Originile Al Qaida

0
 
Schisma dintre suniti si siiti este un fenomen esential pentru a intelege actual islam politic, conflictele sale interne si derivele sale integriste. În cartea sa, Javier Martin relateaza istoria si perioada actuala a istoricelor ciocniri dintre musulmani care ne ajuta sa intelegem de la radicalismul Al Qaida si pâna la razboiul civil, in stadiul larvar din Irak, trecând prin politica mollahilor din Iran, noteaza ziarul ABC.
 
La sfârsitul anilor '90, mass-media occidentale au preluat o stire fantasmagorica. Seicul Abdel Aziz bin Abdulah bin Baz, orb si unul din clericii cei mai reputati si mai influenti din Arabia Saudita a lansat o fatwa care ii declara eretici pe toti cei care refuzau sa vada ca pamântul este plat. La sfârsit de secol XX, edictul seicului nu ar fi fost decât un exercitiu de ignoranta daca nu ar fi venit din partea numarului doi al maximei autoritati religioase din Arabia Saudita, dupa regele Fahd, garant al locurilor sfinte.
 
În calitatea sa de Mare muftiu al orasului sfânt Mecca, influenta sa intre credinciosii suniti este colosala. Milioane dintre ei ii asculta discursul anual in timpul celebrarii Hach, pelerinajul pe care orice musulman trebuie sa-l faca macar o data in viata, daca sanatatea si situatia financiara i-o permit.
Iar convingerile sale sunt foarte ferme, de aceea casa Regala saudita s-a vazut obligata sa-si trimita unul dintre printi pentru a-l convinge pe seic de greseala.
 
Bin Baz isi va spori faima in anii urmatori cu o alta serie de edicte extravagante, de care s-a facut ecou presa mondiala. Ceea ce nu se stia atunci este ca acest batrân orb, membru al cercului privat al stirpei Ibn Saud, a fost de fapt parintele jihadului in Asia Centrala si, in ultima instanta, al terorismului de sorginte islamica. Bin Baz s-a nascut la Riad in 1910 intr-o familie foarte religioasa.
 
Orb de la vârsta de 14 ani, el a trait din plin procesul de crearea a Arabiei Saudite alaturi de urmasii lui Mohammed ibn al Wahab, care i-au descoperit talentul deosebit. În special seicul Mohammed ibn Ibrahim al Sheij, Mare Mufti de Mecca, in a carui slujba a fost timp de zece ani. Expert in jurisprudenta, Hadiz si recitare a Coranului, ideologia sa a luat un curs descendent de la intransigenta pâna la radicalizarea teoriilor stramosilor sai. Nu i-au lipsit nici mijloacele nici banii.
 
Ca presedinte al Consiliului Fondator al Ligii Mondiale Musulmane, vocea sa a fost auzita in forurile musulmane internationale. Bin Baz gestiona uriase averi anuale aduse de asociatiile de caritate si provenite din zakat, pomana obligatorie pentru musulmani. În 1979, principalii beneficiari ai acestor fonduri erau moscheile si madrasele (scoli coranice) din Afganistan si Pakistan. Se calculeaza ca de la aceasta data au plecat spre aceste doua tari peste 70 de miliarde de „petrodolari” pentru constructii, echiparea si intretinerea scolilor si lacasurilor de cult.
 
Un procent insemnat a mers si la cumpararea de arme. Bratul armat al ambitiilor militare ale seicului a fost Abdullah Azzam. Nascut la Jenin in 1941, activistul palestinian a imbratisat cauza extremismului ca multi alti compatrioti, dupa umilitoarea infrângere a Razboiului celor sase zile din 1967. Dezamagit de teoria laica a lui Yasser Arafat, Azzam s-a indreptat spre wahabism, mai intâi la Universitatea din Damasc, unde a studiat sharia si apoi intr-o tabara de refugiati palestinieni din Iordania.
 
De aici, gratie unei burse data de Fundatie a plecat la Cairo, unde s-a adâncit in studierea ideologiei Fratilor Musulmani si a legat o prietenie strânsa cu cercul intim Sayed al Qutb. În 1975 el l-a cunoscut pe seicul Bin Baz si a devenit unul din apostolii noului jihad. În 1979 el a publicat o fatwa intitulata „Apararea Pamântului Sfânt” – pilon fundamental jihadismului contemporan.
 
