Chisinaul ar putea trada pentru a doua oara Rusia

0
 
Solutionând pe cale armata problema republicilor separatiste georgiene Abhazia si Osetia de Sud, conducerea Rusiei a initiat inca din luna august negocieri pe marginea conflictului din Transnistria si, dupa toate aparentele, a inregistrat un oarecare progres.
În orice caz, in viitorul apropiat se asteapta o intrevedere intre liderii moldovean si transnistrean, Vladimir Voronin si Igor Smirnov, iar potrivit analistilor se poate vorbi despre o revenire la situatia din toamna lui 2003, când dupa lungi negocieri fusese inregistrat un consens, iar la 25 noiembrie era programata semnarea festiva a acordului de reglementare.
 
Însa, potrivit cotidianului rus Utro, nu este exclus ca, la anumite presiuni sau „contra cost”, Voronin sa „tradeze din nou” Rusia, la fel cum a facut in urma cu cinci ani. Acel document, cunoscut ca „Planul Kozak”, presupunea (re)unirea Transnistriei cu Republica Moldova, in cadrul unei federatii cu imputerniciri extinse pentru membrii ei. Însa, in urma cu cinci ani, la presiunile Occidentului, Voronin a zadarnicit semnarea documentului, cu câteva ore inainte de ceremonie si la trei zile dupa „revolutia trandafirilor” de la Tbilisi, aminteste Utro.
 
Drept compensatie, SUA au acordat Republicii Moldova un credit nerambursabil in valoare de 42 milioane de dolari. Adica, Moscova a „incasat doua palme peste ureche”, iar Chisinaul – un credit in dolari. Dupa aceasta au existat incercari de a sufoca Transnistria printr-o blocada economica, la care au aderat autoritatile „portocalii” ale Ucrainei; cereri privind retragerea pacificatorilor rusi din zona conflictului; negocieri fara succes in formatul „5 plus 2” (Rusia, Ucraina si OSCE erau mediatori, iar UE si SUA – observatori, in timp ce Chisinaul si Tiraspolul – partile implicate).
 
În tot acest timp, Chisinaul afirma ca statutul de autonomie este acel maxim pe care il poate oferi Transnistriei. Totusi, situatia din jurul Transnistriei se deosebea in mod avantajos de ceea ce se intâmpla in ultimii 4 ani in Caucaz. Însa acest lucru nu se explica prin vreo atitudine pasnica a Chisinaului, cu prin faptul ca aceasta regiune nu prezenta un interes deosebit pentru SUA si NATO. În pofida faptului ca Republica Moldova, la fel ca Georgia, aspira sa adere la NATO si chiar se inarma potrivit modelului Aliantei, solicitând retragerea fortelor militare rusesti din regiune, problemele ei se aflau la periferia intereselor Washingtonului, subliniaza Utro.
 
Odata cu declansarea actiunilor militare in Caucaz si mai ales dupa recunoasterea de catre Rusia a independentei Abhaziei si Osetiei de Sud a devenit clar ca aliatii occidentali nu se vor preocupa de problemele Chisinaului pentru ca, pur si simplu, nu are timp de ele. De aceea, nu este de mirare ca Voronin a cedat presiunilor Moscovei si a acceptat sa revina la un plan vechi de cinci ani. În ceea ce-l priveste pe Smirnov, acesta constientizeaza foarte bine cât de mult depinde Transnistria de Rusia.
 
Într-un cuvânt, chiar daca Tiraspolul nu are incredere in Chisinau, el este dispus sa faca niste concesii rezonabile sub tutela Rusiei, in timp ce Republicii Moldova ii este frica sa nu repete soarta Georgiei. Dar, de ce ar avea Rusia nevoie de toate acestea? Potrivit optimistilor, „procesul a demarat”, iar Rusia isi recapata influenta in spatiul postsovietic. Altii explica initiativele Moscovei prin dorinta de a-i demonstra Occidentului „atasamentul fata de solutionarea pasnica a conflictelor” sau capacitatea sa de a „face ordine de una singura in spatiul postsovietic”.
 
În afara de aceasta, intr-o serie de comentarii se subliniaza ca pentru Rusia este extrem de important sa obtina rezultate pozitive pâna in summitul NATO din decembrie, pentru a sublinia inca o data rolul constructiv al Moscovei si cel distructiv al Aliantei. Adica, rezulta ca principala preocupare a conducerii ruse o constituie un dialog direct cu Occidentul, nu solutionarea problemelor care o intereseaza.
 
Potrivit Utro, aceasta explicatie nu rezista criticilor, deoarece se poate constata ca cele mai active incercari ale Moscovei de a aseza partile adverse la masa negocierilor s-au inregistrat in 2002-2003, adica atunci când Rusia era prietena cu SUA si Europa. În acest context, cotidianul rus aminteste de incercarea lui Putin de a „obliga la cooperare economica” Georgia si Abhazia sau de acelasi „Plan Kozak”.
 
Toate aceste tentative s-au soldat cu aceea ca ecoul evenimentelor din Georgia a ajuns si in Republica Moldova. Ceva asemanator se intâmpla si astazi: infrângerea lui Saakasvili a marcat conducerea de la Chisinau, care a devenit mai concilianta. Însa, din aceasta nu rezulta ca Rusia a câstigat deja lupta pentru mostenirea postsovietica. Dimpotriva: cel mai interesant abia acum incepe, lupta capatând forme noi, mai rafinate, considera Utro.
 
Potrivit cotidianului rus citat, Consiliul Europei se ocupa in mod intens de „problema rasismului si xenofobiei in Rusia”, incercând sa adune acuzatiile necesare, pe care Georgia sa le foloseasca in scopul escaladarii situatiei in Caucaz si al formarii unui „front unic al popoarelor caucaziene” impotriva Rusiei. În mod analog se schimba si situatia din jurul Republicii Moldova. Astfel, seful misiunii OSCE in Republica Moldova, Philip Remler, a declarat ca intrevederea Voronin-Smirnov, programata pentru sfârsitul lui septembrie, este rezultatul consultatiilor care avusesera lor la Viena, in 2007.
 
Mai mult decât atât, potrivit lui Remler, aceasta intrevedere este interesanta prin faptul ca „va da un impuls adevaratelor negocieri in format 5 plus 2”. Cu alte cuvinte, subliniaza Utro, Europa incearca sa-si aroge un proces de negocieri initiat de Rusia, iar liderii de la Chisinau intentioneaza sa-i sprijine eforturile in acest sens. Astfel, la sfârsitul saptamânii trecute, ministrul afacerilor externe al Republicii Moldova, Andrei Stratan, a declarat la Bruxelles ca tara sa va relua negocierile „doar in format 5 plus 2”.
 
Potrivit cotidianului rus citat, „toate aceste OSCE, UE, SUA si Ucraina” vor incerca sa modifice formatul operatiunii de pacificare si sa-i scoata din Transnistria pe militarii rusi, iar judecând dupa atitudinea elitelor rusesti, care doresc sa se impace cu orice pret cu Occidentul, Rusia ar putea accepta aceste conditii, pe motiv ca aceasta regiune nu este atât de importanta in plan geostrategic. Iar daca Moscova va incerca sa-i impuna Chisinaului o noua varianta a „Planului Kozak”, nu este exclus ca, la anumite presiuni sau „contra cost”, Voronin ca „tradeze” din nou Rusia, la fel cum a facut in noiembrie 2003, atentioneaza in final Utro.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.