„Poarta Africii”, un paradis turistic cu o istorie antica, zona in care au fost rapiti cei 11 turisti europeni

0
 
„Poarta Africii” s-a deschis si s-a inchis intr-o clipa pentru a-i duce dincolo de frontiera sudaneza pe cei 11 turisti europeni rapiti in apropiere de Assuan. Scena naturala in care s-au desfasurat evenimentele nefericite este destinatia cotidiana a mii de persoane provenite din lumea intreaga. În fiecare an, potrivit datelor biroului egiptean de turism, circa un milion de italieni alege Egiptul ca destinatie turistica.
 
Scena rapirii se afla pe pamântul Nubiei, regiune din Egiptul de Sud, intre malurile Nilului si nordul Sudanului, intre prima si a sasea cataracta a Nilului. Este o zona unde lanturile muntoase convietuiesc cu desertul, scrie ziarul italian La Repubblica. Locurile unde au fost rapiti turistii se afla in una dintre zonele cele mai neexplorate din desertul Sahara: Gilf El Kebir, un enorm podis stâncos.
 
O tinta a unui turism aventurier si destul de selectionat este Wadi Hamra (Valea Rosie) numita astfel datorita culorii nisipului, care se afla la vest de Gilf El Kebir. De mare interes este si Pestera Înotatorilor, descoperita de un nobil ungar, Lazlo Almasy, in 1933. Un alt obiectiv turistic este si panorama oferita de dunele foarte lungi, aflate la sud de Craterul El Baz, o formatiune stâncoasa stranie, foarte asemanatoare craterului unui vulcan.
 
Gilf El Kebir este un teritoriu la vest de Nil, foarte aproape de frontiera Libiei si la circa 180 km la nord de cea cu Sudanul, de-a lungul unor oaze, legate de o fractura geologica de unde iese apa. În plus, aici descoperi imensul „ocean” de nisip care se termina in apropiere de fortificatiile Gilf Kebir si Djebel Uweinat. Desertul libian este fara indoiala cel mai putin accesibil si mai arid dintre toate zonele de desert din lume, aflat intre frontiera egipteana si cea libiana. Sunt locuri incarcate de mister si secrete care au atras dintotdeauna oameni de stiinta si exploratori din lumea intreaga datorita magiei lor irezistibile.
 
În antichitate, in regiune se afla un regat independent – Regatul lui Kush – unde s-a creat o civilizatie care, potrivit studiilor istorice si arheologice, este considerata un gen de veriga de legatura intre populatiile mediteraneene si cele ale Africii negre. „Nubia” in limba egipteana veche inseamna aur, pentru ca tocmai in aceasta regiune era concentrata activitatea de extractie a metalului pretios, in epoci care se pierd in negura vremurilor, pâna in epoca crestina. În februarie 1989, o expeditie arheologica italiana a adus la lumina orasul Berenike Panchrysos, un vechi asezamânt urban din desertul nord-estic sudanez, in apropiere de minele de aur de la Uadi Allaqi, in Nubia faraonilor.
 
Pentru moment, nu se dispune de informatii demne de incredere despre Nubia, cu exceptia sporadicelor sapaturi arheologice. Un element de certitudine vine insa din partea paleoclimatologilor care sustin ca, intre 10.000 si 6.000 i.Hr clima din aceasta regiune ar fi fost mult mai blânda si ploioasa comparativ cu cea de astazi si prin urmare aici era mult mai multa vegetatie. Este unanima convingerea istoricilor si arheologilor ca este imposibil sa separi civilizatia nubiana de cea egipteana. Cum ar fi putut faraonii sa renunte la controlul asupra bogatelor mine de aur si la variatele tipuri de comert care strabateau Nubia?
 
Crestinismul Nubiei a reusit sa reziste islamizarii Egiptului, pâna in 1317. Astazi, zona este impartita in doua: o regiune nordica egipteana (din 1922) si una sudica anexata Sudanului inca de la declararea independentei sale, in 1956. Printre atractiile turistice majore, de-a lungul Nilului se numara si orasul Assuan, aflat la circa 950 km la sud de Cairo. Este situat pe malul estic al Nilului, imediat dupa prima cataracta. În antichitate, aceasta zona se numea Yeb, cu alte cuvinte „pamântul elefantilor”, desi nu este clar motivul pentru care s-a ales acest nume.
 
Probabil pentru ca tocmai aici egiptenii au vazut pentru prima data elefanti, sau, mai plauzibil, ar putea avea legatura cu forma rotunjita, asemanatoare elefantilor, a rocilor inchise la culoare ce se intâlnesc de-a lungul fluviului. Yeb ocupa o pozitie strategica considerata in antichitate foarte importanta pentru controlul traficului fluvial si pentru Nubia. Aici se afla punctul de sosire a drumului caravanelor din nord spre actualul Sudan. În plus, din carierele sale se extragea celebrul granit roz pe care grecii si romanii l-au folosit la construirea templelor si palatelor.
 
Printre locurile cele mai frecventate de turisti se numara si carierele de granit roz, de la periferia orasului, la sud-est, in timp ce in carierele din nord se afla un obelisc neterminat lung de 41,75 metri si lat la baza de 4,20 metri. Se spune ca daca era terminat ar fi fost cel mai mare din lume. Punctul de interes major este fara indoiala celebrul baraj aflat la 5 km la sud de orasul Assuan, proiectat de inginerul britanic sir William Wilcocks si care strabate fluviul pe o distanta de 1960 de metri in linie dreapta.
 
La vremea construirii sale a fost cel mai mare din lume. A fost extins de doua ori si astazi are o lungime de 2.140 metri si o inaltime de 51 metri. Functia lui este de a controla revarsarea periodica ale Nilului. Aceasta a fost blocata, formând un lac de acumulare, golit ulterior treptat in fluviu, astfel incât revarsarea sa fie distribuita tot anul si sa se garanteze irigatii mai uniforme in zonele agricole.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.