În acesta, clericul palestinian declara licit si obligatoriu pentru orice musulman razboiul sfânt impotriva rusilor din Afganistan si israelienilor din Palestina. Azzam a fost unul din primii wahabiti care au plecat in Pakistan, unde a intemeiat o organizatie-cheie pentru promovarea jihadismului la scara mondiala: Bait al Ansar pentru a oferi gazduire si sprijin musulmanilor veniti sa se alature cauzei.
 
Aici avea sa fie viitorul cuib al mujahedinilor ce trebuiau sa-i alunge pe rusi din Afganistan. În umbra lui Abdulah Azzam aveau sa creasca doi islamisti foarte diferiti unul de altul, dar care impreuna vor forma „cel mai celebru cuplu al raului”. Un idealist multimilionar saudit victima a religiei si a propriilor complexe si un medic egiptean expulzat din tara pentru opiniile subversive. Osama Ben Laden a crescut in acest mediu, dar nu a ajuns niciodata sa faca parte din fastuoasa curte saudita.
 
Nascut in 1957 in Arabia Saudita a beneficiat de o buna educatie in familia sa instarita. Ben Laden a fost recrutat la Jeddah de una din organizatiile lui Bin Baz si trimis in Pakistan pentru a fi instruit. Charles Allen, istoric britanic, este de parere ca relatiile strânse dintre familia lui Ben Laden si stirpea Ibn Saud, alaturi de dorinta sa ca familia regala sa se angajeze in apararea islamului in Asia Central, au fost hotarâtoare.
 
În cartea sa „God´s terrorists” scriitorul il descrie pe Osama Ben Laden drept „ambasadorul neoficial” al Arabiei Saudite. Un fel de agent secret, trimis de insusi Bin Baz pentru a organiza noua debarcare wahabita in tarile prietene, Pakistan si Afganistan. Al treilea pilon la temelia jihadului international este Ayman al Zawahri, de profesie medic considerat creierul gruparii Jihadul Islamiya, una dintre cele mai fanatice si mai sângeroase din Egipt.
 
Daca Abdullah Azzam a fost parintele ideologic, iar Ben Laden cel mai eficient gestionar al sau, Al Zawahri este un fel de „factotum” care a conceput incipienta organizatie asemeni unui arbore stufos cu multe ramificatii si increngaturi. Numerosi autori ii atribuie acestui avangardist ideea de a transforma lupta armata intr-un sentiment inoculat in constiintele cele mai slabe, intr-o marca globala sub numele de Al Qaida, care sa functioneze ca o franciza.
 
Azzam, Ben Laden si Al Zawahri s-au intâlnit prima data intr-un apartament situat intr-un cartier modest din Peshawar, cunoscut de vecini si vizitatori sub numele de „Maktab al-Jaidamat al-Muyahidin”. În camerele sale austere si cu ajutorul serviciilor secrete locale si straine, asa-numitul „triunvirat al raului” a tesut o complicata si opaca retea jihadista menita sa combata comunismul si, in mai mica masura, erezia siita.
 
Principalii parteneri au fost Partidul Islamic al lui Gulbbudin Hekmatyar si Partidul Uniunii Islamice, fondat de Abu Sayyaf, ambele de ideologie wahabita având legaturi strânse cu triburile si clanurile pashtune, din nordul provinciei Waziristán. Este imposibil sa se calculeze exact, dar se estimeaza ca prin acest birou au trecut peste 25.000 de combatanti straini, unii din pacate celebri precum iordanianul Abu Mussab al Zarkawi, presupusul lider al Al Qaida din Irak.
 
Pasapoarte pentru Arabia Saudita, tarile din Golful Persic, Iordania, Egipt, Sudan, Somalia, Cecenia, Malayezia, Liban, Siria, Palestina sau Maghreb au fost procurate de acest „birou”. De aici plecau spre diferitele tabere de pregatire pentru a deprinde lupta armata multi dintre cei care s-au raspândit apoi in nordul Africii, dar si in sudul Europei si in SUA.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.