Criza economica ascunde de fapt o criza a civilizatiei

 
Actuala  criza  financiara  este  intr-adevar  grava, si totusi simptomatica periodicelor crize ale capitalismului, insa criza ecologica ce pare a se profila ar putea fi mult mai grava, comenteaza revista politica Trasversales.
Cresterea preturilor la materii prime , indeosebi la titei, anunta sfârsitul unei ere. Fata de anul 2006, preturile la alimente au crescut cu 65%, cele mai mari cresteri inregistrându-se la soia, grâu si orez. Petrolul a crescut cu o rata de 400% in numai 4 ani.
 
În ciuda unor factori conjuncturali, care ar putea determina o reducere a pretului la titei ca urmare a scaderii consumului, in prezent se contureaza deja limitele exploatarii salbatice a resurselor planetei. Titeiul reprezinta factorul decisiv, civilizatia actuala se bazeaza pe consumul de energie si petrolul este principala sa sursa. Alaturarea la acest consum a unor tari emergente precum China si India a facut ca preturile la titei sa creasca cu o viteza ametitoare, ca si cum s-ar fi trecut de la mersul pe bicicleta la cel in masina.
 
Aceasta crestere are legatura cu o mai mare dificultate in procesul de extractie, cu faptul ca intensificarea consumului nu este compensata de descoperirea a noi zacaminte, fapt ce anunta epuizarea sursei primordiale de energie a civilizatiei actuale. Fara indoiala, se va incerca amânarea sfârsitului, exploatând zacaminte aflate la mare adâncime, in Alaska sau chiar la cercul polar, insa chiar si asa expertii sunt de parere ca, la nivelul actual de consum energetic, rezervele vor mai ajunge numai 20 sau 30 de ani.
 
Cresterea pretului la petrol influenteaza costurile altor materii prime precum cerealele, care la rândul lor cresc si din cauza faptului ca oamenii manânca tot mai multa carne, iar pentru productia de carne este nevoie de o cantitate mult mai mare de cereale pentru a hrani animalele. Criza are, din acest punct de vedere, caracteristici malthusiene: o mai mare crestere demografica si a consumului de hrana, dar  si o productie  insuficienta  de  alimente. 
 
În acest sens  se crede ca, daca exploatarea resurselor pamântului s-ar face mai rational, Terra ar putea hrani intre 10 si 15 miliarde de oameni. Populatia Terrei ar putea ajunge de la cele 6,7 miliarde in prezent la 10 sau 12 miliarde in 2050, incadrându-se prin urmare in limitele resurselor.
 
Aceasta criza alimentara este mai serioasa decât cea a ipotecilor toxice, oamenii nu-si pierd casa, ci mor de foame. Tarile care au abandonat agricultura de subzistenta pentru a produce pentru piata mondiala nu pot cumpara de pe aceasta piata alimentele inainte de cresterea preturilor. Aceasta crestere este influentata si de productia de biocarburanti pornind de la porumb si alte alimente, dar si de speculatiile la bursa alimentelor.
 
Situatia actuala anunta un pericol de fond. Sistemul tehnologic occidental, care se extinde in intreaga lume, nu poate fi sustinut. Nu se mai poate mentine un consum tot mai crescut de energie, un transport mereu in expansiune si bazat pe derivatele de petrol, o delocalizare a productiei de marfuri care nu tine cont de costul real al epuizarii petrolului si al altor materii prime.
Consumul la nivel mondial nu se poate baza pe carne, asa cum se intâmpla in prezent in Occident. Însa, in mod logic, toate populatiile vor sa consume la fel ca in modelul care li se propune, adica cel occidental.
 
Aceasta criza reprezinta totodata un mare semnal de alarma pentru intreaga umanitate. Deja de multa vreme ar fi trebuit sa orientam productia si sistemul de transport catre un consum mai mic de energie si catre energii regenerabile. Daca n-ar fi tragic, ar trebui sa râdem când auzim de eforturile care se fac pentru inceperea unei dezbateri serioase privind energia nucleara, ca si cum nu am fi constienti de faptul ca uraniul este un element tot mai greu de gasit, iar reziduurile radioactive rezultate  din  acest  proces  ar  dura  mai  mult  decât  chiar  existenta  civilizatiei. 
 
Toate  studiile responsabile  demonstreaza  ca  nici macar  recurgerea  masiva  la  centralele  nucleare  nu ar  putea compensa  scaderea  severa  a  productiei petroliere  si asta  fara  sa  mai luam  in  calcul lipsa  de rentabilitate a acestora in cazul in care si-ar asuma cheltuielile de securitate si de conservare a reziduurilor. O alta solutie, energia de fisiune, se afla inca in stadiu experimental.
 
Se estimeaza ca daca s-ar reusi solutionarea tuturor problemelor privind acest tip de energie, s -ar putea trece la producerea de energie electrica la cote industriale in cel mai fericit caz in 50 de ani. Din nefericire, productia de energie regenerabila nu poate compensa in prezent scaderea resurselor de titei. Este tot mai clar ca o civilizatie cu o crestere continua a consumului energetic nu poate exista.
 
Este nevoie de o revizuire la nivel global si local, atât in ceea ce priveste productia de alimente, cât si a altor produse. Este nevoie sa fie revizuita dogma cresterii economice bazata pe sporirea continua a consumului. Obiectivul ar trebui sa fie o mai mare divizare a muncii, un consum in care sa primeze calitatea si mai putin cantitatea.
Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Consent management powered by Real Cookie Banner