Si in Egipt, banditismul si teorismul incep sa devina sinonime

0
 
Nu sunt inca tocmai clare motivele rapirii celor 11 turisti in zona de nord a Egiptului. Sursele oficiale ale guvernului l-au clasificat drept un act de banditism comun si nu de terorism, ceea ce lasa sa se spere intr-o incheiere fericita a cazului in care sunt implicati si cinci cetateni italieni.
 
Pe de alta parte, in urma cu multi ani, chiar in Egipt, turistii straini fusesera in repetate rânduri obiectul unei campanii tinta din partea unor formatiuni legate de Al Qaida, si, asa cum ne arata si cazul yemenit, granita dintre banditism si terorism este adesea labila, mai cu seama acolo unde institutiile politice ale statului fac eforturi mari pentru a se consolida si a dezvolta canale eficiente de reprezentanta, noteaza autorul unui editorial aparut in La Stampa.
 
Pentru o lunga perioada de timp, regimul egiptean a fost un regim in esenta dictatorial, liderilor ei, mai mult sau mai putin carismatici, revenindu-le sarcina de a media intre institutii si societate. Desi erau atât de diferiti intre ei, Nasser, Sadat, Mubarak aveau insa in comun acest rol de „suplinitori” fata de slabiciunea institutiilor. Aceasta slabiciune, atât sub aspectul accesibilitatii cât si al eficacitatii, nu a impiedicat insa ca o birocratie corupta sa se consolideze si sa-si insuseasca functiile publice.
 
Acest lucru a avut insa un dublu efect negativ: pe de o parte, cresterea nemultumirii si inrautatirea conditiilor de trai ale unor largi paturi ale populatiei; pe de alta parte, deplasarea treptata a dezbaterii si a planurilor politice de la canalele formale spre cele informale, daca nu chiar clandestine. În urma evenimentelor din 11 septembrie 2001, tarile occidentale au luat act de caracterul insustenabil al situatiei si, ingrijorate ca o prabusire violenta si rapida a regimului ar putea transforma Egiptul intr-o prada usoara a mesajului jihadist, au inceput sa exercite presiuni asupra lui Mubarak sa procedeze la deschiderea treptata si la liberalizarea institutiilor.
 
De fapt, este aceeasi politica aplicata si fata de Pakistanul lui Musharraf: adica a luptei impotriva proliferarii islamismului radical. Este, asadar, limpede ca daca Occidentul ar „pierde” Pakistanul, ar deveni imposibila infrângerea talibanilor in Afganistan. Dar un Pakistan care ar cadea prada unui sindrom afgan, cu autoritatea guvernului central redusa la zona capitalei, ar constrânge India sa indeparteze orice veleitate de „echilibrare” fata de China, privând echilibrul asiatic (si cel global) de un jucator fundamental.
 
La fel de vital este rolul Egiptului, nu numai fata de „micul Orient Mijlociu, in mod endemic instabil, ci si fata de acel continent african care din Cornul Africii la Darfur, si la intreaga fâsie sub-sahariana este din ce in ce mai mult un câmp de actiune pentru islamismul cel mai radical si violent. În ambele aceste doua tari, in primul rând preocuparile geopolitice sunt cele care motiveaza guvernele occidentale spre o actiune de „state building” care nu mai poate evita chestiunea unei mai mari accesibilitati si responsabilitati a institutiilor politice fata de cetateni.
 
Pe termen lung, numai statele „puternice” (cu autoritate, nu autoritare) pot reusi sa impiedice ofensiva politica a islamismului radical. În acest sens, ar trebui inlesnita tranzitia catre institutii mai democratice si sa se impulsioneze regimurile sa urmeze calea reformelor. Pe termen scurt, este insa necesara sprijinirea guvernelor aliatilor nostri, pentru ca prabusirea lor sa nu faca imposibila atingerea obiectivului „strategic”.
 
Prin urmare, acestea trebuie sprijinite, cu riscul ca un astfel de sprijin sa indeparteze solutionarea problemei si sa alimenteze consensul obtinut de cei pe care vrem sa-i combatem. Este vorba, ca sa spunem asa, de infrângerea bolii fara uciderea pacientului. În ultima vreme, constiinta faptului ca aceasta directie este obligatorie pare sa se fi atenuat.
 
Probabil ca rapirea turistilor din Egipt, care speram sa se rezolve cât mai repede si mai bine, este un semnal pe care ar trebui sa-l constientizam, inainte ca si in Egipt banditismul si terorismul sa se consolideze, pâna la a deveni sinonime, conchide autorul editorialului.
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.