O evaluare optimista a situatiei in care se afla proiectul Nabucco ar afirma ca el se confrunta cu o multitudine de dificultati. O viziune mai realista asupra situatiei conductei de 3.300 de kilometri, ce ar trebui sa traverseze Turcia si Balcanii inainte de a ajunge in Austria, ar sublinia faptul ca doar o minune ar mai putea salva proiectul, comenteaza coditidianul rus de limba engleza, The Moscow Times.
Acest demers ambitios, care constituie elementul-cheie al strategiei Uniunii Europene (UE) de a-si diversifica sursele de energie si a -si reduce dependenta fata de gazul furnizat de Rusia, s-a lovit de probleme grave chiar de la debutul sau. În momentul de fata, criza globala tot mai accentuata reduce si mai mult fezabilitatea sa, transformând-o intr-o slaba posibilitate.
Un sprijin ferm din partea Comisiei Europene si a comisarului european pentru energie, Andris Piebalgs, nu pot anula faptul ca Nabucco nu este nici viabil din punct de vedere financiar si nici un proiect „pentru binele comun”. Chiar si in perioada recenta, in care preturile petrolului au atins niveluri astronomice, niciuna dintre puterile europene mari consumatoare de energie nu a considerat demersul ca fiind profitabil.
Astfel, consortiul celor sase parti interesate de proiect, condus de compania austriaca OMV, poate primi doar credite simbolice din partea Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) si din partea Bancii Europene de Investitii. În acelasi timp, utilitatea acestei conducte de o capacitate medie, in contextul securitatii energiei europene este pusa la indoiala de marii consumatori – in special de Germania, care considera Rusia ca fiind un partener de neinlocuit.
Comisarul Piebalgs este de parere ca singurul avantaj pe care il prezinta Nabucco este ca va folosi „surse netraditionale” de energie, insa observatorii mai impartiali nu pot sa nu observe ca niciuna dintre aceste surse nu pare de incredere. Câmpul gazeifer Sah Deniz din Azerbaidjan, exploatat de companiile British Petroleum (BP) si StatoilHydro, are potentialul de a depasi cerintele furnizarii locale de energie, acoperind nevoile Georgiei si garantând „gazificarea” estului Turciei, insa volumul suplimentar de gaz este foarte mic.
Cea mai mare speranta a optimistilor vizavi de Nabucco a fost asigurarea imenselor depozite de gaz din Turkmenistan, insa China a revendicat câmpurile aflate pe malul drept al râului turkmen Amudaria, iar Rusia promoveaza neincetat planurile Gazpromului de a gasi noi locatii pentru exploatare si noi conducte.
Situatia disperata a resurselor de gaz a determinat unii experti europeni sa sugereze ca Rusiei ar trebui sa i se ofere posibilitatea de a se implica in proiect, astfel incât o parte din gazul transportat prin conducta Blue Stream, care transporta gazul din Rusia catre Turcia, prin Marea Neagra, ar putea fi directionat catre piata UE.
Situatia disperata a resurselor de gaz a determinat unii experti europeni sa sugereze ca Rusiei ar trebui sa i se ofere posibilitatea de a se implica in proiect, astfel incât o parte din gazul transportat prin conducta Blue Stream, care transporta gazul din Rusia catre Turcia, prin Marea Neagra, ar putea fi directionat catre piata UE.
O asemenea optiune este respinsa in baza unor argumente ideologice de catre majoritatea celor care sprijina diversificarea surselor de energie. Ei sunt de parere ca orice implicare a Gazprom ar submina proiectul Nabucco. În ceea ce o priveste, Rusia ar putea cu greu sustine aceasta idee – Gazprom insista asupra angajamentului sau total fata de proiectul conductei South Stream, care transporta gaz rusesc catre Bulgaria si apoi spre alte tari europene via Marea Neagra, cu toate ca nivelul costurilor s-a ridicat pâna la 26 miliarde de euro (34 miliarde de dolari).
