Unde se poate bloca înregistrarea unei mărci?

0
 
– Revista FINANCIARUL lansează o rubrică interactivă de tipul ÎNTREBARE-RĂSPUNS, care vă stă la îndemână pentru a intra în contact cu experţi în proprietate intelectuală 
 
Cei care îşi propun să-şi înregistreze o marcă sau un desen industrial sunt, în cea mai mare parte, impulsionaţi de un instinct de apărare. Mai exact, preîntâmpină riscul ca numele, identitatea şi produsele lor să fie furate de alţii – concurenţi, foşti angajaţi, parteneri „binevoitori” sau pur şi simplu oportunişti.
„Furtul”, în cazul de faţă, nu înseamnă decât efectuarea „la timp” a unei înregistrări (la instituţia numită OFICIUL DE STAT PENTRU INVENŢII ŞI MĂRCI, care acordă drepturi de proprietate după principiul „primul venit, primul servit”).

 
Desigur, există şi cazuri (renumite, chiar) în care acest risc nu a fost anticipat. Cel mai recent exemplu ar fi proiectul editorial „Scânteia” (lansat de Marius Tucă, directorul Jurnalului Naţional), despre care au început Antenele să strige cu toată puterea lor…
E bună promovarea, nimic de zis, dar e şi mai bună o simplă întrebare înainte de a începe o campanie: eşti sigur că ceea ce promovezi este al tău? În cazul relatat, Tucă şi-a înghiţit găluşca fiind nevoit să cumpere marca de la proprietara de drept a acesteia, Corina Dragotescu.
Un final fericit, de altfel. Dar ce se poate întâmpla dacă proprietarul se încăpăţânează să nu vândă marca?
 
Putem lua în calcul o sumedenie de scenarii. Dintre acestea, cel mai sumbru poate fi eliminarea de pe piaţă a produsului lansat sub marca respectivă, eliminare care îi stă în putere celui care are în buzunar CERIFICATUL DE ÎNREGISTRARE (de la OSIM), şi nu celui care lansează marca pe piaţă, o foloseşte, o promovează, o „creşte”, într-un cuvânt.   

 
Înregistrarea – o poate face oricine?
 
Până nu demult, înregistrarea unei mărci nu părea a pune probleme deosebite, chiar dacă demersul era început de persoane neiniţiate în domeniu.
Firul Verificare prealabilă-Depunere cerere de înregistrare-Achitare taxe-Eliberare certificat părea simplu de urmat, pentru oricine, cu atât mai mult cu cât „drumul” nu era deloc aglomerat. Cu timpul, lucrurile au luat o nouă întorsătură… din ce în ce mai mulţi solicitanţi, mai multe mărci, mai multe drepturi încălcate şi, de ce să nu recunoaştem, MUUUULT mai mulţi speculanţi…
 
În momentul de faţă, procesul de înregistrare a unei mărci nu mai poate fi privit ca un demers simplu, birocratic, care „merge oricum” (cu o singură deficienţă: durează mult).
A devenit o luptă, iar, cei care au traversat-o, vă pot confirma că nu e deloc uşoară.
 
Vă întrebaţi, probabil, ce poate fi atât de rău… Iată un exemplu: alegerea neinspirată sau incompletă a claselor de produse, pe care se doreşte înregistrarea mărcii. O greşeală în acest punct îi poate da mână liberă unei firme concurente să lanseze acelaşi tip de produs, cu nume asemănător sau chiar identic.
 
Alte piedici frecvent întâlnite în procesul de înregistrare, pe care cum-necum trebuie să le „săriţi” dacă ţineţi cu dinţii de marca dumneavostră, ar fi:

–    Avizul de Refuz Provizoriu (total sau parţial) – este o primă „poziţie contra” exprimată de OSIM ca răspuns la o cerere de înregistrare, întemeiată în baza unor argumente legale
                   – nu este un refuz definitiv, însă trebuie barat cu un răspuns foarte bine argumentat, întocmit în spiritul legii, pentru a convinge OSIM-ul să dea undă verde continuării preocesului de înregistrare

 
–     Opoziţiile – pot fi aduse, în faza de înregistrare a mărcilor, de terţi (persoane fizice sau juridice) care dovedesc că respectiva înregistrare încalcă anumite drepturi de proprietate intelectuală
                   – şi această fază a opoziţiilor poate fi depăşită, cu o condiţie: fiecare motiv invocat de terţi în defavoarea înregistrării mărcii trebuie demontat, însă nu oricum, ci cu legea în mână!

 
–    Deciziile nefavorabile ale Comisiei de Examinare Mărci, din cadrul OSIM
                   – în mod normal, o astfel de decizie este contracarată cu o contestaţie, aceasta reprezentând ultima „armă” care poate aduce câştig de cauză pentru solicitantul mărcii 
 

 
Privit într-un mod simplist, demersul de înregistrare a unei mărci poate fi considerat un schimb de replici scrise (între solicitant, OSIM şi, eventual, alte părţi interesate de marca respectivă), iar succesul acestei acţiuni depinde, la fel ca şi într-un proces, de modul în care solicitantul reuşeşte să arate că legea este de partea lui.
 
Ar mai trebui adăugat că există o categorie de oameni care „mănâncă pe pâine” tot ceea ce înseamnă legislaţie în domeniul înregistrării mărcilor. Se numesc consilieri în proprietate intelectuală, iar îndrumările lor sunt mai mult decât binevenite dacă aveţi în plan să înregistraţi o marcă.

 
 
 
Iasi
Societatea Profesională de Consilieri în Proprietate Intelectuală VAMAR
Tel: 0742-532882; 0727-024582
 
 
 
 
Info mărci

Pentru cei care se află în impas atunci când vine vorba de înregistrarea unei mărci, revista FINANCIARUL propune o rubrică interactivă de tipul ÎNTREBARE-RĂSPUNS, care vă stă la îndemână pentru a intra în contact cu experţi în proprietate intelectuală.

 
Întrebările dumneavoastră vor fi publicate pe site-ul www.financiarul.ro,  la rubrica ÎNREGISTRARE MĂRCI, alături de răspunsurile consilierilor.
 
        Pentru adresarea unei întrebări, utilizaţi câmpul de mai jos: 
 

 
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.