeze populatia ca nu s-a schimbat nimic. Parade militare, ordine publica, adolescenti educati si magazine de bautura deschise 24 de ore pe zi. Însa in acest Disneyland pseudo-comunist adevaratele simboluri sunt bancile. În fruntea Gazprombank se afla Oleg Smirnov, unul din fiii presedintelui; celalalt, Vladimir, se ocupa de vama. Fabricile au fost vândute rusilor iar grupul Sheriff este emblema puterii economice locale. De la Steaua Rosie, direct la legea Vestului: benzinarii, supermarketuri, televiziune, telefonie, constructii… plus o parte din fabrica statala de coniac si o crescatorie de sturioni pentru produce caviar.
 
Iar la portile stadionului echipei de fotbal Sheriff (care joaca in Liga de fotbal a Republicii Moldava) s-a deschis un concesionar Mercedes. Limuzinele sunt etalate cu pompa pe strazi, precum cea a sefului Natasei. Natasa, de 24 de ani, lucreaza in toate zilele anului pentru 4 sau 5 dolari (aici dolarii conteaza) in functie de vânzarile magazinului de fructe situat pe bulevardul Gagarin si care apartine unui proprietar care detine numeroase magazine la Tiraspol. Natasa a obtinut cu greu o zi libera pentru a-si duce copilul la doctor, dar este fericita ca mama ei a fost decorata de Smirnov pentru ca a lucrat la ridicarea unui sediu de firma.
 
„Înainte lucram la fabrica Odema, care este a statului, sau era nu mai stiu, coseam haine. Piesele veneau din Italia si Canada, se coseau si se trimiteau inapoi. Luam o nimica toata, cinci dolari pe luna, iar cele cu vechime in munca primeau 50 de dolari. Asa ca am plecat". Firme de prestigiu au descoperit cu ceva timp in urma aceasta „zona franca”. De când Republica Moldova, care a fost admisa in Organizatia Mondiala a Comertului, obliga societatile transnistrene sa se inregistreze la Chisinau pentru a putea exporta, totul este legat.
 
Potrivit ministrului moldovean pentru reintegrare (cu Transnistria), Vasile Sova, strategia "a fost pozitiva si se datoreaza bunei cooperari dintre Chisinau, Bruxelles si Kiev. Agentii economici din Transnistria au avut oportunitati mai bune in Europa". Pentru Tiraspol, spune el, reintegrarea in Republica Moldova "este mai mult un interes economic decât politic si speram ca aceasta sa fie aspectul cel mai important in negocieri".
 
Interesele rusesti, care domina de asemenea economia moldoveneasca se orienteaza spre Europa. Transnistria nu o o intereseaza. Domnia lui Igor Smirnov se apropie se sfârsit, vechii sai aliati de la Moscova ori s-au pensionat ori au murit. Schimbarea bate la usa. Presedintele firmei Sheriff, Viktor Gusan, care ii plateste foarte bine – 200 de dolari – pe angajatii sai, a ridicat o catedrala la Tiraspol si isi construieste ditamai vila. Nu da niciodata interviuri.
 
Stafeta, pe care o va preda Smirnov, este disputata de vicepresedintele Aleksander Koroliov, care reprezinta armata si politia si de Evgheni Sevciuk, presedintele Sovietului Suprem, si care este omul lui Sheriff. A ne intreba care este reactia transnistrenilor daca trec de la independenta la autonomie este pierdere de timp, conchide ziarul catalan.
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.