Din acest punct de vedere, este deosebit de interesant faptul ca premierul rus Vladimir Putin a mentionat in cadrul unei recente conferinte de presa comuna cu premierul ungar Ferencz Gyurcsany, ca proiectul Nabucco, sustinut de UE si de SUA – proiect pe care Putin il considera principalul concurent al conductelor rusesti Nord, South si Blue Stream – s-ar dovedi inutil daca nu ar fi Iranul cel care sa furnizeze gazul.
Pentru Putin sunt foarte importante interesele Gazprom, iar principalul scop al intâlnirii sale cu premierul Ungariei a fost chiar semnarea unui acord pentru sectiunea ungara a South Stream. Pe hârtie, participarea Iranului la proiectul Nabucco ar fi cât se poate de logica din punct de vedere pragmatic, releva The Moscow Times. Iranul are cele mai vaste resurse de gaz natural din lume dupa Rusia, insa productia sa lasa de dorit din cauza nivelului scazut al investitiilor.
Câmpurile gazeifere ale Iranului, in special gigantul South Pars, sunt mult mai accesibile decât indepartatul câmp Stokman din Marea Barents sau decât câmpul Bovanenkovskoe, din inghetata Peninsula Yamal. Multe companii europene, printre care se numara Total si StatoilHydro, sunt nerabdatoare sa demareze proiectele cu Iranul, iar China isi creste treptat implicarea. Daca gazul iranian va incepe sa fie pompat in noile conducte, intregul context al echilibrului global in domeniul gazului se va modifica, iar Europa are de câstigat de pe urma unei asemenea situatii, crede ziarul rus.
Aceasta perspectiva, insa, este blocata de un obstacol semnificativ: programul iranian nuclear. Sanctiunile internationale instituite de ONU nu sunt deosebit de stricte, in vreme ce sanctiunile unilaterale impuse de SUA sunt prejudiciabile – aspect pe care nici macar Gazprom nu il poate ignora. Presedintele american Barack Obama si-a exprimat disponibilitatea de a purta discutii cu Iranul, gest ce constituie un important pas inainte, insa este putin probabil ca Obama sa convinga Iranul sa renunte la programul de imbogatire a uraniului.
Prin urmare, impasul va continua, probabil, iar noul guvern din Israel se va asigura ca optiunea abordarii militare ramâne in discutie, potrivit Moscow Times. În situatia actuala, propunerile referitoare la aducerea gazului iranian in Europa au doar efectul de a compromite si mai mult proiectul Nabucco. Acest lucru nu inseamna, insa, ca South Stream va câstiga aceasta „lupta” a conductelor.
Într-adevar, sursele de energie nu reprezinta o problema pentru South Stream. Putin a declarat in timpul conferintei de presa cu Gyurcsany ca rezervele de gaz ale Rusiei sunt suficient de vaste pentru a dura 100 de ani. Moscova doreste sa ocoleasca, pur si simplu, Ucraina, redirectionând o parte din gazul sau pe sub Marea Neagra.
Finantarea s-ar putea dovedi intrucâtva problematica, insa impedimentul major este ca respectiva conducta va trebui sa treaca prin zonele exclusiv economice fie ale Turciei, fie ale Ucrainei, din Marea Neagra, iar cele doua tari nu sunt dispuse sa permita traversarea acestor zone.
O solutie costisitoare, insa fezabila a acestei probleme este cea de a combina South Stream cu cea de-a doua conducta a proiectului Blue Stream. Daca va fi aleasa aceasta abordare, Turcia va primi in plus 16 miliarde de metri cubi de gaz rusesc, pe care le va putea amesteca cu afluxul venit dinspre Sah Deniz si va putea sa realizeze exporturi catre Europa prin conducta Nabucco, astfel salvata.
Ucraina va pierde nu doar taxele platite pentru tranzit, in conditiile in care capacitatea de a controla exportul a circa 75 la suta din gazul rusesc catre Europa ii va fi redusa la jumatate. Aceasta ar fi, fara indoiala, o imbunatatire binevenita a situatiei pentru cei mai multi dintre consumatorii europeni, opineaza in final ziarul rus.